Remus Costache:

V ați dat singura răspunsul la întrebare….i ați oferit tot ce a vrut…și acum va cere același lucru…ce să caute la școală când acasă are tot ce vrea . Incercati sa discutați cu ea despre ce înseamnă școala. Incercati recompensare pt învățătura, nu neapărat pt note. Este clasa 1 sau 2 ?

(5 days ago)

 4

Cristina Anghel:

Dar cum ati putea fi dvs determinata sa acceptati cu placere faptul ca ei nu ii place sa invete?

(5 days ago)

 2

Andreea Bot:

Remus Costache are dreptate. Nu sunteti de condamnat pentru ca i-ati oferit tot ce a vrut, pur si simplu prin aceasta metoda ati incercat sa compensati lipsa tatalui. Doar ca aceasta metoda de la o anumita varsta nu mai da rezultate prea favorabile. Cum este si cazul fetitei dvs. Nu vrea sa va sugerez sa “puneti piciorul in prag” sau sa va impuneti intr-un mod drastic, ci printr-o discutie calma incercati sa subliniati beneficiile scolii (invata lucruri noi, interesante; o sa isi faca prieteni; cand o sa fie mare o sa se poata orienta spre o meserie care i se potriveste) si pe langa aceasta discutie, puteti sa stabiliti un sistem de recompense usor de implementat in familia dvs. De ex: daca isi face zilnic temele, la sfarsit de saptamana alegeti o activitate preferata (poate chiar sa aleaga 2-3 colegi sa mearga la un loc de joaca). Mult succes!

(5 days ago)

 1

Doina Zamfirescu:

Eu va recomand sa discutati mai pe indelete cu un terapeut. Sfaturile sunt generale iar noi suntem atat de diferiti. Parerea mea este ca nu exista o reteta.Iar schimbarea ar fi bine sa vina de ambele parti ca sa obtineti rezultatele dorite.

(5 days ago)

 5

Elena Savu:

Puteti sa o intelegeti ca nu invata din placere si sa ii apreciati sinceritatea. .

(5 days ago)

 3

Psiholog Monica Enescu:

Cu cat dvs ca mama sunteti mai anxioasa si va faceti mai multe probleme in ceea ce priveste activitatea la scoala a fetitei, cu atat aceasta presiune va fi resimtita de ea ca pe o obligatie si nicidecum ca pe o placere. In momentul in care dvs mai reduceti din asteptari si ii aratati ca scoala poate avea si o parte frumoasa, si ea va avea o alta atitudine. Nu uitati ca ceea ce dvs simtiti, ii transmiteti inconstient si copilului. Numai bine!

(5 days ago)

 2

Remus Costache:

chiar as recomanda si o vizita la un terapeut specializat pe dezvoltarea familiei si a copilului sa va dea cateva sfaturi

(5 days ago)

 1

RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA: “Buna seara. Este clasa a 2 a si mentionez ca este un copil cu un coeficient de inteligenta de 126 (rezultat la testarea unui psiholog) dar nu vrea chiar daca am fost mai drastica. Am renuntat la toate activitatile de la scoala platite de mine in detrimentul celor platite de ea cu bani obtinuti ca recompensa daca isi face temele si daca se concentreaza la teste. Am fost la specialist deoarece dna invatatoare se tot plangea ca deranjeaza la ore (se intorcea la banca si vb). Diagnosticul a fost ADHD intr-o forma f usoara iar ulterior in scris tulburari comportamentale.”.

(1 day ago)

Remus Costache:

in urma acestui raspuns, chiar v-as recomanda o vizita la un analist comportamental, dar atentie la alegerea acestuia intrucat putini sunt cei acreditati de catre Behavior Analyst Certification Board. Zic asta intrucat fiind un copil fara alte tulburari , si la o varsta destul de inaintata, doar un adevarat profesionist v-ar putea ajuta. Succes.

(1 day ago)

Irina Sunda:

) pai normal ca nu intelege la ce ii foloseste..este un copil. Credeti ca ceilalti copii de varsta ei inteleg cu adevarat de ce trebuie sa mearga la scoala? Din punctul meu de vedere asta este o reactie adecvata varstei pe care o are, ea pur si simplu spune ceea ce gandeste. Este posibil sa se plictiseasca la scoala, avand un iq asa mare si de aceea sa “deranjeze”, iar invatatoarea nu ar trebui sa se planga cand un copil se intoarce la banca si vorbeste, pe bune? ce nasol, se intoarce la banca si vorbeste )) Cautati o clasa de supradotati, incercati sa aflati daca nu cumva se afla altceva in spatele neplacerii de a merge la scoala, poate este ceva legat de doamna, de colegi, etc. , cautati un psihoterapeut, este destul de dificil sa va explice cineva aici cum sa procedati, fara sa cunoasca copilul. Mie mi se pare foarte trist cum scoala romaneasca si stilul parental ucid exprimarea libera si autenticitatea copiilor, scotandu-i bolnavi pe cei care se exprima. Incercati sa nu o contraziceti, cea mai buna cale din pct meu de vedere este sa fiti de acord cu ea (sa o intelegeti): da, ai dreptate este nasol sa mergi la scoala, nici mie nu mi-a placut la inceput cand eram copil, dar ne obliga presedintele ))), daca nu mergi, lumea va spune ca eu nu am grija de tine si ne vor desparti. ultima parte suna dramatic, dvs hotarati daca ii spuneti sau nu, dar e ceva ce ea poate proba daca nu va crede, atunci cand un copil nu merge la scoala se sesizeaza protectia copilului si se face o ancheta sociala iar parintii pot fi decazuti din drepturi, deci nu o mintiti. Faza cu presedintele este ca sa nu mai existe acest conflict intre voi doua, ea crede ca din cauza dvs trebuie sa merga si ca totul tine de dvs, e mai bine sa scoateti un alt vinovat pentru drama ei. Daca doamna invatatoare se plange de ea,, cautati neaparat alta doamna! este posibil sa aiba o atitudine reticenta fata de copilul dvs, sau daca nu o are, cu siguranta nu o ajuta sa depaseasca dificultatile. Retineti..nu ii spuneti “trebuie sa iti placa”, ci “inteleg ca nu iti place” apoi spuneti-i ca este o regula, care nu tine de dvs, la partea cu regula fiti putin mai ferma, fara a ii lasa loc de negocieri, regula nu se negociaza. Va trebui sa ii spuneti aceste lucruri de mai multe ori, nu va intelege din prima, dar tot repetand, ii va fi din ce in ce mai clar ca regula asta nu se va schimba. Intre timp, cautati alta doamna care sa o ajute, nu sa o respinga! Sper ca v-am fost de folos, mult succes!

(14 hours ago)

 2