Mesaj:
Buna! Am 16 ani, si sunt intr-un impas. Sufar dupa dragostea mamei, care m-a parasit cand nu aveam nici doi ani sinucindu-se. Tatal a murit si el cand aveam cinci ani. Am locuit cu unchiul si cu bunica din partea tatalui, iar pe urma si cu sotia si fiul unchiului. Cu sotia lui nu m-am mai putut intelege de cand l-a nascut pe verisorul meu. De atunci am simtit ca face diferenta intre noi, chiar daca ea nega. Se lega de cele mai marunte lucruri, si ajungeam sa ne spunem cuvinte grele. La inceput eu nu aveam curajul sa-i raspund, dar cu timpul am inceput sa devin mai obraznica fata de ea. Imi spunea lucruri urate despre mama, ceea ce ma durea foarte tare, si de care ma simt afectata si acum.Am tot vrut sa ma mut la bunica din partea mamei, care era de acord, insa pot spune ca am fost santajata emotional de unchiul meu, care imi spunea ca daca plec, nu va mai vorbi cu mine, si nu ma va lasa sa o vizitez pe bunica din partea tatalui, cea care m-a crescut dupa moartea mamei. Acesta era singurul motiv care ma oprea sa nu plec. Unchiul meu era plecat mai mereu la munca in germania, timp in care matusa nu ma lasa sa mananc din mancarea facuta de ea, sa-mi spal hainele in masina ei de spalat, sa fac baie in baia ei, sau sa-mi intind hainele pe sarmele ei. Mi-am facut un iubit, primul meu iubit, fata de care matusa mea se purta exemplar, adica se putra cu mine ca o mama cand era el de fata, dar in rest era la fel.La scoala imi mergea foarte bine, luam numai 10 pe linie, si premiul intai la sfarsitul fiecarui an, dar in ultimul an am decazut mult, abia obtinand mentiunea. Recent unchiul meu a plecat din nou la munca, iar eu am ramas din nou doar cu ea. Ma tot ameninta cu bataia, spunandu-mi ca daca a avut curajul sa o loveasca pe sora ei, nu ii va fi mila de mine. Intr-o seara, cand erau zilele municipiului apropiat, am mers cu ea, iar in a doua seara cand se sarbatorea, ea a mers mai devreme, fara sa imi spuna, iar eu am mers mai tarziu. Ideea e ca nu am ajuns la aceeasi ora acasa, eu am ajuns cu jumatate de ora mai tarziu. Pentru ca bunica nu ma crede ca ea nu ma lasa sa mananc, am decis sa o inregistrez, stiind ca urma sa fiu pedepsita. Ea a reactionat mult mai rau, si a inceput sa dea in mine, fara sa ii pese ca tocmai fusesem operata la tendoane. A doua zi mi-am facut bagajele, dorind sa merg la bunica, dar ea nu ma lasat, m-a strans de maini, vrand sa ma lege, dar pana la urma, bunicii din partea tatalui i-a fost mila de mine, si i-a spus sa ma lase sa plec. Mi-a luat telefonul, si nu aveam bani, asa ca am plecat cu bicicleta pana in satul bunicii din partea mamei, peste 30 de km. Acum si matusa a plecat de acasa, iar unchiul ma tot suna plangand si imi spune ca i-am distrus viata si casnicia. Nu vrea sa inteleaga ca eu nu vreau sa se desparta de ea, si ca el poate ramane cu ea, doar ca eu nu vreau sa mai locuiesc cu ea. Nu stiu ce sa fac, ma simt trasa in doua parti total opuse. Simt ca nimeni nu ma intelege, toata lume a imi spune ca mai bine ramaneam, si mai rabdam doi ani cu ea, dar tot la asta se ajungea, deoarece matusa mi-a spus ca la 18 ani ma scoate afara din casa lor. Uneori ma gandesc ca daca parintii mei nu ar fi existat, nici eu nu as fi existat, deci daca ei nu exista, nici eu nu trebuie sa exist… Va rog, ajutati-ma!

Incearca sa le faci pe cele doua bunice sa stea de vorba intre ele si sa gaseasca o solutie.
Felicitari pentru faptul ca nu ai acceptat sa fii maltratata !

Momentan nu cred ca poti sa faci altceva decat sa iesi din acel mediu, sa mergi la bunica ta, din partea mamei, unde zici ca iti este mai bine si sa-ti vezi de scoala, de prieten si de viata ta in general. Iti recomand sa mergi si la psihologul scolii si sa-i ceri cateva minute sa stai de vorba cu el. In rest…daca parintii tai nu existau, tu nu aveai cum sa simti bucuria si dragostea fata de prietenul tau, nu puteai avea prieteni, nu puteai sa razi niciodata, nu puteai sa te indragostesti. Faptul ca parintii dai nu mai sunt, nu are nicio legatura cu tine. Tu ai o viata a ta, si ti-a fost data ca sa o traiesti si sa faci lucruri marete si frumoase. Si, dupa cum spui ca ai avut nmai premiul 1, sunt convins ca ai capacitatea sa fii altfel decat matusa ta si ai capacitatea sa faci lucruri mari.

se pare ca tu stii ce e bine si ce e rau pt tine… stii sa faci alegeri bune. Singura dificultate este ca nu poti inca sa intelegi unii adulti, ceea ce este si normal. Pt noi, profesionistii, este clar ca unchiul si matusa ta au probleme psihologice destul de serioase si ca ei ar fi bine sa duca la un specialist. Aliaza-te cu cei in care simti ca poti avea incredere. Succes!

una din caracteristicile vietii este ca nu ti-o alegi tu…in sensul ca oamenii de baza din jurul tau sunt trasi la sorti, si tu ai avut ghinionul ca lucruri groaznice sa se intample… in astfel de situatii in mare masura totul depinde de tine, tu poti face diferenta .Lucrurile astea oribile care ti-au iesit in cale au menirea de a te face foarte puternica si de a face fata tuturor obstacolelor.Imi place ca din cate am inteles din ceea ce ai scris, ca ai facut fata cu darjenie unor situatie, dar totul tinde sa se echilibreze, asta e legea universului. Toate astea , daca stii cum sa le gestionezi, iti vor sculpta o personalitate de fier.Are planuri marete viitorul cu tine, nu-l dezamagi. ps. pune mult accent pe scoala(aici detii controlul 99% )!!!