Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.
«
»

Soțul meu s-a sinucis. Cum să îi spun fetiței noastre că a avut un tata minunat, un om deosebit de bun și blând, care ne-a iubit enorm, dar că acel tata minunat a făcut acel lucru oribil?

  241 vizite

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online:

Bună ziua. Soțul meu a decedat (sa sinucis) când fetita noastră avea 1 an și 3 luni. Eu m-am recăsătorit, fetita e super incantata de noul tătic și se înțeleg de minune… Însă știe și de tatăl ei și din spusele mele știe ca a murit, a plecat acolo în pământ (la cimitir) și seara când ne uitam la luna mai spuneam ca acolo e tati, asta când eram noi singure.. Acuma mai spune când vede luna ca ii e dor de tăticul ei (are 4 ani acuma). Și din păcate posibil încet sa cunoască cruntul adevăr… Deci cum ii spun? Cum ii spun ca a avut un tata minunat (a fost un om deosebit de bun și blând care ne-a iubit enorm) dar ca acel tata minunat a făcut acel lucru oribil ( pe care ma gândesc ca nici nu ar trebui sa știe nici măcar acel cuvânt). Nu știu cum sa procedez. Mulțumesc

  • Dan Cârlea
    Dan Cârlea Pare ca dvs aveti nevoie sa vorbiti despre asta, caci nu rezulta din comentariile copilului ca el s-ar gandi la sinuciderea tatalui, ci doar ca ii este dor. Copilul va trai adevarul dvs interior: daca ganditi si simtiti ca “lucru oribil”, asta se va transmite; daca ajungeti la formula “un om minunat care nu a putut mai mult”, aia va fi si pt copil.
  • Marilena Popa
    Marilena Popa Buna ziua, cred ca ar trebui sa ii spuneti despre felul in care a decedat tatal ei in momentul in care va intreaba si pe masura înțelegerii ei la varsta respectiva. Puteti sa ii explicati sa avea o suferinta psihica insuportabilă de care nu a putut sa scape sub alta forma. Desigur, este un eveniment traumatic pentru intreaga familie, chiar daca fiica dumneavoastră esa foarte mica nu inseamna ca asta nu ii va influența dezvoltarea. Inca nu stim in ce direcție si in ce masura. Sfatul meu ar fi sa apelati dumneavoastră la consiliere/psihoterapie pentru a putea elabora doliul acestei pierderi si a-i putea livra fiicei situatia cat de cat “digerata”.
  • Muresan Ramona
    Muresan Ramona Cu tot respectul,din dragoste pt copil,cred ca ar trebui sa nu ii spuneti cum a dorit tatal sa plece din aceasta lume…Copiii au o lume a lor si pot merge din curiozitate in directii gresite.Feriti-o cat puteti de acest crunt adevar.Este timp sa inteleaga,dar nu acum.Nu va grabiti,mai ales ca acum are un tata.Nimic nu este imposibil atunci cand pui pe primul loc,linistea sufleteasca a copilului tau.
Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Sinucidere
Etichete: ,


«
»

S-ar putea să te intereseze și:

Lasa un comentariu

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita