Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Mama mea a fost internata cateva luni, iar tata se lua tot timpul de mine. Simteam ca vreau sa plec departe de casa. Simteam ca nu mai avea nici un rost sa mai traiesc.

  82 vizite

Actualizat: 19 februarie 2014 | 1 raspunsuri
Terapeuti RO 8:52pm Feb 19
Mesaj:
Buna! Eu am 15 ani. Acum un an si cateve luni, mai precis in decembrie 2012, mama mea a fost la spital la Iasi pentru a face o operatie grava, care era pe viata si pe moarte. Acasa am ramas doar eu, fratele meu care este cu un an si 8 luni mai mare decat mine si cu tata. Mama a stat ceva timp in spital. Eu si fratele meu veneam in mare parte la ora 14:20 de la scoala. Iar tata ajungea cam pe la ora 18 – 19 acasa. Si de fiecare data cand venea acasa, venea beat, tipa la mine, se lua de mine ca nu am facut aia, ca aia nu e bine, ca de ce usa e descuiata. Mereu gasea un lucru marunt din care sa poata tipa la mine. Incepea sa gesticuleze. Iar eu il privem in ochi, in ochii lui tulburi… iar mai apoi imi mutam privirea in alt loc, deoarece imi dadeau lacrimile de durere sufleteasca. Si pentru a scapa de tipetele lui ma puneam in pat, langa mine se punea si fratele meu, stangeam lumina si ne prefaceam ca dormim. Dar eu plangeam incontinu. Simteam ca nu mai rezist. Simteam ca vreau
sa plec departe de casa. Simteam ca nu mai avea nici un rost sa mai traiesc. Seara de seara faceam acest lucru. Tata se lua numai de mine. Fratelui meu nu ii spunea absolut nimic. De atunci imi urasc tatal, nu il suport, nu ii pot vorbi cu calm, din orice ne certam, nu putem vorbi normal. Iar mama imi cere sa il respect, sa ii vorbesc frumos, dar ea nu stie ce s-a intamplat cat ea a fost in spital.
Vreau sa imi pot respecta tatal, vreau sa pot vorbi cu el normal cum o faceam inainte de a se intampla acest lucru. A trecut un an si cateva luni de atunci si eu tot nu pot vorbi cu el. Ce pot face pentru a putea trece peste? Ce pot face pentru a pune niste caramizi la temelia relatie tata- fica? Spunetimi ce pot face…
Ion Duvac 10:02pm Feb 19
Salut! Uneori, noi barbatii reactionam paradoxal in conditii de stres. A fost ”stategia” domniei sale de adaptare la necazurile voastre. Cred ca o discutie ca intre adulti, in familie, facand haz de necaz, poate fi o solutie. Cred ca ”ura” este un concept prea dur pentru tine!
Postat în Adolescenti | Preadolescenti, Sfatul terapeutului
Etichete: , , , , ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita