Bună ziua! Numele meu este Alina și am 23 de ani.sunt însărcinată în luna a 6 a și începând cu luna a 4 a am început sa gândesc negativ.mereu îmi vin în minte gânduri negre cum ar fi ca voi muri în timpul operației de cezariana, nici măcar haine pentru bebe nu vreau sa iau deoarece cred ca voi muri și nu voi apuca sa mi vad copilul. Nu știu ce sa mai fac ca să mi scot gândurile astea din cap.Toti îmi zic ca înnebunesc și ca trebuie sa ajung urgent la psihiatrie dar eu mereu zic ca poate e o presimțire și chiar asa se v a întâmplă. Simt ca o iau razna. Menționez ca sunt la a doua sarcina, la prima nu am avut nici o problema de genul acesta!
Buna,ma numesc Ioana , 30 de ani,sunt decorator florar,am doi copii,sunt casatorita si cea mai mare problema a mea in momentul acesta e mancatul necontrolat,in special dulciuri,de genul ,nici o zi fara 1-3 portii de dulciuri,o portie fiind chiar si o ciocolata intreaga…mereu am fost mai plinuta ,insa acum mi se pare deja exagerat ajungand la 105 kg la inaltimea de 1,76…tind sa cred ca mananc pe fond emitional,nu stiu sa mi gestionez trairile..si as vrea sa stiu daca e asa si daca da ,care ar fi rezolvarea…gen mananc atunci cand sunt stresata,mananc cand sunt suparata samd…va multumesc anticipat!
Botezat-Antonescu Radu din ce ne-ai povestit pare sa fie o legatura (clara si pt tine) intre ‘cum ma simt’ si ‘mananc mult dulce’; ce pare ca iti scapa insa ar fi ‘de ce am acest comportament’. O relatie terapeutica te poate ajuta sa descoperi si intelegi mai bine acest ‘de ce’, proces care insa necesita timp si efort, o investitie care cu siguranta va merita. Degeaba discutam teorie sau emitem ipoteze cand raspunsul este in tine si este doar al tau. Se poate, succes!
RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: Sotul meu nu este de acord cu cheltuirea banilor pe sedinte la psiholog ,de aceea am si apelat la aceasta forma de ajutor…poate mi ati putea recomanda o carte care poate m ar putea ajuta sa inteleg de ce am acest comportament…de ce simt aceasta nevoie de a manca dulce…sau nu stiu un sfat ar fi binevenit…
Iimi pare rau ca nu ai sustinerea sotului. Poate totusi o sa ajungeti cu totii la intelegerea ca este o investitia buna pt toti.
Lara Iva Dar de ce sotul trebuie să-și ” puna viza” pt ca dv sa mergeti sa aveti grija de sănătate? Depindeti total financiar de el? Chiar si așa ati putea strange pt o sedinta macar sa aflati cauza si sa o combateti!
RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: E complicat,dar multumesc oricum
Bety Anghel Din pacate nu se poate rezolva cu un sfat sau cu o carte ! Este nevoie de evaluare psihologica, urmata de psihoterapie.
Psih.BAnghel
Floraria Casa Blanca Draga mea, am aceeasi meserie ca tine si in w15 ani am pus 50 de kg. Trebuie singura sa-ti propui sa fi echilibrata. Mananca la ore fixe si controleaza cantitatea si calitatea mancarii. Nu manca intre mese. Ia trei mese principale si 2 gustari, care inseamna un fruct sau iaurt, astfel nu vei mai avea foame. Nu te stresa, clientii vin cand vor, iar afacerea asta nu prea mai este rentabila, asa ca gestioneaza corect banii si nu te mai stresa. Daca vrei mai vorbim in privat, dar sa stii ca nimeni nu te poate ajuta mai bine ca tine. Nu uita sa mergi cam 30 de minute zilnic. Iesi din magazin si plimbate la piata sau gura-casca. Meseria asta este sedentara si de aceea ne ingrasam. Succes !
Gianina Viditchi Csapo Pe mine m-au ajutat videoclipurile de pe YouTube cu privire la dependența de mâncare și de dulciuri. M-au ajutat sa înțeleg ce se întâmplă fiziologic în cazul dependentei și folosesc și câteva din strategiile recomandate care am considerat ca mi se potrivesc. Mă gândesc că poate ar fi util să intrați și intr-un grup de suport (poate online). Succes!
In zona Unirii – Bucuresti, pun la dispoziție, cu ziua sau permanent, spațiu pentru profesioniști in psihoterapie, consiliere, dezvoltare personala, pretabil pentru lucru individual sau in grup. Pentru detalii suplimentare: 0737.34.37.30.
Buna ziua, am 26 de ani, sunt intr-o relatie de 2 ani in 2020 o sa avem nunta,însă avem o problemă ce tine de relatia noastra sexuală. Avem aproape 1 an jumatate de cand nu am mai avut contact sexual. Mereu motivul este ba ca suntem obosiți, ba alte motive. Mereu vorbim despre copii si ne dorim foarte mult un copil dar nu reusesc sa rezolv aceasta problema care ma frusteaza maxim. Nu stiu cum sa rezolv această problemă,nu inteleg unde greșesc, ce as putea sa fac ca sa fie totul bine intre noi. Nu este vorba de înșelat sau alte lucruri pentru ca stam in permanenta impreuna. Am vorbit despre acest subiect dar totusi nu s-a rezolvat nimic. Ne intelegem foarte foarte bine in rest. Va multumesc! O zi bună!
Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapie online:
34 ani
Am mai scris despre problema mea in urma cu aproximativ 4 luni de zile, dar nu am reușit sa rezolv ceva. Pe scurt despre ce era vorba atunci:
„Amândoi suntem divortati, ne-am căsătorit iar eu am un copil din prima căsătorie în vârstă de 4 ani. Actuala mea soție este însărcinată. Eu am 34 de ani, iar soția 30.
In ultimul an am avut numeroase conflicte, care s-au finalizat cu plecări de acasă ale actualei soții, așa fiind invatata din prima casatorie (de fiecare data eu făceam primul pas spre împăcare), cu jigniri foarte urâte de ambele părți.
De unde vin aceste probleme…actuala sotie are impresia că eu inca mai țin legătura pe ascuns cu fosta sotie, că mă duc pe furiș la fosta sotie, că cumpăr anumite lucruri pentru copilul din prima căsătorie pe ascuns.
Am incercat să-i demonstrez că nu are drepate, dar degeaba. A avut parolele de la contul de Facebook (mă acuza că am altele false), parola de la desfășurătorul de la telefon (mă acuza că șterg apelurile), i-am dat și extrasele de cont că să vadă ce fac cu bani, dar degeaba. Daca eu sunt plecat în oraș sau la birou și intru pe whtasapp sa vb și din întâmplare este și fosta online iese circ.
Am incercat sa o iau cu mine când iau copilul, sa vorbesc cu fosta sotie doar in prezența ei, dar degeaba.
M-m certat cu rudele mele pentru că au jignit-o, cand părinții ei m-au jignit mi-a zis să-i înțeleg și să nu mai fiu rau, m-am rupt de prieteni pe motivul că sunt prieteni comuni și că îmi aduc informații despre fosta sotie, mi-am schimbat locul de muncă și acum veniturile sunt la jumate (acolo lucram cu fosta sotie).
Îmi reproșează că sunt gelos că fosta și-a găsit pe cineva, daca scriu un vers sau un text îmi reproșează că-l scriu pentru fosta…efectiv tot ce fac îmi reproșează că fac pentru fosta.
In momentul in care am plecat la acest drum cu actuala sotie am renunțat la tot … apartament, bani pe ideea că o luam de la zero împreunăm (îmi reproșează ca fostei i-am lăsat tot, că este asigurată și că ea moare de foame). In momentul in care actuala sotie a început să fie cu mine aveam alte venituri, acum aceste venituri au scăzut…exact cum am zis am schimbat locul de munca pentru acolo lucra și fosta sotie.
Daca ii zic că în vechea căsătorie nu ne certam, că am reușit să găsim comunicare și să construim ceva, îmi reproșează că o laud pe fosta. I-am explicat de n ori că atât fosta mea soție cât și fostul ei soț și-au văzut de viață, pe când noi nu.
Această situație mă face să fiu în permanență în tensiune.
Datorita acestor aspecte, pe care nu am cum să-i demonstrez că nu are dreptate…gen WhatsApp, vrea sa divortam.”
Intre timp soția a născut și dacă, in sinea mea, credeam că acest copil ne va apropia acest lucru nu s-a întâmplat. Îmi reproșează ca fosta sotie a născut la privat și ea a născut la stat (cu toate ca încerc sa-i explic ca nu mai am veniturile din trecut, ca am renunțat la locul de munca bine plătit pentru ea, ca ea momentan nu a avut un loc de munca), îmi reproșează mereu ca vorbesc pe ascuns cu fosta sotie, chiar dacă nu fac acest lucru…nici măcar nu țin legătura cum ar trebui pentru copil (sa văd ce face), îmi reproșează ca dacă merg sa ma tund o fac ca sa ma vadă fosta aranjat, îmi reproșează mereu ca vorbesc cu alte femei pe ascuns, îmi reproșează ca ma duc la munca ca la distracție, îmi reproșeaza ca nu stau acasă mereu cu ea (dacă întârzi puțin peste program are impresia ca sunt pe nu știu unde) și lista acestor reproșuri poate continua. Dacă cumva ma suna sau îmi da mesaj si nu ii răspund imediat și fac acest lucru după 5
minute, se enervează și încep acuzele și cearta.
În ultimul timp, mama ei ma jignește foarte mult…ca nu îmi pasa de fata ei, ca ma interesează de copilul din prima căsătorie, ca de fata ei mi-am bătut joc cu nașterea la stat plus alte cuvinte care nu pot sa le reproduc aici. I-am explicat soției ca ma deranjează aceste aspecte, ca eu pentru faptul ca ai mei au jignit-o nu mai vorbesc cu ei, dar ea nu ii zice nimic mamei ei….mi-a zis ca dacă este nevoie sa aleagă intre mama ei și mine va renunța la mine. (nu i-am cerut asta)
Un aspect care ma deranjează foarte mult este acela ca atunci când ne certam îmi jignește foarte mult copilul din prima căsătorie (care are doar 4 ani), îl da raului, îl face in toate felurile…cuvinte foarte urate, la fel care nu pot sa le reproduc aici. Copilul din prima căsătorie chiar tine la ea…de exemplu…când mergem la magazin sa facem cumpărături îmi zice…„tati hai sa ii luam lui…asta ca poate are pofta” și multe altele.
Chiar nu știu ce as putea sa mai fac…am renunțat la tot, dar chiar la tot pentru aceasta familie, de multe ori ma uit in oglinda și nu ma mai recunosc.
Caut terapeut ABA, cu experiența, pentru a lucra cu T., un băiat de 5 ani, diagnosticat cu TSA. Programul de lucru este luni, marți, miercuri și vineri, in intervalul 15:00-18:00, la domiciliul nostru, in București, zona Hala Traian. Se asigura coordonare. Va rog sa trimiteti CV la adresa: tudor_mihaela_80@yahoo.com. Pentru mai multe informații, ma puteți contacta la nr.: 0727.076.668.
35 ani funcționar partenera masculin relații bune de familie dgs Sindrom burnout in care am dezvoltat și un sindrom anxios pe care îl aveam oarecum eram mai emotiv și speriat în anumite situații de exemplu examene A fost dgs de medic neurolog apoi și de psihiatru tratament cu extract de plante și psihoterapie cognitiv comportamentala de 5;săptămâni De câteva zile am și medicație de la medicul psihiatru Ce mă deranjează sunt gândurile pe care nu le pot controla care au apărut tot acum trei săptămâni Daca până acum câteva zile erau cu conotație negativă și am învățat să nu îmi fie teamă că sunt inofensive și nu fAc rău acuma mă gândesc la tot felul de lucruri și apar și imagini care nu au legătură cu realitatea Când fac activități uit de ele și sunt foarte bine dar reapar și îmi dau stare de disperare de neliniște etcPsihologul zice sa am răbdare familia la fel dar mă deranjează foarte tare Va rog să îmi spuneți ce înseamnă aceasta adică gândulde a gândi tot felul și cum pot scăpa de ia Merg la psiholog iau și medicația
Buna ziua Sunt baiat si am 18 ani.
Muncesc in Santierul naval din tulcea.
Incepand cu familia mea este cam distanta relatia cu ei
Incepand cu fratele meu a adus adesea ori probleme in familie ma inteleg bine cu el lam tinut mult timp acasa pentru ca inca e minor eu am plecat de le 16 ani in italia la munca la oi la negru, si acum muncesge si el.
Cu mama mea tin foarte mult la ea dar mereu ma dezamagit tatal meu a decedat cand aveam 14 ani din depresie (scia luat viata) pentru ca mama mea are probleme cu alcolul,dupa moartea tatalui meu ea a inceput sa unble cu multi barbagi cam in fiecare 5 luni un an avea cate unu si fiecare a profitat de noi!, in rest nu mai am pe nimeni mam saturat de tot.
Nu stiu nici cum sa descriu starea mea nam fost la nici un terapeut la nimic si mie frica… ma simpt lipsit de puteri nu fac nimic nu vreau sa fac nimic vreau sa stau singur si sa plang!.
Am cateva luni bune de cand ma simt asa si din ce in ce ai rau, dupa ce sa intamplat cu tatal meu unica rezolvare pe care o cunosc sa scap de probleme dste muartea, in continu am candul asta si imi este frica intrun momont critic di viata mea sa nu fac,chiar daca o parte din mine vrea sa scape de tot si de toate
Nustiu cum sa scap plandg in continu imi plang de mila imi plang de dor imi plang de starea asta negativa nu mai stiu cand am zanbit ultima oara
Am nevoie de ajutor!
Nela Chirila Poate ar fi timpul sa te gandesti la tine sa-ti faci o familie ,sa mergi la un psiholog e foarte bine pentru ca vei reusi sa-ti clarifici foarte multe si vei reusi sa te echilibrezi
Buna ziua. Am 41 de ani, sunt divortata de 8 ani. Fiica mea implineste in curand 18 ani (spun a mea, intrucat tatal s-a mutat la mare distanta, vine cel mult o data pe an sa o vada si o suna foarte rar). Dupa divort a existat o perioada foarte grea, in care fetita mea si-o provocat singura taieturi pe maini si picioare. S-a oprit din a face aceste lucruri in urma cu aproximativ 2 ani, cand i-am facut cunostinta cu barbatul care exista in viata mea. L-a acceptat usor, s-a apropiat de el. Precizez ca nu locuiesc impreuna cu el – nu este posibil, insa nici eu nu sunt pregatita pentru acest pas, chiar daca avem o relatie frumoasa.
Sunt doua probleme care ma apasa acum. Prima este ca fiica mea e indragostita de un baiat din alta tara, cu care vorbeste online – am aflat, am vorbit cu ea, fara a-i spune ca stiu detalii. Cu ocazia unui proiect s-a si vazut cu el o singura data, cateva ore. Ea nu a recunoscut aceasta relatie – mentionez ca discutia a fost calma, placuta, calda, fara nimic negativ. Scopul meu a fost sa inteleaga ca ii sunt alaturi si ca vreau sa o stiu in siguranta – este o fata desteapta, educata, insa foarte sensibila si aceasta “relatie” o consuma, o scurge de energie, o izoleaza de prieteni, ceea ce m-a ingrijorat. De asemenea, desi este realista, imi este teama ca, dupa ce va implini 18 ani, va fi mai greu de gestionat situatia. Dupa discutie, fetita a facut atacuri de panica, iar eu nu stiu cum sa o linistesc si nu imi dau seama de ce insista sa se ascunda.
A doua problema, este ca, din vara, nu il mai accepta pe iubitul meu, in sensul ca simte ca nu o intelege emotional – el este mai pragmatic, mai direct, i-a atras de cateva ori atentia asupra timpului consumat pe telefon in mod neproductiv. Eu sunt foarte delicata cand ii fac observatii, el a fost mai direct – fara a fi agresiv, dominant etc. Are incredere in el, stie ca ar face orice, oricand pentru ea si cu toate astea evita sa mai vorbeasca cu el probleme de suflet.
Va rog sa a ajutati cu idei asupra a cum as putea proceda sa rezolv aceste probleme. Multumesc.
Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapie online:
Buna ziua, am 27 ani, doi copii de 5 respectiv 2 ani. Fetita de 5 anișori merge uneori (nu foarte des) sa doarmă la bunica paternă, lucru cu care recunosc ca nu sunt de-acord deoarece doamna suferă de depresie si nu simt ca este in siguranța acolo. Asta s-a întâmplat și sâmbătă, a dormit de sâmbătă spre duminica la dansa. Duminica după-masa a venit acasă cu un comportament foarte ciudat, a urlat, a trântit, nu m-a băgat in seama, mi-a vorbit foarte urat etc etc. M-am purtat absolut normal cu ea și am decis sa mergem la joaca acasa la niște prieteni cu care se înțelege. Acolo am observat ca are niște iritații pe mâna și am întrebat-o ce s-a întâmplat, ea a spus ca nu știe și a evitat subiectul. Una dintre prietene a luat-o ușor in camera și a intrebat-o ce a pățit și ea a zis ca este secretul ei cu bunica și i-a spus sa nu mai zică nimănui faptul ca o da pe mâini cu niște uleiuri și in timp ce o da ii spune ca ea trebuie sa îl iubească doar pe tati, sa fie aproape de tati, sa nu o iubeasca pe mami ca e rea și sa stea doar cu tati mereu. Problema și întrebarea mea (pana când o vede un psiholog) este cum trebuie sa gestionez eu situația in primul rând cu fetita, ea neștiind ca eu știu cele spuse de ea ? Cum trebuie sa gestionez situația cu tatăl respectiv soacra, din nou niciunul dintre ei nu este la curent cu subiectul…. credeți ca este posibil ca un copil de 5 ani și jumate sa inventeze aceasta poveste (țin sa precizez ca familia mea a spus ca poate ea inventează)??? Nu am dormit toată noaptea, sunt socata și confuza… mulțumesc anticipat !!!
