Imediat cum ajunge acasă de la serviciu, partenerul meu se afundă în vizionarea serialelor, până spre dimineață. Mi se pare o problemă când uitatul la tv este dus la extrem, neglijând timpul pentru relație. Mai ales că la tv ronțăie permanent și se plânge că s-a îngrășat Îl văd foarte deconectat de la propria viață și emoții, mâncând compulsiv la tv. El consideră că-l stresez, dar nu fac decât să încerc să evit să se năruie totul.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
28, F, functionar public
Buna ziua,
Intampin o perioada dificila in relatia de 3 ani pe care o am cu logodnicul meu. El provine dintr-o familie in care parintii sunt divortati, pe tatal neinteresandu-l de el, doar de complezenta), eu dintr-o familie in care tatal nu a fost foarte implicat emotional (sau mai exact, nestiind cum sa procedeze sa fie).
Acum 2 luni ne-am mutat impreuna. Stiu ca este o perioada in care pot aparea multe discutii, certuri, pentru ca incepi sa-l cunosti cu adevarat pe cel de langa tine.
Problema este ca partenerul, imediat cum ajunge acasa de la serviciu, se afunda in vizionarea serialelor, pana spre dimineata cand ii atrag atentia ca isi neglijeaza odihna de care are nevoie pt a doua zi.
Inainte sa ne mutam am avut o relatie buna in care ieseam des, iar acum el nu mai vine cu astfel de initiative pe motiv ca ii place sa fie comod si ca se relaxeaza la tv.
Daca ii spun sa diversificam activitatile facute impreuna, nu spune nu, insa asteapta doar din partea mea initiativa, el fiind pasiv. Am incercat sa facem un program, dar ma frustreaza sa vin doar eu cu initiative si simt ca ajungem in acelasi punct din care am plecat, pentru ca nu rezista mai mult de o ora si ceva si incepe sa se agite, el confirmandu-mi ca nu-i place ea iasa f mult, ci prefera sa stea la tv).
In primele 2-3 saptamani de cand ne-am mutat mi-a reprosat ca am ajuns sa fiu dependenta de el, ca nu mai ies cum faceam inainte, eu explicandu-i ca vreau sa petrec mai mult timp cu el, mai ales ca era perioada sarbatotilor de iarna si tocmai din bucuria ca acum stam impreuna. M-am reapucat de sala ca sa vad daca de fapt eu sunt problema, dar nu am simtit ca la mine e problema, eu avand in continuare relatii bune cu prietenii mei, iesind, chiar si dupa ce l-am cunoscut pe el. Eu nu o vad o dependenta. Sunt de acord si cu timpul petrecut separat, insa mi se pare o problema cand uitatul la tv este dus la extrem, neglijand timpul pentru relatie. Mai ales ca rontaie permanent la tv si se plange ca s-a ingrasat (dar nu face nimic in sensul asta).
Cand venim de la birou, stam la povesti, facem curatenie, cumparaturi impreuna, insa avem des certuri pe seama statului la tv. Consider ca are o dependenta, pentru ca daca ajungi sa neglijezi somnul, sanatatea, pentru tv, mi se pare o problema. Ma gandesc ca fuge de problemele pe care le are (perioada stresanta la munca, frustrari interioare sau unele ganduri despre care refuza sa vorbeasca) automat uitand de ganduri cand urmareste serialele,el spune ca se relaxeaza si cand ii spun ca neglijeaza in felul asta relatia, el spune ca nu il inteleg.
Acesta este singurul motiv serios de cearta, care se lasa cu nervi din partea amandurora si tensiune.
De curand am adus in discutie faptul ca simt ca s-a indepartat, ca e indiferent fata de timpul de calitate pe care mi-l doresc pentru relatie. Nu mi-a recunoscut initial, ulterior, la o alta discutie (la insistentele mele, intrerupandu-l de la serial, pentru ca am simtit ca exagereaza din nou), mi-a spus ca el nu mai vede un viitor impreuna si ca, din cauza certurilor, vrea sa ne despartim si ca simte lucrul asta de cand ne-am mutat, dar nu mi-a spus asta ca sa nu ma raneasca, si ca vrea sa stea in “bula lui” unde se relaxeaza. Sunt dezamagita de acest lucru, este o lipsa de asumare, as fi preferat sa vina sa vorbeasca cand au aparut gandurile. El a motivat ca a vrut sa vada daca trece problema de la sine, nevrand sa ma raneasca.
Eu am experienta unor relatii lungi in trecut, din care am invatat sa identific mai usor problemele si mai ales, ce repercursiuni au lucrurile de genul. Partenerul meu a avut relatii scurte si nu stiu cum sa procedez in situatia de fata.
I-am spus ca sunt deschisa sa facem terapie de cuplu (despre care avea o parere buna candva, acum i se pare ciudat sa auda asta) si ca nu consider ca avem motive reale de despartire, mai ales ca ne-am mutat dupa lungi sacrificii.
Sunt dezorientata, as vrea sa reusesc sa-l fac sa constientizeze pentru ca imi doresc sa continuam relatia. Il vad foarte deconectat de la propria viata si emotii, mancatul compulsiv la tv. Sa nu simti sa iesi la aer, sa faci un sport, sa faci altceva, ci doar sa stai la tv? Ma afecteaza. Pe de alta parte, partenerul considera ca-l stresez, dar nu fac decat sa incerc sa evit sa se naruie totul.
Ce ma sfatutiti sa fac?