Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Sotul meu era speriat de orice situatie noua care se ivea in familie. Dupa revolutie ne-am privatizat, iar asta l-a destabilizat complet. Nu am realizat ca a facut depresie si s-a spinzurat. Am crescut 2 copii singura, acum am 60 de ani, am gonartroza la ambii genunchi, ma deplasez greu, nu am sprijin de la nimeni, ma simt abandonata si ma tem sa nu fac si eu o depresie…
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
am avut o copilarie normala,am terminat liceul dupa care m-am angajat intr-o fabrica de constructii unde l-am intilnit pe viitorul sot.dupa 2 ani ne-am casatorit.pina la casatorie totul a fost ok,cind ne-am mutat impreuna situatia s-a schimbat un pic(sotul meu fiind evreu in sens ca a avut o copilarie diferita de a mea ,cu diferenta de virsta f mare intre tata si mama,crescut un pic izolat).dupa 3 ani am avut primul copil si al doilea dupa alti 3 ani.eram fericita alaturi de fam mea,dar uneori imi dadeam seama ca ceva nu merge bine,pt ca sotul meu era speriat de orice situatie noua ce se ivea in familie,ex o petrecere il obosea pt ca nu era obisnuit,vizitele neanuntate,tot ce era neprevazut.dupa revolutie ne-am privatizat,iar asta l-a destabilizat complet.nu am realizat ca a facut depresie si s-a spinzurat.am crescut 2 copii de 13 si 10 ani singura,prima fiind director la o banca si cealalta profesoara,cu sacrificiile de rigoare amindoua au terminat si masterul.s-au casatorit au si ele copii.acum am 60 de ani si am capatat o gonartroza la ambii genunchi,ma deplasez greu,nu am sprijin de la nimeni, ma simt abandonata si ma tem sa nu fac si eu o depresie.dati-mi un raspuns ce trebuie sa fac sa-mi repar genunghii |
|||
|
|||
problema cu gonartroza este medicala si sunt convins ca are solutii, insa as vrea sa va atrag atentia asupra relatiei cu fetele Dvs. Daca ramaneti singura si izolata, cu sau fara gonartroza, depresia se poate instala. V-as recomanda sa va ocupati in paralel si de relatia cu ele, poate chiar sa va sprijine in acest moment dificil al vietii Dvs. Va doresc sanatate si succes!
|
|||
|
|||
Din ceea ce povestiti, extrag doua teme de discutie: problema medicala care va afecteaza posibilitatea de a va deplasa, va cauzeaza dureri si automat va ingreuneaza viata si a doua- sentimentul de singuratate si izolare, de unde si teama de a face o depresie. In acest moment, cele doua se si leaga intre ele, de aceea este indicat sa va ocupati de ambele. In primul rand, lipsa de miscare afecteaza functionalitatea creierului, in sensul in care il lipseste de asa numiti "hormoni ai fericirii". Absenta acestora lasa loc pentru aparitia altor ganduri care pot duce incet incet la o depresie. Acestea fiind spuse, cred ca ar fi bine sa incercati sa cautati tratament si sa va imbunatatiti putin calitatea vietii. In al doilea rand, sentimentul de singuratate si izolare este foarte des intalnit persoanelor de varsta dvs, dar exista solutii! Puteti cauta grupuri de persoane carora sa le placa aceleasi lucruri ca si dvs si cu care sa organizati intalniri, plimbari, diverse discutii, etc. De asemenea si un psiholog poate reprezenta un sprijin in aceasta perioada! Solutii exista! Este necesar doar sa le cautati pe cele care vi se potrivesc si sa recapatati controlul asupra vietii dvs!
|
|||
|
|||
exista sali particulare de kinetoterapie, exista si spitale care lucreaza cu casele de asigurari, orice spital de stat are obligatoriu sectie de kinetoterapie, sau puteti chema kinetoterapeutul acasa! sanatate!
|