Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
De 2 ani si jumatate am o relatie cu un barbat. Relatia este minunata timp de 2-3 luni, dupa care el se supara de ceva, refuza orice discutie, se intoarce pe calcaie si se duce acasa la el, uneori o zi, alteori mai mult. Nu se muta cu mine oficial, dar mananca la mine, sta la mine, face totul la mine, fara sa aiba vreodata vreo responsabilitate.
Buna ziua! Ma numesc Ioana, am 38 de ani si de 2 ani jumatate am o relatie cu un barbat de 43 de ani. Relatia este minunata timp de 2-3 luni maxim, dupa care el pleaca. Pur si simplu se supara de ceva, pe ceva, refuza orice fel de discutie, se intoarce pe calcaie si se duce acasa la el. Acasa la el e cand vrea el, uneori o zi pe saptamana, alteori mai mult. Nu se muta cu mine oficial, dar mananca la mine, sta la mine, face totul la mine, fara sa aiba vreodata vreo responsabilitate. Ii spal, ii calc, ii gatesc, fac curatenie, tot tacamul. Din cand in cand spala vasele. Participa la cheltuieli din cand in cand, ca “sprijin pentru mine”, nu pentru ca ar fi normal, ca doar consuma. El are casa lui, viata lui, treaba lui, de multe ori ia decizii cum vrea si eu sunt doar pusa in fata faptului implinit. Uneori aflu de ceva dupa cateva zile sau, oricum, dupa ce a facut/decis ceva. Lucruri minore unele, altele importante. Desi am incercat in toate felurile sa inteleg, nu prea mai pot. Jocul asta de-a “m-am suparat, imi iau jucariile si plec” mi se pare cel putin pueril si ma oboseste cumplit. Am in permanenta senzatia ca e pe picior de plecare. Din cand in cand imi spune ca ma iubeste, imi ia cadouri, se poarta impecabil, vorbeste frumos… cu toate astea ma simt singura. De fiecare data cand pleaca ma simt abandonata. Simt ca nu ma pot baza pe el, ca nu e acolo cu mine. Am incercat sa discut cu el. Zice ca intelege, ca ma iubeste, situatia devine mai bune, pana intr-o zi… Daca nu vorbesc nu e bine, daca vorbesc se supara… Nu pot sa ma manifest daca am o zi proasta, nu pot sa ma plang, nu pot sa cer ajutor, nu pot sa fiu obosita. A se citi nu am voie. Daca nu sunt bine dispusa il indispun si el a avut o zi grea… Se intoarce mereu, dar… Nu mai stiu cum sa procedez si nu stiu daca e cazul sa mai astept sau sa ma duc. Rational vorbind tind sa cred ca nu se va schimba niciodata nimic si ca pierd vremea intr-o relatie fara viitor. Emotional, desi zic ca nu il mai
primesc, o fac de fiecare data. Mi-ar prinde bine un sfat, daca veti vrea sa mi-l oferiti. Va multumesc!
Pare ca sunteti într-o relație de co-dependenta cu un copil, nu cu un bărbat. Comportamentul lui va continua atâta vreme cât îi este permis, cel mai probabil părinții săi au fost la fel de permisivi cu el. Înțeleg ca nevoile dvs sunt întotdeauna pe locul doi. Sfatul meu este sa începeți o psihoterapie individuală pentru a înțelege ce anume va face sa rămâneți ancorată într-o relație în care faceți totul ca partenerul sa nu se supere și sa va abandoneze. Și cu ajutorul terapiei, sa renunțați la acest tipar de relaționare. Se poate depăși, curaj!13
Se poate sa fie un mix intre imaturitatea partenerului si nevoia dumneavoastra de a sta in aceasta relatie. O analiza a tiparelor relationale intr-o psihoterapie personala v-ar fi de ajutor.1
Draga mea eu dupa povestea ta am gindit ca nu are rost sa duci viata de compromis nu te iubeste si este o alta persoana in viata lui
Luati.va timpul necesar si evaluati ce primiti de la aceasta relatie; iubire, dragoste, fericire, sex, gingasie sau ce altceva va motiveaza sa.l primiti inapoi pe partenerul dvs. Estd posibil sa primiti o claritate asupra situatiei, apeland la cateva terapii infividuale.1
Sincer, nu are rost să continue relații care nu duc nicăieri. Dacă nu există echilibru, ceva ce construiești împreună, la ce bun? Mai bine singură, liniștită și să muncim ptr binele nostru decât să întreținem bărbați care doar profită, când vor, cum vor. E doar o părere. Multă sănătate vă doresc și putere să luați o hotărâre bună ptr dvs!2
Ioana draga, schimbarea este prea puțin posibila la o astfel de varsta, iar dacă totuși se va vrea a fi, trebuie sa te înhami cu multă răbdare pana va apărea( sau poate nu). Dincolo de asta din cea ce spui tu, inteleg ca tu faci mai totul iar el când se supăra își ia jucăriile și pleacă, pare o relație de “mama și copil”. Găsește o persoana pe care o poți accepta cu ușurintă așa cum este și invers, fara nevoia de a fi schimbată. Bazele unei relații frumoase sunt: dragostea, înțelegerea, acceptarea necondiționată, respectul, participarea la tot ce este comun, reciprocitatea și in final apare “iubirea”. Mult succes!
Daca atat crezi ca meriti,adica ce iti ofera acest om de ce te vaiti???Crezi ca nu mai gasesti un om care sa te iubeasca,sa te respecte???Esti intr-o relatie de exploatare,toxica,care cu timpul iti submineaza respectul de sine!Inceteaza sa-l mai primesti la tine sa-i fi sluga si sponsor!Intelege ca niciodata nu v-a fi mai bine! Esti tanara si poti avea o viata asa cum meriti,nu in batjocura si amagire!1