Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna seara,eu in tineretea mea am iubit un baiat ,nu m-am casatorit cu el ,dar oricum nu l-am uitat,intre timp m-am casatorit cu un barbat frumos si foarte bun,de 15 ani de casatorie nu m-a jignit odata,e un sot si tata model ,daca ar trebui sa-i caracterizez calitatile as scrie pana maine .am o casnicie si o familie frumoasa ,copii buni,dar de cate ori il vad pe fostul prieten imi tresare inima ,am vorbit cu el si eu as fi vrut sa ne intilnim sa stam de vorba sa ne mai povestim despre noi si de viata noastra ,dar el vrea dar nu numai pt a povesti …..el ar vrea sa mergem mai departe ,eu refuzindu-l normal.Acum ma intreb cum as putea sa-l uit ,sa-mi vad linistita de viata mea .?si el e casatorit ,nu cred ca o iubeste ,cum ar trebui ,eu de sotul meu sint tratata ca o regina ,dar am ajuns sa iubesc 2 oameni pe fiecare in felul lui.e normal??

pare sa fie vorba despre o ‘datorie’ emotionala care ‘trebuie’ achitata… toti avem sau am avut asemenea datorii . Daca nu este loc de discutii fara complicatii atunci v-as sugera sa ii scrieti o scrisoare, fie ca i-o trimiteti sau nu… si daca ati putea, va sugerez sa o discutati impreuna cu sotul Dvs. in care aveti incredere si stiti ca va sustine la bine si la greu. Succes!

Da, e perfect normal. Inima unui om poate iubi multe persoane, intr-un mod diferit. Intrebarea ta este: daca este normal si moral sa iubesti 2 barbati? )))))))))))))))))) Asa cum fac majoritatea fiintelor umane leaga iubirea de o relatie si de o fiinta, de sex opus. Si tu faci la fel, legi iubirea pe care o simti fata de iubitul din tinerete de o relatie. Facand asta, in mintea ta se bat cap in cap cele 2 relatii de iubire. Ce zici sa iubesti acel barbat fara prea multe ganduri si asteptari. Traieste iubirea ce o ai in suflet, oricum acesta nu iti apartine, ea vine de la Dumnezeu, daca crezi in El, daca nu atunci din Univers. Nu are rost sa judeci iubirea lui pentru sotia lui, nimeni nu are acest drept de a judeca iubirea. Asa ca fii o adevarata regina, traind iubirea ce o ai in inima, asa cum este ea. ))))

stiu ce zici… nu inteleg de ce cand ne gandim la fostul ne aducem aminte doar momentele frumoase ) nu si motivele pentru care e fostul.. in astfel de momente cred ca ar trebui sa ne gandim cat de rar se gaseste un barbat ca sotul si ce gol imens ar crea pierderea lui. oricum, parerea mea este ca fantezia noastra cu fostul nu ar fi asa placuta daca am transforma-o in realitatea, frumoasa e doar in mintea noastra.

Partea pozitiva a uitarii este aceea ca uitam lucrurile neplacute, Tot ceeace simtiti ca este si a fost, se afla in mintea dvs, si cu siguranta nu in aceiasi forma in cea a fostului prieten. Cauzele incep cu cele de natura biologica pana la cele ce tin de psihologia sexelor, modelului parental si propriile experiente de viata prin a caror prisma vedeti acum "realitatea". Din aceleasi cauze, daca va-ti fi casatorit cu fostul prieten, ati fi avut acum toate sansele ca acesta sa aiba fata de dvs un comportament asemanator cu cel avut fata de actuala sotie, iar aceasta ar fi avut sansa sa fie in locul dvs, adica, ar fi aceea de la care si-ar fi dorit " mai mult". Evident lucrurile ar putea fi si altfel, dar cu mult mai putine posibile argumente pro, deoarece faptele tradeaza adevarul mai mult decat cuvintele.
Evident nu este in joc doar relatia neimplinita cu acesta, ci si relatia cu actualul sot dar si relatia cu sufletul copilor dumneavoastra care nu prea vor inghiti usor situatia.
Mai bine priviti in dumneavoastra si intreabati-va cu sinceritate ce anume va starneste ? Variantele pot fi numeroase: de la simpla atractia fizica, pana la dorinta de variatie si/sau de putina aventura, si pana la un "doliu neincheiat" vis a vis de acea relatie neimplinita, pana la nevoia de satisfacere a amorului propriu ranit, deoarece sunteti mai valorizata acum ca inainte, mai valorizata ca fosta concurenta, sau pt ca va simtiti mai realizata ca acest fost pe care l-ati valorizat atat de mult, etc, etc, etc… Poate una din ele , poate cate un pic din fiecare… adevarul il stiti doar dumneavoastra , toti cei carora le cereti sfatul nu pot decat specula. Acestea sunt umbrele dumneavoastra pe care trebie sa le recunoaste-ti si sa vi le asumati pentru a va impaca cu ele, inclusiv ideea ca lucrurile nu stau chiar atat de perfect in relatia cu actualul sot. A discuta cu actualul sot pt a fi ajutata mi se pare riscant, caci nu este indicat a te juca cu orgoliile masculine sau desi poate va va ajuta s-ar putea sa nu poata uita. Trebuie sa fie cu adevarat un om deosebit iar dumneavoastra sa-l cunoasteti foarte profunzimile. Dumneavoastra ati putea uita in locul sau ? Evident ati puteti primi anumite indicatii tehnice, insa aceastea ca si medicamentele au efect doar in functie de situatia concreta in care va aflati si de intensitatea dorintei de a pune capat cu adevarat cestei situatii, Ori tot ce se poate cunoaste de o cam data este doar propria dumneavoastra viziune asupra acestei realitati.