Terapeuti.ro:

Am 23 de ani, am terminat recent Facultatea de Drept. Părinții mei nu s-au înțeles bine chiar de când s-au căsătorit. Au locuit cu părinții tatălui, tot timpul au existat tensiuni între mama și familia tatălui. Tatăl nu nu s-a implicat foarte mult în viața de familie. Pe fondul acestor probleme (așa mi s-a spus) eu am fost lăsată la bunicii din partea mamei pentru a fi crescută de ei de când aveam mai puțin de un an (bunicii din partea mamei locuiesc la 10 minute de mers pe jos de locul unde locuiesc părinții). Mama s-a implicat în creșterea și educația mea, tatăl foarte puțin. Menționez că el manifesta accese de agresivitate pe fondul consumului de alcool, cu timpul devenind din ce în ce mai dese. Prin adolescență mama a început în discuțiile cu mine să îl critice pe tata și să îmi povestească tot ce o deranja pe ea la relație iar dacă mă opuneam și nu voiam să ma implic, invoca faptul ca fata este prietena mamei și trebuie să o
susțin, astfel simțindu-mă constrânsă să mă implic.De multe ori îmi zicea ca vrea sa se despartă, dar rămâne pentru mine, chiar dacă eu ziceam ca prefer sa fie despărțiți decât sa fie tensiunea continua între ei, agresivitatea și injuriile. Atunci când se înțelegeau bine ma simțeam dată deoparte, ca și cum atunci nu mai avea nevoie de mine.

În timpul facultății, după o cearta agresivă am ajutat-o pe mama sa se mute singură. O lunga perioada după a ținut legătura cu tatăl agresiv (vizite, convorbiri etc.)eu am fost prinsa la mijloc, tatăl îmi trimitea ocazional bani și în același timp îmi tot amintea să îl ajut, să o conving pe mama să se mute înapoi (în condițiile în care noi nu eram apropiați și nici nu depindeam de el financiar). După terminarea facultății, după încă o cearta agresiva (pe timpul facultății situația a fost extrem de tensionată între ei), mama a obținut un ordin de protecție și momentan e oarecum liniște.

Problema este că performantele mele academice au scăzut dramatic. Am fost elevă de nota 10 în toți anii de scoala, în primul an de facultate am luat bursa, după episodul cu mutarea mamei notele mele, cu toate ca îmi dădeam silința, au scăzut simțitor, am avut restante și abia am luat licența. M-am întors acasă pentru a învăța pentru examenul de admitere în profesie, dar am încontinuu o stare de nervi, de agitație, simt că nu mai contez, nu mă mai înțeleg nici cu bunicii la fel de bine, simt o furie împotriva mamei și ori de câte ori încerc sa discut ceva cu ea pe tema asta, orice zic îmi găsește vină pentru ca ma simt într-un anume fel. Relațiile cu tatăl nu există, doar câteva amenințări. Sunt în general nemulțumită, tristă, de multe ori nimic nu îmi convine din ce se întâmpla în jur. Încerc sa ma echilibrez o perioada, dar e îndeajuns o discuție în contradictoriu cu mama pentru a reveni în aceeași stare.

As dori sa fac ceva sa scap de furia pe care o am față de orice din jurul meu, de nesiguranța continuă și să mă echilibrez din nou, dar nu știu de unde sa încep. O altă problemă ce o am e ca întotdeauna mi se pare că, indiferent de cât de rău ma simt, de tristă, de confuză, nu e nimic important sau grav și nu ar trebui sa ma plâng (de multe ori mama îmi nega sentimentele mele fata de relația ei cu tata și îmi zicea ca ea ar trebui sa fie supărată, nu eu). Îmi este frica tot timpul ca exagerez.
Vă mulțumesc pentru răbdarea de a citi tot mesajul!