Mesaj:
buna seara! va scriu deoarece am nevoie de o indrumare! sa incepe cu inceputul: acum 5 ani am cunoscut un baiat pe internet…am vorbit mult timp fara sa ne vedem dupa 9 luni de vorbit, intr-o zi am hotarat sa ne vedem, ne-am vazut, ne-am placut si in 3 luni am devenit iubiti. mentionez ca amandoi eram la prima relatie serioasa eu avand 19 ani iar el 21, amandoi provenim din familii destramate, mai exact parinti divortati. ne-am inteles ok sau asa parea deoarece el este genul de persoana caree nu spune ce il deranjeaza si daca o face nu se impune. acum 3 luni mi-a spus ca el crede ca nu avem niciun viitor impreuna si ca ar fii mai bine sa ramanem prieteni.am fost foarte furioasa atunci deoarece nu cunosteam motivele, si am facut greseala sa il chem sa ii inapoiez toate cadourile silucrurile lui si sa ii spun destule vorbe grele. pana la urma mi-am dat seama, cam tarziu din nefericire ca eu il determinasem sa ia hotararea asta prin feleul meu de a fii: nemultumita de tot ce se
intampla in jurul meu. in aceste 3 luni am mai tinut legatura si desi suntem despartit da semne ca ar vrea sa fim impreuna si ca inca ma mai iubeste, atunci am spus ca trebuie sa ia o hotarare, iar el a spus ca nu stie ce sa faca, ca e confuz si ca nu stie ce am putea face daca ne-am impaca, unde am locuii si m-a intrebat daca pot devenii mai putin nemultumita de tot ce este in jurul meu. eu i-am raspuns ca imi doresc aceasta schimbare pt mine, pt ca altfel nu voi putea fii niciodata fericita. in aceste 3 lui i-am demonstrat cat am putut ca il iubesc ( demonstratii ce nu includ sex)si ca imi doresc sa fiu alaturi de el insa el tot nu se poate hotara. Nu are pe nimeni altcineva, nu a iesit cu altele cat am fost despartiti, si nici eu cu altii deoarece simt ca il tradez desi nu mai sunt cu el. am nevoie de un sfat va rog, il iubesc si stiu ca si el ma iubeste , altfel nu ma mai zbateam atat sa ne impacam, a recunoscut si el asta si o simt si eu, insa nu mai poate trece peste nemultumirea mea si frustrarile mele legate de slujba mea si veniturile mele( mama mea are rate si trebuie sa o ajut) iar el abia dupa 5 ani mi-a spus acest lucru.in aceste 3 luni mi-am dat si eu seama de greselile mele si acum as vrea sa indrept aceste lucruri, sa il fac sa inteleaga ca imi doresc sa fiu cu el, ca de cate ori ma bucur de un lucru oricat de marunt ar fii imi doresc sa fie langa mine si sa ne bucuram impreuna de acel lucru.
Spuneti-mi va rog daca credeti ca mai pot face ceva , si daca da ce ar trebuii sa fac? ce pot face pentru a il determina sa se hoatarasaca sa ne mai dam o sansa?
Va multumesc!

in orice relatie trebuie sa existe comunicare si intelegere… daca nu se poate comunica, relatia nu are cum sa functioneze. Incercati sa stai mai mult timp si de mai multe ori la aceeasi masa (fizic) si sa va spuneti tot ce simtiti si, cu acele informatii, sa ajungeti la un conses. Sinceritatea este foarte importanta. Succes!

Draga mea, iubirea inseamna sa nu incerci sa schimbi pe cineva, ci sa-l iubesti si sa-l accepti asa cum este. Nehotararea lui vad ca nu tine numai de felul tau de a reactiona (si ma indoiesc ca nu ai avut motive reale de nemultumire pe care sa simti nevoia sa ti le exprimi), ci si de relatia ta cu mama ta, mai tarziu cine stie si de mai ce. Daca te vrea inapoi, sa dovedeasca asta. Tu deja ai inceput sa faci schimbari. Dar el? Relatia voastra trebuie sa fie ca o strada cu doua sensuri: daca de la tine vine ceva, trebuie si de la el sa vina ceva. Iubeste-l si respecta-l daca il vrei inapoi, insa respecta-te si tu suficient si cere ce ti se cuvine. Numai bine!