Mesaj:
Nu stiu, care mai este scopul meu. Sunt complet distrusa. Sunt de la tara si de cand ma stiu am o problema cu mirosurile urate dar in liceu am stat in banca cu o fata care miroasea a transpiratie si de atunci am luat-o razna. De atunci cred ca si eu miros, ridicol sua nu nici nu mai fac diferenta. Pana acum un an si jumatate o controlam destul de bine, aceasta obsesie, fobie sau cum se numeste. Cred ca obsesie, ca am devenit obsedata de asta si de tot ce implica igiena personala. Dar de 1 an si jumatate a plecat sora mea, s-a casatorit si pe ea o intrebam daca totul este ok cu mine. Evident ca ma refeream la miros. De cand a plecat am calacat psihic si sunt asa stresata ca imi tremura si mainile si picioarele, nu mai am o viata normala. Incat cred ca am ajuns chiar si eu sa miros, la inceput am crezut ca o fi antiperspirantul, nu mai face fata, am schimbat, am facut o sumedenie de analize, totul in regula, dar eu simt un miros ciudat, oamenii se uita urat la mine, ca si cum as avea probleme cu igiena, dar nu am, mai degraba cu nervii. Nu ma mai pot controla, nu mai ies din casa, nici macar pana la magazin nu merg mai merg doar la job, obligata, ce as putea sa le zic parintilor, ei zic ca sunt nebuna ca fac dusuri peste dusuri si la job oamenii cred ca am probeleme cu igiena. Nu mi-a zis nimeni in fata dar am auzit diverse comentarii. Ironic, fix eu care sunt complet obsedata cu igiena sa ajung sa miros desi fac tot ce se poate sa miros frumos, mai bine zis fac chiar si prea multe si nimic rezultatul pare a fi mai rau. Nu mai inteleg nimic. Cei care nu stiu ca am o igiena extra riguroasa..ok pot intelege ca zic ca nu ma spal, dar eu stiu ca da si in mod excesiv. Am o gramada de ritualuri nebune, servetele umede, spirt, otet, tea tree oil are proprietati antibateriene, antiperspirant, dintre cele mai puternice, hainele le port o singura data si dupa direct la cos, inclusiv geaca. Atunci sa imi zica cineva. Care mai este faza. Poti mirosi de la stres? Sau cum? Ca eu o sa inebunesc daca inca nu sunt. Ce sa mai fac…am tot ce vreau, o viata frumoasa, sunt frumoasa, bani si totusi…am probleme cu mirosul desi am o igiena obsesiva…cum este posibil? ca eu deja nu mai pot….sunt disperata

Pai de obicei cand ai o viata perfecta si toate-s la locul lor, tre sa te agati tu de-un lucru mai mult sau mai putin real care saa te obsedeze si sa-ti echilibreze balanta.Familia, prietenii, iubitul ce parere au?Mirosi? Ia-i pe ei etalon in ale duhorilor,nu asculta ironii, pentru ca oamenii care spun ca tu nu mirosi frumos, de fapt ei miros, dar o spun sa se disculpe:) Sunt unele boli care schimba mirosul corpului, dar nici asa daca te speli zilnic nu e relevant. Deci ia-te dupa logica, te speli, nu mirosi:P Africanii ce sa mai zica, ei au un miros specific indiferent de orice, ar trebui sa inebuneasca?

Neaparat mergeti la terapeut. Lucrurile au evoluat mut. De recomandat ar fi un psihoterapeut cu experienta si nu un psihiatru. Problema va afecteaza relatia cu cei din jur dar evident si relatia cu propria persoana. Pentru normalitatea fiintei omenesti relationarea cu cei din jur este foarte importanta, putem sa-i spunem o nevoie inascuta. Cum a plecat din viata dumneavoastra persoana care va era cea mai apropiata, adica sora dumneavoastra, cum problema s-a agravat. Dar si relatia cu cei de la serviciu sufera iar asta va accentueaza suferinta. Unul din marile adevaruri vis a vis de functionarea psihicului omenesc este ca lumea nu este asa cum este ci asa cum o vedem fiecare din noi. De exemplu, colega din liceu nu era afectata de pe urma faptului ca avea un miros pertinent. Analog o curatare exagerata a locului de munca din partea dumneavoastra, pentru eliminarea unui miros inchipuit, pe care colegii nu-l percep, poate duce la comentarii rautacioase din partea acestora gen " asa rau ii pute tipei totul in jur …. inclusiv noi ….". Tot asa, o dicutie purtata doar la modul intrebator de colegi vis a vis de nevoia dumneavoastra compulsiva de a curata totul in jur, poate fi interpretata prin prisma propriei obsesii ca o critica directa la adresa unui posibil miros neplacut pe care il aveti. Evident da stresul accentueaza transpiratia insa nu la modul cum probabul amplificati dumneavoastra problema. Este posibil insa ca teama de a nu mirosi urat sa ascunda si altceva. O trauma uitata asociata cu ceva neplacut cum ar fi un miros neplacut. Lipsa de incredere in dumneavoastra si/sau pierderea sensului vietii. De altfel daca nu mi se pare chiar cu asta ati inceput. Dar pentru aflarea adevarului si eliminarea speculatiilor trebuie sa indrazniti si sa mergeti la un psihoterapeut. Daca nu va merge cu terapiile scurte, va trebui sa mergeti la un psihanalist. Integ ca va permiteti deoarece acolo regula este de 3 ori pe saptamana cate o ora, timp de 4-5 ani. Si daca ar fi sa dau o posibila interpretare psihanalitica a problemei dumneavoastra, ar trebui sa pun intrebarea "dar cu dragostea, cum stati" ?

Draga mea, si eu iti recomand psihoterapie, pana nu se agraveaza problema, care deja iti afecteaza calitatea vietii. La prima vedere este vorba despre o tulburare de anxietate, de tip compulsiv-obsesiv, dar se poate sa se asocieze si cu fobie sociala, atacuri de panica sau chiar si cu depresie, in timp. E timpul sa actionezi acum, pana cand nu se complica tabloul clinic. Ar fi pacat sa te impiedici de aceasta problema care sa-ti transforme viata frumoasa despre care vorbesti. Vestea buna este ca se trateaza elegant prin psihoterapie. Daca te hotarasti sa actionezi, poti sa-mi lasi un mesaj privat si apoi vedem care sunt problemele, de ce au aparut si cum se pot rezolva. Daca nu esti hotarata inca, atunci gandeste-te la riscuri si la consecintele inactiunii.