Mesaj:
Buna am si eu o problema am 17 ani si acum 5 luni ma uitam pe internet si am cunoscut un baiat ,am inceput sa vorbesc cu acel baiat si am inceput sa ne placem unu pe altul am vorbit pe skype si ne-am si putut vedea unul pe altul apoi am inceput sa vorbim la telefon. Dupa 5 luni am decis sa le spun parintiilor mei despre el el fiind din Constanta iar eu din Bucuresti ,dar mai este ceva el este de origine tatar si ca relegi este musulman dar el mia spun ca nu crede in nimic deci am luat-o ca si cum ar fii ateu. Am vorbit cu mama despre asta si a zis sa il prezint si el ,am discutat cu el si a zis ca va venii sa il prezint, dar tata cand a aflat ca l-am intalnit pe internet si mai este si alta relegie nu am vrut sa mai auda ma pus sa ii promit ca voi termina sa mai vorbesc cu el. Am promis dupa cateva saptamani parintii mai eu plecat sa munceasca in Londra iar eu am continuat sa vorbesc cu el iar de craciun mau invitat in Londra acolo tata ma intrebat daca mai vorbesc cu acel baiat si am zis ca da iar el a spus ca ii e frica sa nu regret si a zis sa fac ce vreau. Acum sambata este ziua mea si l-am invitat sa vina la ziua mea dar tata a auzit si a zis ca nici nu vrea sa auda a inteles ca pot sa vorbesc cu el dar nu si sa il vad.Nu stiu ce sa fac sa trec iar peste cuvantul lui si sa continui sa vorbesc cu el sau este mai bine sa termin si gata. Adica gandirea mea imi zice ca mai bine renunt doarece este putin si gelos si uneori se supara repede iar daca vorbsc cu alte persoane crede ca il insel si imi este frica daca va fii mai rau dupa dar in acelasi timp imi este si mila sa ii pun ca nu mai reau sa vorbesc cu el va crede ca il ascult pe tatal meu si de el nu imi pasa. Va rog sa ma ajutati nu stiu ce sa fac vreu un sfat sau ma imi spuneti cum este bine sa fac . Eu cred ca este mai bine sa termin cu el dar imi este mila si nu stiu cum sa fac asta. Simt ca daca voi ramane sa vorbesc cu el voi fi legata si nu voi putea sa fac nimic dar imi este mila.

este perfect normal sa simti mila. Incearca totusi sa iei cea mai buna decizie in acest moment. Succes!

Nu stiu cat de mult conteaza ceea ce crede sau ce va crede el in momentul in care ii vei apune ca nu vrei sa mai fiti “impreuna”. Ideea este sa faci ceea ce este bine pentru tine in primul rand. Avand in vedre varsta mica si deci nu ai f multa experienta in ceea ce privesc relatiile intre un barbat si femeie, poate ca ar fi bine sa asculti mai multe pareri, dar pe cele ale parintilor sa le pretuiesti cel mai mult caci ei iti doresc si iti vor dori mereu tot binele din lume. Mult succes si gandire limpede iti doresc!

Sufletul nu minte nici o data . Cu cat mai mare mila, cu atat mai mare autoinvinovatirea si/sau culpabilizarea din final. Cunosti ce parere au parintii lui despre tine ? Ar fi de acord ca sa te casatoresti cu el fara a trece la religia lui ? Dar el ? Ai putea sa te conformazi normelor de viata specifice familiilor musulmane ? Crezi ca ar fi de acord din marea lor iubire parinteasca sa-l lase pe el sa devina crestin ? Ai intrebat ? Dar el ar dori sa treaca la crestinism pentru ca te iubeste ? Copilul de ce religie crezi ca va fi ? Sau poate vor fi unul crestin, unul musulman si toot asa… Stii cam cum privesc ei inclusiv prietenul tau problema copiilor ? Dar frepturile si indatoririle sotiei de musulman ? Ai vazut la tv medici realizati care se intorc din germania deoarece nu suporta firea rece si poiticoasa a acestora ? aste vorba de diferente culturale, educationale si religioase ce se vor adauga problemelor inerene unei relatii de cuplu. Totul este frumos cat nimeni nu are obligatii dar dupa castorie ? dupace vei afla raspuns la aceste intrebari poate vei fi ceva mai lamurita. Citeste, invata din experienta si concluziile altora altora de viata si apoi decide in cunostinta de cauza. http://www.stiridecluj.ro/social/o-clujeanca-a-platit-mercenari-pentru-a-si-recupera-fetita-rapita-in-palestina-poveste-dureroasa