Mesaj:
Buna ziua,
Am o mare problema: Urmeaza sa ma casatoresc dar ma simt foarte anxioasa datorita acestui lucru. Am un gol continuu in stomac si ma gandesc ca se va intampla ceva rau. Mama mea nu prea e de acord cu acesta casatorie. Spune ca nu e potrivita pt mine si sa mai astept, lucru care ma nelinisteste mai mult. Faptul ca viitorul sot are o religie diferita de a mea reprezinta pt mama mea o problema. In plus ea imi aminteste de momemtele cand eu am fost nemultumita de ceva la viitorul sot – de ex: mai demult am spus despre el ca e imatur. Sunt intr-o relatie cu el de 6 ani. In acesti ani a fost si mai bine si mai rau. In ultima perioada e cel mai bine.
Probleme:
- stari anxioase profunde, plus ma nelinisteste si mai mult faptul ca nu pot sa-mi dau seama daca aceste stari anxioase au un motiv real sau nu.
- vinovatia fata de mama si fata de Dumnezeu.
- nehotararea cu privirea la casatorie.
- neincrederea in propria persoana si lipsa curajului
Evenimete negative din copilarie: unul din parinti mai violent iar altul indisponibil emotional.
Va multumesc anticipat pentru ajutor!

religia : Dumnezeu l este unu l singur toti vom merge in acelasi loc indiferet de limba vorbita diferenta asta e uni spun God alti Allah , …… si cu casatoria trebuie sa sti ce vrei cu adevarat poate ca nu il iubesti indeajuns incat sa te casatoresti cu el gandestete foarte bn inainte de a face acest pas poate ca nu esti pregatita , nu te forta sa faci ceea , ce nu vrei vei regreta enorm dupa lasa timpu l sa decida

Nu exista temeri fara cauza, chiar daca nu le constientizezi. De fapt ti-ai impus impingerea in subconstient a nemultumirilor. “O parte ” din tine se opune si este vorba de un “psiholog” mai fin decat constientul, un psiholog ce contine depozitata intreaga ta experienta de viata si care se numeste subconstient. In extremis acesta va genera ceeace in psihanaiza se numesc acte ratate. De ex: i-am promis ca ma intalnesc la ora… si tocmai eu am uitat, sau exact in ziua nuntii nu mai stiu unde am pus inelul… Nu lasa obisnuinta sau false obligatii sociale si morale, gen si-a pierdut atat timp cu mine, sau l-am dat sperante si acum trebuie… NU TREBUIE NIMIC, TOCMAI DE ACEIA AI AMANAT ATATA, altfel erati de mult impreuna. S-ar putea ca si subconstientul lui, sa inteleaga din comportamentul tau nonverbal situatia si de aici sa fi schimbat comportamentul spre bine, iar dupa casatorie, cand “scopul” a fost atins sa cunosti o cu totul alta fata. (altfel spus, 80% din ceeace comunicam se transmite inconstient prin ton, mimica, gesturi imperceptibile, etc, si doar 20% din ceea ce ni se comunica verbal intregeste adevarul comunicarii, asadar atentie la “semne”)Trebuie sa stii ca un ultim mare adevar, ca in genere, casatoriile mixte au de suportat pe langa dezamagirile curente si socul diferentelor culturale, educationale si mai ales al diferendelor de ordin religios. Pe laga asta ai omis un factor foarte important. Un barbat imatur este inca dependent de propria familie si de aici multe din relele sau bunele ce vor urma. Neincrederea in tine provine de la indisponimilitatea emotioana a propriilor parintilor, de ati transmite un sentiment de securitate in coplarie, caci ceece “vezi” in afara este o proectie a ceeace este inauntru. Ceeace ti se intampla se datoreaza in parte celor descrise mai sus si se numeste scenariu inconstient de viata si care in famiiile traumatice se formeaza pana in varsta de 4 ani. Adica inca inainte de a invata bine sa vorbesti. Urmarile in genere (caci sunt multe alte lucruri ce pot determina modificari in comportamentul unui om) sunt in genere ca vei alege inconstient la fel ca si mama ta, adica un sot violent sau care nu-ti asigura nevoia de secutitete emotionala sau daca, ai avea un temperament puternic, vei incerca sa alegi un sot exact opusut tatalui tau, adica un sot mult prea docil. Dumezeu este unul singur insa caile prin care se ajunge la el difera de la o cultura la alta. De exemplu Isus a murit pe cruce in numele iubirii de oameni pe cand Mahomed este la propriu un mare razboinic, unificator de triburi. De aceia in cultura musulmana este mult mai onorabil sa te razbuni pentru raul facut de altul decat sa intorci si obrazul celalalt in numele iubirii de oameni, desi aceleasi percepte religioase morale sunt stipulate si in Coran: sa nu miti, furi, ucizi, etc. Sau un caine l-a muscat pe Mahomed, deci este un animal spurcat. De aici, arabii otraveau cainii din coloniile romanilor in siria sau taiau urechile puisorilor ce pareau ca au niste gauri in cap si aratau ca niste mici dracusori, iar romanii se straduiau sa le dea lapte si sa-i salveze. Pe de alta parte, daca vei trai aici, va mai fi cum va mai fi, dar daca vei plecaca in alta tara (nu cunosc adevarul), s-ar putea sa vezi ce inseamna forta religiei si a traditiei acolo. In 11 luni de stat in siria nu am cunoscut musulman sa aiba sub 11 copii, crestinii in genere avand 5-6…. Mers in spate sotului, giurumea pe fata daca este gelos, nu ai voie sa cunosti sau sa stai de vorba cu musafirii sau strainii… Sunt deosebiri si in cadrul aceleiasi culturi si/sau religii, de la tara la tara. Sirienii erau volubili te abordau pe strada dar spuneau de iranieni sau irakieni ca sunt din cei cu voalul pe fata, adica inflxibili, greu abordabili…. asta insa intre noi barbatii…. in rest, in privinta femeilor “no comment”. Te insurai daca aveai 2 kg de aur sau serviciu. Tatal lua toti banii copiilor si ii redistribuia fiecaria dupa cum considera ca este corect, … Chestia cu vinovatia fata de mama si Dumnezeu poate fi un mecanism de aparare ce doreste sa-ti traga un semnal de alarma in privinta unor nemultumiri bine ascunse, insa nici influenta familiei in care te-ai format nu este de negijat in privinta modului ezitant de a fi. Adica se poate repeta scenariul si cu un roman sau crestin de aici. Nimeni nu poate hotara in locul tau, iar eu ti-am descris doar ce cunosc din propria experienta de viata. Care este situatia ta cu adevarat doar tu o cunoasti, ceeace nu ai dezvaluit public doar tu cunosti, iar consecintele a ceeace va urma tot tu esti cea care poate intui cel mai bine. Priveste in tine, constientizeaza si invata sa-ti asumi cu curaj responabilitatea propriilor decizii.

Ati putea apela la un terapeut cu care sa exporati aceste probleme care nu la “lasa” sa va bucurati de evenimentul in sine.

eu cred, ca nici o religie nu invata pe nimeni sa fie rau si doar bun , uni crdd k Isus e fiul lui dumneze si ca a venit pe pamint… alti k nu inc il mai astept , uni ca nu exista alti ca este un profet …. caile da sunt diferite pet a ajunge la dumnezeu dar sa nu uitam ca si acolo sunt decat 2 cai , iadul si raiul . oameni folosesc religia pet a -si atige scopurile lor nenorocite uni fara cunostinta de cauza vb car si cum ar fi trait si de unde vb aiure de prin auzite , eu respect pe fiecare om fiecare fiinta pet mine conteaza caracterul unui om , sufletul , in rest ….

G G, nu conteaza ce cred eu sau tu, ci doar ea, el si eventual familiile lor vis a vis de acest subiect, Acesta este singurul adevar ce va conta in viata lor, dar la fel cum in cazul ei poate fi vorba doar de un mecanism inconstient de aparare pt a impiedica un demers pe care nu si-l mai doreste sau de care-i este teama iar asta poate avea alte cauze, la fel s-ar putea sa fie folosit de toti ceilalti memebrii ai familiei extinse, pentru asi defula nemultumirile ascunse… Se vor defula nemultumirile si intr-o familie de aceiasi religie insa se vor inventa alte motivatii… “viata este complicata si are multipe aspecte” ca sa dau un citat devenit antologic, dintr-un film facut dupa revolutie

Cel mai important este ceea ce vrei tu. Dumnezeu nu e un personaj imaginar care se supăra pe tine, religia este mai mult o filozofie de viata, dacă se poate spune asa. Tu ești cea care a fost în relație 6 ani si tot tu ești cea care alege sa își petreacă restul vieții alături de acest om, nu mama ta, deci ești cea mai în măsură să cântărești lucrurile și sa iei o decizie. Cel mai bine este sa mergi sa vorbești cu un psiholog, sa te ajute sa îți clarifici lucrurile, și asta înainte de nunta, mai ales dacă ai îndoieli. Mama, sora, prietena, etc. nu pot fi obiective și sfaturile, deși cu cele mai bune intenții, nu sunt întotdeauna cele mai potrivite.