consiliere psihologica gratuita

Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Arhiva lunara pentru septembrie, 2019

  54 vizite

La varsta de 1 an si 10 luni a copilului m-am intors la munca, iar de 2 luni il duc saptamanal la tara, la parintii mei, si il iau in weekend. Problema e ca simt de fiecare data ca il abandonez, ca sunt un om rau, plang tot drumul spre casa si toata saptamana sunt darmata de dor si de gandul ca el ar putea crede ca il abandonez.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua,sunt femeie, am 35 de ani și am un copil de 2 ani si 2 luni.
La vârsta de 1 an si 10 luni a copilului m-am întors la munca si de atunci ma confrunt cu tot felul de stări si gânduri.
O perioadă a venit mama la noi sa aiba grija de cel mic si a fost un pic mai suportabilă distanța dintre noi. De 2 luni, însă, in duc săptămânal la tara la parintii mei si il iau in weekend. Părinții mei nu pot sta in permanenta aici cu noi.
Problema e ca simt de fiecare data ca il abandonez, ca sunt un om rau, plâng tot drumul înapoi spre casă si toata saptamana sunt dărmată de dor si de gândul că el ar putea crede ca il abandonez.
Soțul meu simte cam acelasi lucru, ii este greu sa vorbeasca cu el la telefon, eu , in schimb, as vorbi cu el încontinuu.
Este îngrijit bine, are tot ce ii trebuie, am incredere in părinții mei, stiu ca nu va dura f mult, ei venind iarna in oras, dar totusi ma simt o mama rea.
Nu stiu cum sa fac sa gestionez situatia, sa fiu mai relaxată, de vorbit vorbesc cu soțul, dar fiind in aceeasi stare ca si mine nu prea ma ajuta cu nimic.
Mentionez ca in aceeasi perioada l-am si înțărcat (bland) si imi pare rau, imi lipseste legatura dintre noi si ma gandesc tot timpul dacă am procedat bine, ce simte el, poate crede că nu il iubesc, ca l-am îndepărtat..
Cum sa accept situația mai usor, sa nu ma mai simt vinovată?
Va multumesc pentru eventualele răspunsuri.
  • Psiholog Liliana Nicola
    Psiholog Liliana Nicola Buna ziua. Copilul cum resimte aceasta despartire de dumneavoastra? Cand plecati de langa el sufera sau se simte bine? Daca el poate accepta fara probleme despartirea de dumneavoastra, v-ati gandit cum ar fi sa luati cateva “lectii” de la el? Poate regasiti in comportamentul copilului niste elemente pe care sa le aplicati si dumneavoastra, pentru a va fi mai usor. Mult curaj!
  • Psihoterapeut Ruxandra Voinea
    Psihoterapeut Ruxandra Voinea Bună ziua. Copilul la această vârstă are mai degrabă emoții în legătură cu ceea ce se întâmplă, nu poate formula ipoteze, acea gânduri, păreri. Înțeleg că perioada va fi scurtă și că vă veți reuni în iarna. Cel mai probabil, fiind o perioada scurta nu și-o va reprezenta mental nici ulterior ca pe un abandon. Separările sunt dureroase in prezent, atât pentru dvs. cât și pentru el. Există și alte motive pentru care vă simțiți o mamă rea? Ce experiențe ați avut dvs. până la vârsta preșcolară în familia dvs.? Pentru alte informații puteți accesa și site-ul meu www.ruxandravoinea.ro
  • Andreea Monica Florea - Gângă
    Andreea Monica Florea – Gângă Vă confruntați cu o serie de gânduri și sentimente de vinovăție ce sunt transmise și copilului. Curând vă asocia mersul la bunici cu schimbarea dvs și a soțului de dispoziție. Lucru care nu ajuta pe nimeni, ba chiar vă încurcă. Persoana care se simte vinovată își schimbă comportamentul, nu putem sta în vinovăție și atunci facem ceva s-o diminuăm. Atenție la ceea ce faceți în acest sens. Căutați să înțelegeți sursa vinovăției, ce o declanșează și ce o întreține. Sunt mai sonore nevoile adulților și mai puțin cele ale copilului. Adică, tu simți că ai pierdut legătură, tu simți că-l abandonezi etc… . Puțină explorare a frământărilor tale mentale și emoționale te vor ajuta să te clarifici.
Factorii de risc ai recaderii in cazul dependentelor

Factorii de risc ai recaderii in cazul dependentelor

Titlul inițial al acestui articol a făcut referire la dependența de substanță (alcool sau droguri). Dar dependențele, așa cum au fost ele definite de specialiști, au la bază același mecanism de formare și aceleași elemente componente, indiferent dacă obiectul dependenței îl reprezintă alcoolul, drogurile, jocurile de noroc, calculatorul etc. Tocmai de aceea, factorii aceștia de risc ai recăderii în dependență pot fi luați în considerare în foarte multe situații în care o persoană este în perioada de abstinență, ca urmare a unui comportament adictiv.

În unele lucrări de specialitate, factorii de risc ai recăderii sunt denumiți „determinanți” și se clasifică în: determinanţii individuali şi determinanţii de mediu (Marlatt, Witkiewitz, 2).

Determinanții individuali:

aşteptările asupra efectelor consumului;

motivaţia;

stările afective;

pofta/cravingul;

autoeficacitatea sau eficienţa de sine;

copingul (strategia dezvoltată de fiecare individ pentru a face faţă unei situaţii de stres).

Determinanţii de mediu: accesul la substanţa/obiectul adicției, nivelul de expunere la stimuli, influenţele sociale, suportul social, stilul de viaţă etc.

Aşteptările cu privire la efectele consumului ^sus

Se referă la aşteptările pe care persoana dependentă le are asupra efectelor consumului. Dacă te simți rău din cauza sevrajului și bei știind că te vei simți mai bine, aceasta se numește întărire negativă a comportamentului, dar, în același timp, așteptările cu privire la efectele consumului sunt așteptări pozitive, adică urmările consumului sunt plăcute (idem, 11).

Motivaţia^sus

În procesul recăderii, motivaţia apare în două moduri diferite (care se manifestă uneori simultan, mai ales în cazul persoanelor dependente, acest aspect numindu-se „ambivalență”): motivaţia pentru schimbare, în sensul schimbării comportamentale pozitive, şi motivaţia pentru consum, adică de menţinere a comportamentul problematic. Cum se modifică, treptat, starea de ambivalență și motivația, în cazul unei dependențe, reprezintă aspectul care a stat la baza așa-numiului ciclu al schimbării al lui DiClemente şi Prochaska. Una dintre cele mai cunoscute tehnici de intervenţie în scopul rezolvării ambivalenţei și dezvoltării motivației pentru schimbare o reprezintă interviul motivaţional dezvoltat de Miller şi Rollnick (idem, 11).

Stările afective^sus

Există o legătură dovedită ştiinţific între recădere şi emoţiile/stările negative, aceste stări negative reprezentând, conform multor studii, principalul motiv al reluării consumului. De exemplu, în ziua în care şi-au administrat cocaină, sentimentul de singurătate este resimţit de 62,1% dintre consumatori, depresia şi starea de tensiune de 55,8%, iar furia de 40%. O stare foarte bună şi entuziasm au resimţit procentaje mai mici din rândul consumatorilor: 37,9%, respectiv 33,7%. În cazul alcoolului, de exemplu, stările negative conduc, de obicei, către un consum continuu, pe când cele pozitive către un consum mai degrabă episodic (băutul recreațional, cu diverse ocazii; petreceri, de exemplu), ceea ce confirmă totodată şi situarea stărilor negative printre primii factori ai recăderii (idem, 16).

Dacă strategiile de răspuns la situaţiile de risc sunt insuficient dezvoltate, iar încrederea individului în rezolvarea acestora nu este foarte mare, apare tentaţia de recădere. Aceasta conduce la o vulnerabilizare a persoanelor care aleg să cedeze tentaţiei şi astfel, prin încălcarea regulilor autoimpuse, la sentimente de autoînvinovăţire, de pierdere a controlului, de lipsă a speranţei. Aici intervine și teoria atribuirii, care presupune două posibile aspecte: (1) individul atribuie căderea unor cauze interne, deci incontrolabile şi astfel cresc riscurile unei alte recăderi şi (2) individul atribuie căderea unor cauze externe, controlabile, deci riscurile recăderilor scad (idem, 3).

O altă vulnerabilizare psihică o reprezintă râvnirea la o plăcere, care apare atunci când clientul consideră că eforturile lui în privinţa abstinenţei ar putea fi răsplătite prin ceva plăcut sau atunci când starea lui psihică sau stilul lui de viaţă înregistrează un dezechilibru, deci plăcerea are rolul de a compensa acest lucru (Blume, 390). În ambele situaţii însă tentaţia va fi spre consumul de droguri, ca urmare a aşteptărilor pozitive care sunt asociate efectelor consumului.

Pofta/cravingul^sus

În opinia multor specialişti, unul dintre cei mai importanţi factori de risc ai recăderii îl reprezintă cravingul (poftă, engl.), adică „nevoia irezistibilă resimţită de un individ să consume […] chiar multă vreme după o lungă perioadă de abstinenţă” (Valleur, Matysiak, 141).

Nevoia consumului compulsiv are atât o componentă fiziologică (ca urmare a stării de sevraj), cât şi una psihologică și aici au introdus unii specialiști concepte similare ideii de craving. Ei pun această nevoie, în primul rând, nu pe seama efectelor fiziologice sau tulburărilor mentale apărute ca urmare a consumului, ci mai degrabă pe experienţa asociată consumului. Consumatorul nu doreşte, de fapt, obiectul adicției în sine, ci contextul în care acest lucru s-a realizat până acum, de regulă o anumită experienţă de socializare. Este ceea ce se mai numește și amintire euforică, acest concept făcând referire la aşteptările pozitive ale unei persoane cu privire la efectele pe care le va avea respectivul consum asupra sa, așteptări bazate pe experienţele anterioare, deoarece creierul uman este selectiv, iar amintirile plăcute primează, de obicei, celor mai puţin plăcute (Blume, 30).

Autoeficacitatea^sus

Albert Bandura, cel care a pus bazele teoriei învăţarii sociale şi a celei social-cognitive (omul este ființă socială și învață din interacțiunea cu mediul și observându-i pe cei din jur) este şi cel care a dezvoltat conceptul de autoeficacitate sau eficienţă de sine (self-efficacy, engl.). Prin autoeficacitate se înţelege percepţia despre sine, gradul de încredere a unei persoane în capacitatea ei de a face faţă unor situaţii specifice. Pentru evaluarea autoeficacităţii au fost concepute o serie de scale de măsurare precum IDS (The Inventory of Drinking Situation – Annis, 1982) sau AASE (The Alcohol Abstinence Self-Efficacy, DiClemente, 1994), iar măsurarea eficacităţii reprezintă în continuare o provocare (Marlatt, Witkiewitz, 9)

 

Copingul^sus

Conceptul de coping este similar autoeficacității, dar nu are un echivalent terminologic în limba română şi, de altfel, sensurile lui în domenii diferite sunt destul de largi. Plecând de la semnificaţia verbului „to cope”, care înseamnă, în limba engleză, „a face faţă unei situaţii”, copingul este asociat aşadar răspunsului la stres şi, în funcţie de eficacitatea tehnicilor pe care le foloseşte, poate influenţa pozitiv sau negativ nivelul acestuia. Stresul rezultă din dorinţa de schimbare a unei situaţii nesatisfăcătoare de viaţă. Copingul trebuie luat în considerare ca o parte componentă a unui proces emoţional complex, în care mai sunt cuprinse emoţia, motivaţia, evaluarea şi stresul (Lazarus, 101).

În funcţie de aspectele pe care le vizează, copingul cuprinde atât strategii comportamentale, cât şi cognitive şi poate fi coping de stres, menit să reducă efectele factorilor de stres, sau coping de tentaţie, care se adresează dorinţei de consum. Ambele tipuri pot lua însă forma copingului cognitiv (adică setul de procese cognitive prin care se urmăreşte menţinerea controlului asupra comportamentului) sau a copingului comportamental (care presupune forma de acţiune propriu-zisă) (Marlatt, Witkiewitz, 13).

O altă distincţie asupra formelor de coping cuprinde: copingul de apropiere, care presupune încercarea de confruntare, reformulare şi acceptare şi copingul de evitare, care poate include abaterea de la stimuli sau angajarea în alte activităţi (ibidem).

Determinanții de mediu^sus

În această categorie de factori intră mai multe aspecte, printre care: cât de facil este accesul la substanţa/obiectul adicției, nivelul de expunere la stimuli care pot declanșa dorința de consum, influenţele sociale, suportul social, stilul de viaţă şi posibilele lui dezechilibre etc.

De exemplu, cum era și firesc, un suport social pozitiv creşte şansa abstinenţei pe termen lung, la fel cum cel negativ creşte riscurile. Vorbind despre suportul social negativ referirile se fac mai ales la conflictele interpersonale sau la presiunile sociale făcute în favoarea consumului. În concordanţă cu studiile care acordă o importanţă majoră suportului social sunt şi terapiile de cuplu, a căror eficacitate a fost dovedită mai ales în cazul dependenţei de alcool (idem, 20).

Stilul de viață echilibrat a fost luat în calcul și de abordările cognitiv-comportamentale în tratare adicţiei care presupun, printre altele, managementul stresului, cel al timpului şi tehnici de relaxare, iar în ultimii ani au fost propuse chiar exerciţiile de meditaţie şi tehnicile de dezvoltare a atenţiei (Marlatt, Witkiewitz, 4-5).

Bibliografie:

Blume, Arthur W., Consumul şi dependenţa de droguri. Ghid practic de evaluare, diagnostic şi tratament, Iaşi, Polirom, 2011;

Lazarus, Richard S., A New Synthesis. Stress and Emotion, New York, Springer Publishing Company Paperback, 1999;

Marlatt, Allan G., Witkiewitz, Katie, „Relapse prevention for Alcohol and Drug Problems”, in Marlatt, Allan G., Donovan, Dennis M., Relapse Prevention. Maintenance Strategies in the Treatment of Addictive Behaviors, second edition, New York, The Guilford Press, 2005, 1-45;

Valleur, Marc, Matysiak, Jean-Claude, Patologiile excesului. Sex alcool, droguri, jocuri…, Bucureşti, Editura Nemira, 2008.

Am tulburare de stres posttraumatic de la multiple experiente abuzive din copilarie. Am raspuns prin inghet, nu am avut posibilitatea nici sa lupt si nici sa fug. Deci cumva e vorba de sistemul nervos parasimpatetic. Am inteles ca singura sansa de vindecare pentru mine e sa invat sa devin mai alert, sa incerc sa nu mai disociez.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

22 ani, barbat
Transport cisterne combustibili
Necasatorit, fara familie
Diagnosticat prin 2017 cu tulburare de stres posttraumatic de la multiple experiente abuzive din copilarie.
Sunt interesat sa aud o parere competenta a unor persoane care au studiat tehnici de ameliorare/vindecare a ptsd ului. Eu am raspuns prin inghet, nu am avut posibilitatea nici sa lupt si nici sa fug. Deci cumva e vorba de sistemul nervos parasimpatetic.Am inteles ca singura sansa de vindecare pentru mine e sa invat sa devin mai alert/sa incerc sa nu mai disociez. Ce parere aveti despre problema mea, multumesc!

Tiberiu Seeberger
  • Tiberiu Seeberger Bună ziua . Soluția vindecării acestor probleme și a multor tipuri de alte probleme de ordin psihologic este psihoterapia. Eu personal recomand terapia psihanalitică. O zi bună
Botezat-Antonescu Radu
Tiberiu Seeberger
  • Tiberiu Seeberger Botezat-Antonescu Radu Spune că, în funcție de situație, are diferite componente : de la manifestări nevrotice, atac de panică, fobii, tulburări obsesionale la ideatii suicidare sau la episoade psihotice. Omul este exact ca o sticlă, are anumite puncte vulnerabile și odată ce a căzut paharul pe acele puncte, au început simptomele. Rolul psihanalistului este de a lega bucatelele de sticlă și de a descoperi de unde provine fiecare
  •  
Marilena Popa
  • Marilena Popa Ceea ce inteleg eu de la dumneavoastră este ca aveti manifestari psihosomatice. Aceste manifestari apar atunci cand experienta nu este integrata si elaborata la nivelul aparatului psihic. Nu stiu exact la ce va referiti cand spuneti ca ar trebui sa incercati sa nu disociati, insa clivajul sau disocierea se intampla atunci cand mintea se simta amenințata de o anumita experienta sau ce ar putea sa decurga din astea. PTSD este o eticheta care se poate pune pe o multime de suferințe individuale, insa nu spune mai nimic despre suferinta personală a pacientului. Traumele severe si repetate din copilarie au efecte profunde asupra personalitatii, felului in care persoana percepe si intelege lumea si existenta. Nu cred ca exista scurtaturi sau “exercitii” care sa vindece asemenea situatii, pot eventual sa aduca o ameliorare pe termen scurt. Recomandarea mea ar fi psihoterapie psihodinamica de lunga durata. Numai bine!
  •  
Georgiana Cristina Grigore
  • Georgiana Cristina Grigore Eu v-as recomanda sa lucrati pe partea somatica. De cativa ani avem si noi terapeuti care sunt formati in aceasta metoda.
Atelier pentru ochii minții de Cristina Cojocaru
  • Atelier pentru ochii minții de Cristina Cojocaru Trauma este mai des întâlnită în societate decât ne așteptăm la prima vedere. Practic, toți avem traume mai mici sau mai mari. Cu un psihoterapeut care vă inspiră încredere și siguranță puteți să vă construiți altă viață. Liniștit altă viață.
Cristina Lamiser Alim
  • Cristina Lamiser Alim PTSD-ul este o adevarata suferinta care se trateaza cu succes, pe langa alte terapii sau in completarea acestora si cu hipnoterapie ericksoniana, eventual cu regresia la momentul traumei si punerea pacientului in stare de securitate. Exercitiile de relaxare va vor ajuta foarte mult.  Disocierea este un mécanism de auto-aparare, astfel apare amintirea dar nu durerea. Intr-un exercitiu de hipnoza, veti putea retrai momentul traumei la inceput disociat, apoi il veti asocia, acceptandu-l. Zona de securitate din timpul exercitiului va vor ajuta sa treceti cu bine peste intelegerea si acceptarea momentelor ce au declansat suferinta traumatica.
Numai bine si ganduri bune!

Soțul meu se masturbeaza excesiv, zilnic, de 3 sau 4 ori, fiind dependent de site-uri porno. Am ajuns să-l filmez, pe ascuns. Abia daca avem un contact sexual pe săptămână, de multe ori la insistențele mele.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online
Am 30 de ani si sunt căsătorită de 6 ani si in momentul de față însărcinată în luna a 9-a . Am nevoie de un sfat. De curând, am aflat întîmplător, că soțul meu se masturbeaza excesiv, zilnic de 3 sau 4 ori fiind dependent de site -uri porno (ferindu-se de mine). Am ajuns să-l filmez si ma consum de fiecare dată când vad ca face asta cu gândul că nu mai este interesat de a avea contact sexual cu mine. Pe toată perioada sarcinii nu m-a deranjat deloc, nici măcar cu sărutări. Nici înainte de a rămâne însărcinată nu era prea dornic să facă sex cu mine, abia daca aveam un contact sexual pe săptămână, de multe ori la insistențele mele, dar abia acum fac legătura de ce nu simțea nevoia de a face sex cu mine.
Cum trebuie sa abordez problema? Imi este teamă de această dependență a lui de pornografie si de faptul că nu o să-i mai prezint vreun interes . As vrea să-i spun că știu ceea ce face și sa-l pot ajuta cumva să scape de această dependență.
Botezat-Antonescu Radu
Botezat-Antonescu Radu discutati impreuna despre ce se intampla, poate dupa ce nasti si va linistiti. Acum prioritatea este copilul si mama! In timp, cand te simti ok, linistita si capabila sa incepi o discutie calma cu el despre aceasta adictie a lui poti aduce subiectul ‘la masa’, sa ii spui ca esti foarte ingrijorata de acest comportament excesiv al lui si ca iti doresti sa isi trateze aceasta problema, chiar si cu ajutorul tau. Un sexolog va poate ajuta cu siguranta, ca si cuplu si individual. Cititi si informatiile de la acest link: http://www.clinica-aliat-suceava.ro/dependenta-de…/
Nastere usoara!
Andi Miana
Andi Miana Strict pt sb adictie de masturbare si pornografie:Exista program de recuperare si grup de sprijin pentru dependenta de masturbare si pornografie dar e important ca el sa solicite ajutor. Pana atunci dvs puteti cauta sprijin pentru familiile dependentilor. Puteti sa imi scrieti pe mail si va dau mai multe detalii si pt problema lui si pt a dvs. Daca intelegeti lb engleza e si mai bine pt ca sunt resurse doldora. Inca n au ajuns traduse in romana caci din păcate adictia aceasta se neaga si se ia in ras destul de puternic ceea ce face grea recuperarea celor vizati. Va las mailul meu: andi@equilibriumpsi.ro, sa fiti linistita ca nu veti fi “agatata” pt terapie individuala cu mine si resursele pe care vi le ofer sunt voluntare si gratuite. E important sa va asezati sanatos in fata problemei adictiei, daca despre asta vb, sau macar sa stiti cu ce va confruntați.
Exista metode de constientizare, lasam cate un flyer cate un document printat ca din intamplare in casa la vedere. Dar e f important ca familia sa se raporteze corect la problema. Pt asta am si sugerat sprijinul pt fam adictilor. In genere e vb despre Codependență . Si e vital ca apartinatorii sa inteleaga ce fac cand fac, ce ar fi bine de facut, etc. Doar pt ca dependetul nu stie/face nimic, nu inseamna ca e totul pierdut.
Succes!
Inchiriere cabinet psihologic – Bucuresti (zona Piata Romana)

Inchiriere cabinet psihologic – Bucuresti (zona Piata Romana)

Ofer spre inchiriere, partial (cate 1 zi/saptamana) sau complet, spatiu mobilat si amenajat in cladire de birouri, ultracentral, in zona Piata Romana, ideal pentru cabinet de psihologie, psihoterapie, consiliere.

Detalii la tel.: 0722.296.162.

Am mai scris aici despre sinucidere si nu reusesc sa renunt la aceast gand! Sunt multe persoane care gandesc ca mine! Nu am curaj sa fac asta acum, pentru ca traieste mama. Am fost la 2 psihologi si la un psihoterapeut si nu m-au ajutat cu nimic.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online
Buna ziua, In urma cu doua luni am scris despre sinucidere (suicid), si eu nu reusesc sa renunt la aceast gand!! Sunt multe persoane care gandesc ca mine!! Eu am ramas singur numai cu mama, si nu am curaj sa fac asta acum pentru ca traieste ea,dar daca numai era, faceam demult!! In orice caz am fost pana acum la inceput la 2 psihologi si apoi si la un psihoterapeut, si nu m-au ajutat cu nimic aceste sedinte, si am cheltuit foarte multi bani in zadar….asa ca degeaba am fost!!
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu imi pare rau sa aud ca nu v-a fost de ajutor psihoterapie insa poate totusi este nevoie de un psihiatru in acest punct. https://www.antisuicid.com/
  • Dan Cârlea
    Dan Cârlea Din modul in care ati conceput mesajul presupun ca in incercarile terapeutice ati procedat la fel, ca dupa un tipar, incercand sa nu luati prea mult contact cu ce simtiti, cu miezul sufletului, si ati apelat la terapeut ca la un doctor care da pastile verbale cu efecte clare si, eventual rapide.
    Pt a lucra cu golul de dedesubt care da starea ca viata nu merita traita e nevoie de timp, de implicare, nu trece cu cateva sfaturi istete. Parca spuneti (in timp ce nu prezentati problemele sufletesti, ci efectul lor): “sunteti incapabili sa ma salvati” Sigur ca da, asa este. Eu doar v-as arata pe dumneavoastra, dumneavoastra insiva, atat. N-as cuteza sa ma cocot pe piesestalul salvatorului. Daca iese ceva bun din echipa, bine, daca nu, nu.
  • Cristina Tacaciu
    Cristina Tacaciu La psiholog mergi sa te ajuti pe tine, psihologul nu o poate face pt tine! La fel si medicul psihiatru, te ajuta cu un diagnostic si cu medicamente, dar trebuie sa le accepti limitarile , asta nu inseamna ca nu mai incercam nimic, ca nu luam medicamentele, ca nu pastram legatura cu medicul psihiatru, ca nu mergem la terapie si incercam sa vedem care e originea acestor ganduri si probleme. Altfel ele ne vor domina in continuare
  • Andi Miana
    Andi Miana Buna ziua! Eu vreau sa va mulțumesc pt feedback, si sa cer eu la randul meu ajutor. As seta inainte de asta tonul “discuției” pt ca nu ma cunoasteti, va asigur de un ton bland si cu considerație fata de problema. Intrucat nu vad o dilema sau o problema PT CARE CERETI ACUM AJUTOR CONCRET ci cumva ascuns, as vrea sa va mărturisesc de pe cealalta parte a baricadei, si anume de membru de familie a cuiva care vb mult despre “acest gand de care nu scapa-suicid”. Eu sunt putin mai confruntativa ca stil. Sper sa gasiti ceva util in oglindirea mea. Cred ca cei care ajung la ganduri de suicid au ajuns deja extrem de descurajati. Asta vine din lipsa sentimentului utilitatii in lume si in viata, uneori tradus prin “nu mi iese nimic cum trebuie”, acest “cum trebuie” insemnand ca nu e ca tine. Iese altfel, si daca dai o sansa acelui ”altfel” s ar putea sa constati ca pofta chiar vine mancand. O viata intreaga am fost amenintata de cea mai draga persoana ca se omoara, pt ca LUCRURILE NU ERAU CUM LE VOIA SI NU SE INTAMPLAU DUPA SCENARIUL EI. Am trecut prin tare multe etape. De spaima, chiar ne spunea cum o va face, de disperare, etc… Pana am ajuns ca si acela care e tot ars in acelasi loc si i au murit receptorii. Nu mai simte. Pt cei din afara e groaznic. Banui ca pt cei din problema e si mai groaznic. Eu as vrea sa va rog sa ne spuneti CE V AR AJUTA? CE ANUME ATI FI AVUT NEVOIE SI NU ATI PRIMIT? CUM AR FI UTIL DUPA DVS DIN MIEZUL PROBLEMEI AJUTORUL PSIHOLOGIC? Mulțumesc! “Totul poate fi si ALTFEL.” A. Adler

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19371 raspunsuri primite pentru 4124 intrebari | Vezi toate intrebarile
implant dentar fast and fixed