Login

Cursuri de balneofizioterapie | Kinetoterapie | Masaj terapeutic

Cursuri gratuite

Sfatul terapeutului

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

Arhiva lunara pentru aprilie, 2019

  14 vizite


Actuala soție are impresia că eu inca mai țin legătura, pe ascuns, cu fosta sotie, că mă duc pe furiș la ea sau cumpăr anumite lucruri pentru copilul din prima căsătorie, pe ascuns. Un aspect care ma deranjează foarte mult este acela ca atunci când ne certam îmi jignește foarte mult copilul din prima căsătorie (care are doar 4 ani si chiar tine la ea). Am renunțat la tot pentru aceasta familie, de multe ori ma uit in oglinda și nu ma mai recunosc…

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapie online:
34 ani
Am mai scris despre problema mea in urma cu aproximativ 4 luni de zile, dar nu am reușit sa rezolv ceva. Pe scurt despre ce era vorba atunci:
„Amândoi suntem divortati, ne-am căsătorit iar eu am un copil din prima căsătorie în vârstă de 4 ani. Actuala mea soție este însărcinată. Eu am 34 de ani, iar soția 30.
In ultimul an am avut numeroase conflicte, care s-au finalizat cu plecări de acasă ale actualei soții, așa fiind invatata din prima casatorie (de fiecare data eu făceam primul pas spre împăcare), cu jigniri foarte urâte de ambele părți.
De unde vin aceste probleme…actuala sotie are impresia că eu inca mai țin legătura pe ascuns cu fosta sotie, că mă duc pe furiș la fosta sotie, că cumpăr anumite lucruri pentru copilul din prima căsătorie pe ascuns.
Am incercat să-i demonstrez că nu are drepate, dar degeaba. A avut parolele de la contul de Facebook (mă acuza că am altele false), parola de la desfășurătorul de la telefon (mă acuza că șterg apelurile), i-am dat și extrasele de cont că să vadă ce fac cu bani, dar degeaba. Daca eu sunt plecat în oraș sau la birou și intru pe whtasapp sa vb și din întâmplare este și fosta online iese circ.
Am incercat sa o iau cu mine când iau copilul, sa vorbesc cu fosta sotie doar in prezența ei, dar degeaba.
M-m certat cu rudele mele pentru că au jignit-o, cand părinții ei m-au jignit mi-a zis să-i înțeleg și să nu mai fiu rau, m-am rupt de prieteni pe motivul că sunt prieteni comuni și că îmi aduc informații despre fosta sotie, mi-am schimbat locul de muncă și acum veniturile sunt la jumate (acolo lucram cu fosta sotie).
Îmi reproșează că sunt gelos că fosta și-a găsit pe cineva, daca scriu un vers sau un text îmi reproșează că-l scriu pentru fosta…efectiv tot ce fac îmi reproșează că fac pentru fosta.
In momentul in care am plecat la acest drum cu actuala sotie am renunțat la tot … apartament, bani pe ideea că o luam de la zero împreunăm (îmi reproșează ca fostei i-am lăsat tot, că este asigurată și că ea moare de foame). In momentul in care actuala sotie a început să fie cu mine aveam alte venituri, acum aceste venituri au scăzut…exact cum am zis am schimbat locul de munca pentru acolo lucra și fosta sotie.
Daca ii zic că în vechea căsătorie nu ne certam, că am reușit să găsim comunicare și să construim ceva, îmi reproșează că o laud pe fosta. I-am explicat de n ori că atât fosta mea soție cât și fostul ei soț și-au văzut de viață, pe când noi nu.
Această situație mă face să fiu în permanență în tensiune.
Datorita acestor aspecte, pe care nu am cum să-i demonstrez că nu are dreptate…gen WhatsApp, vrea sa divortam.”
Intre timp soția a născut și dacă, in sinea mea, credeam că acest copil ne va apropia acest lucru nu s-a întâmplat. Îmi reproșează ca fosta sotie a născut la privat și ea a născut la stat (cu toate ca încerc sa-i explic ca nu mai am veniturile din trecut, ca am renunțat la locul de munca bine plătit pentru ea, ca ea momentan nu a avut un loc de munca), îmi reproșează mereu ca vorbesc pe ascuns cu fosta sotie, chiar dacă nu fac acest lucru…nici măcar nu țin legătura cum ar trebui pentru copil (sa văd ce face), îmi reproșează ca dacă merg sa ma tund o fac ca sa ma vadă fosta aranjat, îmi reproșează mereu ca vorbesc cu alte femei pe ascuns, îmi reproșează ca ma duc la munca ca la distracție, îmi reproșeaza ca nu stau acasă mereu cu ea (dacă întârzi puțin peste program are impresia ca sunt pe nu știu unde) și lista acestor reproșuri poate continua. Dacă cumva ma suna sau îmi da mesaj si nu ii răspund imediat și fac acest lucru după 5
minute, se enervează și încep acuzele și cearta.
În ultimul timp, mama ei ma jignește foarte mult…ca nu îmi pasa de fata ei, ca ma interesează de copilul din prima căsătorie, ca de fata ei mi-am bătut joc cu nașterea la stat plus alte cuvinte care nu pot sa le reproduc aici. I-am explicat soției ca ma deranjează aceste aspecte, ca eu pentru faptul ca ai mei au jignit-o nu mai vorbesc cu ei, dar ea nu ii zice nimic mamei ei….mi-a zis ca dacă este nevoie sa aleagă intre mama ei și mine va renunța la mine. (nu i-am cerut asta)
Un aspect care ma deranjează foarte mult este acela ca atunci când ne certam îmi jignește foarte mult copilul din prima căsătorie (care are doar 4 ani), îl da raului, îl face in toate felurile…cuvinte foarte urate, la fel care nu pot sa le reproduc aici. Copilul din prima căsătorie chiar tine la ea…de exemplu…când mergem la magazin sa facem cumpărături îmi zice…„tati hai sa ii luam lui…asta ca poate are pofta” și multe altele.
Chiar nu știu ce as putea sa mai fac…am renunțat la tot, dar chiar la tot pentru aceasta familie, de multe ori ma uit in oglinda și nu ma mai recunosc.

Gianina Viditchi Csapo
  • Gianina Viditchi Csapo Eu vă recomand călduros să apelati la terapie. Este foarte greu să obțineți rezultate dintr-o postare. Vă felicit însă pentru curajul de a cere ajutor aici, aceasta demonstrând că doriți să faceți ceva în acest sens. Succes, se poate.
  • Şterge sau ascunde
Monica Enescu
  • Monica Enescu Buna ziua! Este evident ca sunteti intr-o relatie toxica si din moment ce ati tot incercat diverse solutii si nimic nu a functionat, probabil ca tine foarte putin de dvs sa schimbati ceva, si mai mult de tendinta patologica catre gelozie a sotiei dvs. Asa cum vad eu lucrurile, e nevoie ca dvs sa puneti piciorul in prag ceea ce pare ca nu ati facut pana acum. Mai mult, cu cat dvs incercati sa ii demonstrati sotiei ca lucrurile nu stau asa, cu atat mai mult pareti in ochii ei ca incercati sa va demonstrati nevinovatia, deci ascundeti ceva, astfel intarind comportamentul ei suspicios. Va recomand sa incepeti o terapie individuala in care sa explorati rolul dvs in relatia cu sotia, dinamica de cuplu, pentru a va lua inapoi puterea pe care se pare ca ati cedat-o candva. Numai bine!
  •  
Lupu Andreea
  • Lupu Andreea Nu sunt medic, sunt parinte si chiar daca m-as desparti vreodata de sot nu as renunta niciodata sa tin legatura si sa imi sustin financiar si moral copii. Nu as permite sa imi influenteze cineva aceste responsabilitati si indatoriri de parinte. Un parinte trebuie sa participe activ la educatia copiilor sai. In urma deciziei pe care o veti lua sa nu faceti diferenta intre copii amandoi sunt ai dvs indiferent cine e mama lor.
  •  
Bety Anghel
Bety Anghel Gelozia are legatura mai mult cu lipsa de incredere in propria persoana si mai putin cu neincrederea in partener. Ati putea incerca o evaluare si o terapie de cuplu la un terapeut specializat in problemele cuplului. Domnul sa va calauzeasca !
psih. Betty Anghel

Caut terapeut ABA la domiciliu – Bucuresti (zona Hala Traian)

Caut terapeut ABA, cu experiența, pentru a lucra cu T., un băiat de 5 ani, diagnosticat cu TSA. Programul de lucru este luni, marți, miercuri și vineri, in intervalul 15:00-18:00, la domiciliul nostru, in București, zona Hala Traian. Se asigura coordonare. Va rog sa trimiteti CV la adresa: tudor_mihaela_80@yahoo.com. Pentru mai multe informații, ma puteți contacta la nr.: 0727.076.668.

Am sindrom burnout in care am dezvoltat și un sindrom anxios. Am luat un tratament cu extract de plante și am facut psihoterapie cognitiv-comportamentala. Ce ma deranjeaza sunt gandurile pe care nu le pot controla. Ma gandesc la tot felul de lucruri si apar si imagini care nu au legatura cu realitatea.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online:

35 ani funcționar partenera masculin relații bune de familie dgs Sindrom burnout in care am dezvoltat și un sindrom anxios pe care îl aveam oarecum eram mai emotiv și speriat în anumite situații de exemplu examene A fost dgs de medic neurolog apoi și de psihiatru tratament cu extract de plante și psihoterapie cognitiv comportamentala de 5;săptămâni De câteva zile am și medicație de la medicul psihiatru Ce mă deranjează sunt gândurile pe care nu le pot controla care au apărut tot acum trei săptămâni Daca până acum câteva zile erau cu conotație negativă și am învățat să nu îmi fie teamă că sunt inofensive și nu fAc rău acuma mă gândesc la tot felul de lucruri și apar și imagini care nu au legătură cu realitatea Când fac activități uit de ele și sunt foarte bine dar reapar și îmi dau stare de disperare de neliniște etcPsihologul zice sa am răbdare familia la fel dar mă deranjează foarte tare Va rog să îmi spuneți ce înseamnă aceasta adică gândulde a gândi tot felul și cum pot scăpa de ia Merg la psiholog iau și medicația

  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu medicatia are nevoie de timp pt a-si face efectul si da, aici este nevoie de rabdare si un dialog constant cu medicul curant. Acele ganduri apar cel mai probabil din cauza anxietatii instalate (care de obicei are si o componenta depresiva) tocmai cand mintea nu este ‘ocupata’. Urmeaza indicatiile terapeutice si incearca sa ai totusi rabdare. Succes!
  • Monica Enescu
    Monica Enescu Daca aceste noi stari, si inteleg ca sunt si imagini vizuale, au aparut in ultimele zile de cand ati inceput tratamentul psihiatric, acestea se pot datora tratamentului si trebuie sa discutati cu medicul dvs toate starile si modificarile aparute de la inceperea tratamentului. Cu toate ca dureaza pana cand medicatia isi face efectul vizibil, daca starile se inrautatesc in loc sa se imbunatateasca, s-ar putea sa fie nevoie sa schimbati tratamentul. Daca puteti, este bine sa cereti si o a doua opinie medicala. Numai bine!
  • Maria Pleșca
    Maria Pleșca Deja știți ce trebuie să faceți! Mentineți-vă activ și inarmați-vă cu răbdare. Lăsați tratamentul să-și facă efectul și construiți o relație de încredere cu psihologul dumneavoastră. Succes

Sunt baiat, am 18 ani si muncesc la santierul naval din Tulcea. Tatal meu a decedat cand aveam 14 ani, din depresie (si-a luat viata), pentru ca mama mea are probleme cu alcoolul. Eu am plecat de acasa la 16 ani, in Italia, la munca la oi, la negru. Ma simt din ce in ce mai rau, plang incontinuu, imi plang de mila, imi plang de dor, imi plang de starea asta negativa…

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapie online:

Buna ziua Sunt baiat si am 18 ani.
Muncesc in Santierul naval din tulcea.
Incepand cu familia mea este cam distanta relatia cu ei
Incepand cu fratele meu a adus adesea ori probleme in familie ma inteleg bine cu el lam tinut mult timp acasa pentru ca inca e minor eu am plecat de le 16 ani in italia la munca la oi la negru, si acum muncesge si el.
Cu mama mea tin foarte mult la ea dar mereu ma dezamagit tatal meu a decedat cand aveam 14 ani din depresie (scia luat viata) pentru ca mama mea are probleme cu alcolul,dupa moartea tatalui meu ea a inceput sa unble cu multi barbagi cam in fiecare 5 luni un an avea cate unu si fiecare a profitat de noi!, in rest nu mai am pe nimeni mam saturat de tot.
Nu stiu nici cum sa descriu starea mea nam fost la nici un terapeut la nimic si mie frica… ma simpt lipsit de puteri nu fac nimic nu vreau sa fac nimic vreau sa stau singur si sa plang!.
Am cateva luni bune de cand ma simt asa si din ce in ce ai rau, dupa ce sa intamplat cu tatal meu unica rezolvare pe care o cunosc sa scap de probleme dste muartea, in continu am candul asta si imi este frica intrun momont critic di viata mea sa nu fac,chiar daca o parte din mine vrea sa scape de tot si de toate
Nustiu cum sa scap plandg in continu imi plang de mila imi plang de dor imi plang de starea asta negativa nu mai stiu cand am zanbit ultima oara

Am nevoie de ajutor!

  •  Nela Chirila
  • Nela Chirila Poate ar fi timpul sa te gandesti la tine sa-ti faci o familie ,sa mergi la un psiholog e foarte bine pentru ca vei reusi sa-ti clarifici foarte multe si vei reusi sa te echilibrezi
  • Adina Ene
  • Adina Ene Chiar daca trecutul tau nu a fost unul prea frumos, iti poti construi o viata frumoasa de aici inainte. Alege in jurul tau oameni veseli, oameni care iti vorbesc frumos, oameni cu caracter frumos, care te sustin, carora le pasa de tine. Ia-ti modele oameni care au reusit in viata. Priveste familii care iti plac si vezi ce fac ei exact. Nu te lasa oricat de greu iti pare ca este.
  • Botezat-Antonescu Radu
  • Botezat-Antonescu Radu imi pare rau pt suferinta ta si sper ca vei gasi puterea sa incepi sa te ajuti mai intai pe tine. Este foarte probabil sa fi cazut in depresie in acest moment si ar fi bine sa incepi cu un consult psihiatric dupa care, sa depui efortul de a incepe o psihoterapie. In timp te vei putea pune pe picioare si iti vei putea construi propria viata asa cum vrei tu, chiar daca trecutul familiei tale nu este prea luminat. Curaj, se poate!
  • Brindusa Ilinca Rădoancă
  • Brindusa Ilinca Rădoancă Încearcă să iei legatura cu cei de aici https://copiiadultiaca.wixsite.com/grup-aca/grupuri-romania
  • Carmen Sorici
  • Carmen Sorici Ai avut o copilarie grea, dar ai depasit-o, ai dovedit ca tu singur ai puterea de a te descurca cu toate greutatile, ca poti fi independent, nu mai esti demult un copil, esti deja prea matur pentru varsta ta si poti sa te ocupi sa incepi sa-ti traiesti viata fara sa faci greselile pe care le-au facut parintii tai. Poti incepe sa cauti apropierea de oameni veseli, multumiti, echilibrati si sa inveti cum se traieste de la ei, fara sa te gadesti la tine ca la o victima, ci ca la un erou. O consultatie la psihiatru te va ajuta. Succes!
10 secrete pe care sigur nu le știi despre seleniu

10 secrete pe care sigur nu le știi despre seleniu

Seleniul este un mineral care se găsește în mod natural în sol, fiind de asemenea prezent în anumite alimente și chiar și în apă. Seleniul face parte din lista de minerale esențiale pentru buna funcționare a organismului uman.

Care este rolul său în organism?

  1. Seleniul este vital pentru producerea de glutation peroxidazăantioxidantul principal al organismului, care își desfășoară activitatea protectoare în fiecare celulă;
  2. Seleniul este un antioxidant puternic care are un rol important în combaterea radicalilor liberi. Misiunea antioxidanților este să ”vâneze” și să neutralizeze radicalii liberi (niște substanțe care se generează ca efect colateral al oxigenului pe care îl respiri secundă de secundă), ajutând astfel la încetinirea îmbătrânirii și la prevenirea îmbolnăvirilor premature cauzate de efectele dăunătoare ale stresului oxidativ;
  3. Contribuie la întărirea sistemului imunitar, având un rol esențial pentru buna sa funcționare. Seleniul poate să-și desfășoare rolul protector datorită proprietăților sale care permit organismului să-și crească capacitatea antioxidantă și calitatea circulației sanguine, întărind astfel rezistența corpului la boală și stres;
  4. Ajuta la reglarea funcției glandei tiroide;
  5. Crește longevitatea! Dacă ai de gând să trăiești o viață lungă și productivă, atunci este foarte important să te asiguri că ai o nutriție care îți asigură zilnic necesarul de seleniu și să crești aportul prin suplimente nutriționale;
  6. Ajută la prevenirea și reducerea riscurilor de apariție a diferitelor tipuri de cancer;
  7. Ajută la reducera riscului de accident cerebral vascular;
  8. Este important în prevenirea bolilor sistemului cardiovascular și a bolilor de inimă. Deficiențele de seleniu din organism au fost asociate cu creșterea riscurilor de apariție a bolilor cardiovasculare;
  9. Este de ajutor femeilor, ajutându-le să treacă mai ușor peste neplăcerile cauzate de menopauză, atenuând bufeurile și problemele legate de aceasta;
  10.  Ajută la menținerea elasticității țesuturilor, menținându-le mai tinere;

Indiferent care este motivul, cu siguranță te-ai convins că seleniul este vital pentru o stare de sănătate optimă. Multe persoane folosesc zilnic suplimente alimentare cu seleniu, dar nu toate știu că există diferențe foarte mari în ceea ce privește calitatea și biodisponibilitatea diferitelor preparate cu seleniu de pe piață. Mai mult decat atat, este nevoie ca acestea să fie dovedite științific. Astfel, 15 laboratoare din 12 țări au măsurat nivelul de l-selenometionină dintr-un produs danez și au concluzionat că acest conținut este ridicat și stabil, dar și că 88,7% din conținutul de seleniu din tabletă este absorbit în organism.

Există numeroase alimente bogate în seleniu, cum ar fi: cerealele, usturoiul, carnea, peştele şi fructele de mare (în special tonul şi stridiile) sau nucile.

O serie de studii au demonstrat că există un supliment nutrițional danez care conține mai mulți compuși cu seleniu deoarece fiecare dintre ei are funcții diferite în organismul uman. Prin furnizarea unei varietăți de compuși cu seleniu se încearcă să se imite diversitatea naturală de forme de seleniu care se găsește în alimentele bogate în acest nutrient.  Oamenii de știință consideră că această strategie aduce cele mai multe beneficii pentru sănătate.

10 secrete pe care sigur nu le știi despre seleniu

Autor articol: 

Cristina Udrescu, terapeut terapii alternative

Dupa divort a existat o perioada foarte grea, in care fetita mea si-o provocat singura taieturi pe maini si picioare.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapie online:

Buna ziua. Am 41 de ani, sunt divortata de 8 ani. Fiica mea implineste in curand 18 ani (spun a mea, intrucat tatal s-a mutat la mare distanta, vine cel mult o data pe an sa o vada si o suna foarte rar). Dupa divort a existat o perioada foarte grea, in care fetita mea si-o provocat singura taieturi pe maini si picioare. S-a oprit din a face aceste lucruri in urma cu aproximativ 2 ani, cand i-am facut cunostinta cu barbatul care exista in viata mea. L-a acceptat usor, s-a apropiat de el. Precizez ca nu locuiesc impreuna cu el – nu este posibil, insa nici eu nu sunt pregatita pentru acest pas, chiar daca avem o relatie frumoasa.
Sunt doua probleme care ma apasa acum. Prima este ca fiica mea e indragostita de un baiat din alta tara, cu care vorbeste online – am aflat, am vorbit cu ea, fara a-i spune ca stiu detalii. Cu ocazia unui proiect s-a si vazut cu el o singura data, cateva ore. Ea nu a recunoscut aceasta relatie – mentionez ca discutia a fost calma, placuta, calda, fara nimic negativ. Scopul meu a fost sa inteleaga ca ii sunt alaturi si ca vreau sa o stiu in siguranta – este o fata desteapta, educata, insa foarte sensibila si aceasta “relatie” o consuma, o scurge de energie, o izoleaza de prieteni, ceea ce m-a ingrijorat. De asemenea, desi este realista, imi este teama ca, dupa ce va implini 18 ani, va fi mai greu de gestionat situatia. Dupa discutie, fetita a facut atacuri de panica, iar eu nu stiu cum sa o linistesc si nu imi dau seama de ce insista sa se ascunda.
A doua problema, este ca, din vara, nu il mai accepta pe iubitul meu, in sensul ca simte ca nu o intelege emotional – el este mai pragmatic, mai direct, i-a atras de cateva ori atentia asupra timpului consumat pe telefon in mod neproductiv. Eu sunt foarte delicata cand ii fac observatii, el a fost mai direct – fara a fi agresiv, dominant etc. Are incredere in el, stie ca ar face orice, oricand pentru ea si cu toate astea evita sa mai vorbeasca cu el probleme de suflet.
Va rog sa a ajutati cu idei asupra a cum as putea proceda sa rezolv aceste probleme. Multumesc.

Tina Petrareanu
Tina Petrareanu Buna ziua , pare ca sensibilitatea este crescută in cazul fiicei Dvs și acest lucru ii împiedica o relaționare fireasca cu ceilalți .- Evident , așa cum o tratează partenerul Dvs, o vor trata mulți alții .
Va recomand o evaluare psihiatrică , specialistul va sti sa va direcționeze mai departe .

Carmen Sorici

Carmen Sorici Incepeti impreuna cu fiica dumneavostra un proces terapeutic, este posibil ca multe rani sa fi ramas nevindecate si sa nu aveti o comunicare foarte buna mama-fiica, din ce povestiti fiice a suferit mult din cauza divortului, un psihoterapeut va va ajuta sa scoateti la supafata aceste suferinte si sa le vindecati Succes!

Fetita mea a spus ca bunica ei, mama sotului meu, o da pe maini cu niste uleiuri si in timp ce o da ii spune ca ea trebuie sa îl iubească doar pe tati, sa fie aproape de tati, sa nu o iubeasca pe mami ca e rea si sa stea doar cu tati mereu…

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapie online:
Buna ziua, am 27 ani, doi copii de 5 respectiv 2 ani. Fetita de 5 anișori merge uneori (nu foarte des) sa doarmă la bunica paternă, lucru cu care recunosc ca nu sunt de-acord deoarece doamna suferă de depresie si nu simt ca este in siguranța acolo. Asta s-a întâmplat și sâmbătă, a dormit de sâmbătă spre duminica la dansa. Duminica după-masa a venit acasă cu un comportament foarte ciudat, a urlat, a trântit, nu m-a băgat in seama, mi-a vorbit foarte urat etc etc. M-am purtat absolut normal cu ea și am decis sa mergem la joaca acasa la niște prieteni cu care se înțelege. Acolo am observat ca are niște iritații pe mâna și am întrebat-o ce s-a întâmplat, ea a spus ca nu știe și a evitat subiectul. Una dintre prietene a luat-o ușor in camera și a intrebat-o ce a pățit și ea a zis ca este secretul ei cu bunica și i-a spus sa nu mai zică nimănui faptul ca o da pe mâini cu niște uleiuri și in timp ce o da ii spune ca ea trebuie sa îl iubească doar pe tati, sa fie aproape de tati, sa nu o iubeasca pe mami ca e rea și sa stea doar cu tati mereu. Problema și întrebarea mea (pana când o vede un psiholog) este cum trebuie sa gestionez eu situația in primul rând cu fetita, ea neștiind ca eu știu cele spuse de ea ? Cum trebuie sa gestionez situația cu tatăl respectiv soacra, din nou niciunul dintre ei nu este la curent cu subiectul…. credeți ca este posibil ca un copil de 5 ani și jumate sa inventeze aceasta poveste (țin sa precizez ca familia mea a spus ca poate ea inventează)??? Nu am dormit toată noaptea, sunt socata și confuza… mulțumesc anticipat !!!

Botezat-Antonescu Radu
Botezat-Antonescu Radu nu cred ca pot raspunde ca specialist aici din simplul motiv ca nu lucrez cu copii, insa pot raspunde ca parinte a doi copii de varste apropiate alor tai: eu as discuta cu sotul despre ce se intampla chiar daca este o supozitie (desi nu cred ca un copil poate invinta asa ceva) si as decide (ca mama) sa evit macar pt o vreme contactul cu bunica respectiva, macar pt a vedea o schimbare de comportament. Daca relatia cu fetita revina la normal inseamna ca ‘ceva’ s-a intamplat cu siguranta si ca este foarte probabil ca acuma ca sunteti iar prietene sa iti spuna acel ceva (binenteles sa o asiguri ca este ok si ca nu o sa pateasca nimeni nimic) – mai departe adultii trebuie sa ia o decizie si cred ca ar fi bine sa continuam discutia din acest punct. Curaj!
RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: Situația este mult mai complicata decât atâta… după cum am scris eu nu sunt de-acord cu aceste vizite ale fetiței acolo deoarece doamna are ceva probleme și a luat și tratament, însă tatăl ei nu da doi bani pe părerea mea și spune ca aberez și încerc sa o indepartez pe fetita de, citez “mămica mea”… râde ironic când ii spun ca e spre binele ei sa mearga la bunica doar in prezenta unuia dintre noi ca sa avem situația sub control…efectiv o urca in mașina si pleacă cu ea fără sa audă ce zic eu…nu pot sa vorbesc cu el acest subiect pentru ca efectiv nu ar crede așa ceva și tot copilul ar pica la mijloc… psihologul pentru copiii cu care am vorbit deja pentru a vedea fetita a spus ca nu poate sa facă o evaluare fără semnătura tatălui ei, semnătură pe care nu o voi avea in veci pentru ca nu e de-acord sa o duc la psiholog (chiar dacă el nu știe adevăratul motiv)… am impresia ca ma învârt intr-un cerc inutil, familia mea zice ca ori fetita minte ori eu exagerez…. astăzi fetita se poarta normal, ca de-obicei, eu la fel ma port normal… cum pot gestiona situația in aceste circumstanțe ?
Botezat-Antonescu Radu
Botezat-Antonescu Radu daca nu se poate discuta cu tatal (din orice motiv) atunci o alta (si probabil ultima) varianta este cea legala. Mama are tutela suprema si ma gandesc ca a consulta si un avocat in acest sens nu ar strica. Poti refuza oricand sa o lasi singura acolo… fara niciun motiv; daca sotul ia copilul cu forta si o duce (si abandoneaza chiar si la mama lui) se numeste rapire fara acordul mamei (si invers mama nu poate lua copilul si pleca oricum din cuplu). Sunt sigur ca legal situatia este mult mai clara (nu am deloc experienta pe aceasta tema); poate chiar cei de la asistenta sociala sa aiba formula legala? Eu as cerceta si aceasta varianta pt ca deja riscam un mare abuz.

RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: Da, însă fetita nu este luata împotriva ei, ea își exprima dorinta de a rămâne acolo pe motivul ca acolo poate sa facă ce vrea și nu o mai pune mami sa strângă jucăriile in urma ei… ei au renunțat la orice forma de educare asupra ei doar ca sa o atragă de partea lor…sunt conștientă ca cel mai bine este sa o vadă un psiholog însă nu știu cum sa îl conving sa își dea acordul pentru o evaluare…. mulțumesc din inima pentru timpul acordat și încredere !!!

Botezat-Antonescu Radu
Botezat-Antonescu Radu impotriva vointei mamei. Este de discutat cu un avocat si protectia copilului!

Ghimis Simona Bianca

Ghimis Simona Bianca Tot în calitate de părinte îți răspund și eu, nu sunt psiholog, însă că și părinte mi-aș asculta în orice circumstanțe copilul și i-aș da crezare în prima instanta, pana as reuși sa elucidez situația. Cu siguranță nu poate inventa asa ceva, la vârsta de 5 ani, poate inventa o poveste, însă asa ceva nu cred. Este foarte trist, eu sunt mai impulsiva de fel, și probabil as fi reacționat imediat asupra rudelor, însă gândind la rece o prima discuție cu soțul ar ajuta. Și cred ca azi luat o decizie bună în ceea ce privește o vizita ulterioara la psiholog.

Liliana Popa
Liliana Popa Pana la proba contrarie, dati-i crezare copilului. In acelasi timp va sfatuiesc sa luati urgent legatura cu un psiholog, in cazul in cate povestea este adevarata. Orice actiune este spre binele copilului dumneavoastra si asta e tot ce conteaza!

Claudia Toderean-Dascălu
Claudia Toderean-Dascălu e foarte important ca victimele să fie crezute! altfel poate vor ieși peste zeci de ani să spună ce li s-a făcut, și nimeni nu le va crede …”dar de ce ai așteptat atât?” “pentru că nimeni nu m-a/ nu m-ar fi crezut!” Un copil sigur nu ar inventa așa ceva. Ai încredere în fiica ta.

Monica Enescu
Monica Enescu Situatia e destul de complicata daca nu aveti sprijinul sotului, si din ceea ce pare, sotul dvs este de partea soacrei si nu pare deloc deschis la posibilitatea ca aceasta sa influenteze copilul impotriva dvs. Si eu consider ca e bine sa credeti cele spuse de fetita, pana la proba contrarie si ca mama, sa fiti dvs de partea ei. Subscriu la cele scrise de dl Botezat-Antonescu Radu ca ar fi o idee buna sa consultati un avocat. Este destul de complicat de demonstrat ca fetita spune intr-adevar adevarul chiar daca dvs o credeti, insa am auzit ca exista ceasuri pentru copii care inregistreaza ce aude copilul atunci cand e plecat. Poate fi o masura extrema dar in unele cazuri, cand este suspectat un abuz asupra unui copil, poate fi necesara.

RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: De o luna ma gândesc și eu la acele dispozitive micuțe care se pot Atașa pe o bratarica sau ceva de genul, doar ca atunci când nimeni nu te crede și toti spun ca exagerezi și aberezi, începi și tu sa crezi ca aia nebuna ești tu… tatăl nu accepta nicio remarca negativă la adresa mamei lui chiar dacă vede ca acela este purul adevăr…

Monica Enescu
Monica Enescu Averi încredere în intuiția dvs și fără sa faceți acuzații, încercați sa aflați adevărul. Uneori lucrurile par incredibile, dar realitatea nu e întotdeauna credibilă.

Tina Petrareanu
Tina Petrareanu 1. De la fetița puteți afla mai multe prin intermediul poveștilor.
2. Din ce descrieti și din ce s-a discutat , mie îmi pare mai degrabă o problema de cuplu și familie , decât o problema strict a copilului ; chiar cu evaluare sau fără , ce ați face mai departe ?

RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA:  Da! Într-adevăr este o problema de cuplu și de familie însă eu am cerut ajutorul strict pentru a afla cum sa gestionez eu situația cu fetita care se pare ca e un pion… as putea dezvolta situația actuala sa înțelegeți mai bine.. defapt nici eu nu înțeleg de ce am ajuns in situația in care tatăl încearcă sa își apropie copilul de bunica paternă in ideea in care ea nu a fost niciodată implicată sub nicio forma in creșterea copiilor noștri. Doamna suferă de anumite probleme, ea nu calcă in casa noastră cât timp eu stau aici…încet încet a reușit sa îl îndepărteze pe băiatul ei de mine, acum încearcă sa îmi îndepărteze copilul și defapt asta ma interesează pe mine – vreau sa procedez corect in a păstra legătura dintre mine și copil și a avea un copil sănătos psihic, spiritual și fizic… Ca răspuns la a doua întrebare, decizia o voi luat doar atunci când știu exact ce s-a întâmplat Weekend-ul acesta la bunica. Dacă reusesc sa ii fac copilului eveluarea si reiese ca totul este adevărat, vorbesc întâi cu tatăl ca fetita sa nu mai meargă neînsoțită la bunica. In cazul in care tatăl nu dorește sa accepte realitatea și continua sa trăiască in minciuna asta, atunci voi acționa fără dar și poate pe cale legală ca bunica sa o vadă doar in prezenta mea, având astfel dovada clară de la psiholog ca vizitele copilului neînsoțite la bunica ii fac rău.

Carmen Sorici
Carmen Sorici Principala problema pare a fi sotul, pentru fetita vizitele rare pana la deloc pot rezolva situatia, deasemeni si cateva povesti despre ,,bunicii spun lucruri traznite” , este ingrijorator faptul ca sotul nu va ofera incredere, ca nu va sustine, ca nu se gandeste la binele copilului care poate fi afectat de depresia bunicii. Pe masura ce trece timpul copilul va uita detaliile intamplari, uneori fabuland detaliile pe care le-a uitat.Poate ar trebui sa va ganditi de ce nu ati discutat imediat cu sotul sau cu soacra cerand explicatii, ce v-a retinut? Uneori parintii actioneaza si la o simpla banuiala, dupa principiul paza buna trece primejdia rea, chiar daca nu este adevarat insa in acest caz uleiul care a produs iritatie copilului chiar nu este in regula, bunici care isi doresc sa-si influenteze nepotii mai ales cand nu sunt prieteni cu ginerii sau nurorile sunt destul de multi insa iritatiile de pe maini nu sunt deloc obisnuite. Poti merge la o consiliere psihologica pentru a avea claritate asupra problemei si capata energie de a ii infrunta direct pe sot si soacra. Succes!

RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: Ca răspuns la întrebarea de ce nu am discutat direct cu tatăl și soacra este faptul ca :
1. Tatăl nu ar fi crezut și m-ar fi luat in râs la fel cum o face mereu când se discuta ceva la adresa mamei lui. Devine nervos și spune ca mămica lui e perfecta și atâta… atunci am încercat sa evit discuția și am discutat direct cu un psiholog pe care l-am rugat sa vadă fetita dar mi-a spus ca fără semnătura tatălui nu o poate evalua.
2. Cu soacra nu se poate discuta deoarece e o femeie cu probleme, e genul care crede in vrăji, farmece, pus picături in mâncare etc. și este evident ca nu se poate discuta cu un astfel de “om”. Mulțumesc pentru timpul acordat !

Carmen Sorici

Carmen Sorici Chriss Chriss Imi pare rau pentru situatia dificila in care te aflii, dar este bine sa lupti pentru copilul, copiii tai si de aceia trebuie sa sti ca nu este normal sa eviti ce ai de spus sotului, chiar cu riscul unei discutii aprinse, nu mai evita, pentru ca vor aparea mereu asemenea situatii, Tie si copiilor le va face bine faptul ca-ti sustii parerea, se poate discuta cu oricine, tu nu o faci din bun simt, dar ei vor crede mereu ca de fapt au dreptate, si ca lipsa ta reactie asta inseamna, si asta ii face sa persiste in acest comportament. Prin psihologul la care ai apelat iti delegi de fapt atributiile, soacra te va domina prin teama, sotul la fel cum vei creste copiii asa? Ai curaj si discuta, in fond ce se poate intampla? Succes!

RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA:  Lucru care se poate întâmpla este scandalul… faptul ca discuția se aprinde și sunt doi copii in casa și nu vreau sa asiste la asemenea discuții. Plus ca fetita va fi băgată la mijloc, o vor lua la întrebări și nu vreau sa se deschidă subiectul înainte sa o vadă psihologul. Nu știu exact cum functioneaza, doamna psiholog îmi va da ceva la mâna a ceea ce reiese după evaluarea fetiței ? Astfel as putea sa ii confrunt pe amândoi cu o dovada clară și așa voi fi crezută… mulțumesc încă o data !!!

Carmen Sorici
Carmen Sorici Nu cred ca-ti poate da, o evaluare a copilului nu se poate face direct pe aceea intamplare, se poate confirma o anumita trauma a copilului, ziua si ora sunt greu de apreciat, in plus nu stim daca copilul a fost traumatizat chiar sau daca nu a trecut usor peste aceea intamplare, modul in care memoria intelege sa pastreze anumite evenimente este foarte individual si vorbim de un copil de 5 ani care nu are formata bine constiinat binelui si raului, care cred in ceea ce spun adultii. Nu aveti nevoie de un atestat pentru a spune ca sunteti nemultumita, implicarea psihologilor complica lucrurile. Inteleg ca va este greu sa gestionati o discutie in contradictoriu, in fond nu sa fiti crezuta este nevoie ci sa va sustineti parerea este important si sa fiti ascultata, dumneavostra, nu psihologul si nici o alta instanta, sunteti mama si parerile dumneavostra trebuie sa aiba greutate si trebuiesc respectate, meritati sa fiti crezuta, Discutiile mai aprinse dintr-un cuplu nu inseamna neaparat un lucru rau, ele de multe ori pot detensiona o situatie care nerezolvata duce la distrugerea cuplului in timp, desigur un dialog agresiv nu este un exemplu bun pentru copii dar ei percep la nivel emotional conflictul oricat ati incerca sa-l ascundeti, o discutie pe ton neutru insemna pentru ei un exemplu de capacitate de a-ti sustine punctul de vedere, lucru pe care nu li-l aratati, avand doar exemplul tatalui care se pare ca are o pozitie dominata in cuplu.

RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA:  Copilul nu pare a fi traumatizat, doar in ziua respectiva a avut un comportament ciudat, apoi a revenit la normal, e vesela, se joaca, povestim… practic nu pot rezolva mai nimic deoarece indiferent de discuția cu tatăl (nu spun soțul deoarece nu suntem căsătoriți deși conviețuim de 8 ani împreuna) o va duce in continuare la mama lui chiar dacă eu nu sunt de-acord… fără nicio dovada a ceea ce s-a întâmplat, el oricum nu va crede sau o va lua ca pe o prostie iar situația va continua la nesfârșit. Ceea ce îmi doresc eu, nu este sa nu o mai vadă deloc pe dansa, ci sa meargă doar însoțită de mine ca sa fiu prezenta la toate discuțiile pe care le au, astfel evitând sa mai încerce sa o îndepărteze de mine.

Sunt divortata si am o fetita de 8 ani. Este extrem de geloasa pe iubitul meu, nu ma lasa sa ma apropii prea mult de el, imi raspunde, nu ne respecta, face orice sa iasa in evidenta, nu se potoleste pana cand nu reuseste sa ne supere.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online:

Buna ziua! Sunt divortata si am o fetita de 8 ani.De aproape 1 an am o relatie serioasa cu iubitul meu.Problema este cu fetita caci este extrem de geloasa, nu ma lasa sa ma apropii prea mult de el.Mai am probleme si cu personalitatea ei, imi raspunde si nu ma respecta nici pe mine nici pe el. Cand nu se simte bagata in seama, face orice sa iasa in evidenta, ba chiar se supara si rabufneste, dupa care nu se potoleste pana cand reuseste sa ne supere.Va rog sa ma ajutiati in acest sens cu sfaturi caci i-am aplicat si pedepse si mai multa comunicare cu ea, dupa care pe moment spune ca nu mai face iar peste cateva ore o ia de la inceput.
Multumesc. CC

Doina Zamfirescu
  • Doina Zamfirescu Buna ziua. Va recomand sa discutati cu un terapeut pentru ca detaliile pe care le-ati oferit nu sunt suficiente pentru a intelege situatia. Nu exista retete universal valabile ci doar interventii potrivite unui anumit context.
Alexandra Birca
  • Alexandra Birca Alexandra Birca Life&Relationship Coach: copiii invata de la părinți cum sa reacționeze la toate situațiile vieții, caracterul lor este ca o oglinda a caracterului parintelui. in ce situații reacționezi si tu in acelasi mod? copilul simte ca atenția ta este acum împărțită intre ea si partenerul tău. pentru a clarifica si acest aspect este necesar de a explica copilului cum stau lucrurile. pt mai multe detalii ma puteți contacta in privat. mult succes
Monica Enescu
  • Monica Enescu Nu știu de cât timp sunteți divorțată de tatăl fetiței dvs dar se pare ca ea este afectată în continuare și probabil de aceea se și comportă așa. Ar fi bine dacă ați discuta cu un psiholog care să facă terapie și cu fetița dvs. Cei mai mulți dintre copiii cu părinți divorțați își doresc ca aceștia să se împace și astfel familia să se reunească…
Cristina Mihaela Chiru
  • Cristina Mihaela Chiru Buns seara. Situatia trebuie analizata mult mai in progunzime. Fetita trebuie sa mearga la un psihoterapeut, trebuie sa discutati mult cu ea pe tema tata vs noul venit. Insa asta se face cu ajutorul unui specialist pentru a va putea indruma si cum sa abordati problema. Pedeapsa nu ajuta , dimpotriva… ea nu are nicio vina ca lucrurile stau asa, ea doar va trage un semnal de alarma ca ceva nu-i place sau ca nu intelege ce se intimpla. Cristina Chiru – psihopedagog si psihoterapeut adlerian.
Pascu Viorica
  • Pascu Viorica sustin opiniile colegelor si va recomand sa mergeti cu fetita la un psihoterapeut; faptul ca are un anumit comportament si fata de dumneavoastra, denota/ respectiv exista posibilitatea, sa nu accepte relatia; psihoterapeutului ii va fi mai usor sa se destainuie, sa-i relateze ce anume o supara, etc. Mult succes!

Daca o persoana isi insala partenerul cu cel/cea mai bun/a prieten/a a acestuia, cine este cel mai vinovat?

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapie online:

Daca o persoana isi inseala partenerul cu cel/cea mai bun/a prieten/a a acestuia, cine este cel mai responsabil/vinovat? Persoana din relație sau prietenul/prietena? Chiar daca amândoi sunt vinovati, ma interesează care considerați că este mai responsabil. Multumesc

Botezat-Antonescu Radu
Botezat-Antonescu Radu ambele persoane sunt responsabile pentru actiunile fiecaruia. Daca incercati sa gasiti care este ‘raul mai mare dintre cele doua rele’ este alta discutie. Vorbim aici despre tradarea venita din partea partenerului SI a prietenului (tot partener defapt). O dubla tradare. A cui tradare doar mai tare nu ne poate spune decat cel in cauza.

Olimpia Ciocea
Olimpia Ciocea Într-o relație fiecare partener are o contribuție și face niște alegeri. Fiecare ar trebui sa își asume responsabilitatea pt acțiunile sale. A cauta vinovat, nu știu cât ajuta, dar a înțelege cum s-a ajuns la acea situație poate ar ajuta mai mult. Ca e cel mai bun prieten/prietena sau un /o oarecare e același lucru. E mai important de văzut ce se întâmplă în relația voastră.
Monica Enescu
Monica Enescu Nu stiu daca este cineva care sa-ti poata raspunde la aceasta intrebare. Ma intreb in ce fel te ajuta pe tine sa aflii raspunsul la ea? Ce ar insemna ca unul sa fie mai vinovat si altul mai putin?
Loredana Oltean
Loredana Oltean Inainte de toate, e gresit sa cauti vinovati, atunci cand doresti sa rezolvi o problema. Apoi, in legatura cu responsabilitatea in relatii, nu exista ca doar unul din relatie sa fie responsabil, sau mai responsabil… Amandoi, in egala masura e nevoie sa-si asume responsabilitatea. DIn ceea ce inteleg, ai o singura problema: AI nevoie sa stii care e responsabil… cu ce te ajuta asta? Ai nevoie sa-ti rezolvi problema, sau doar sa-ti satisfaci Ego-ul, sau orgoliul?

Prietenul meu a clacat cu jocurile de noroc. Nu stiu cum il pot ajuta. Eu sunt departe, in alt oras, muncesc foarte mult. El se plictiseste toata ziua si noaptea singur acasa, are un program haotic. A zis ca daca m-as duce eu acasa, nu ar mai juca.

Mesaj anonim din sectiunea “Psiholog online“:
Buna ziua. Prietenul meu a clacat cu jocurile de noroc. Nu stiu cum il pot ajuta. Eu sunt departe, muncesc in alt oras in capatul celalalt de tara, muncesc foarte mult si nu ma pot duce acasa des, nici timp liber sa vorbesc mai mult cu el nu am. El nu are un job stabil, lucreaza cand si cand, dar castiga destul de mult. El se plictiseste toata ziua si noaptea singur acasa, are un program haotic, noaptea e pe afara cu baietii, ziua doarme 2,3 ore, iar iese, iar mai doarme 2… Zice ca a inceput cu jocurile pentru ca se plictiseste, pentru ca nu e totul cum vrea el.. Ii pare rau, apoi iar se duce.. Nu ar fi de acord sa inceapa o terapie sau ceva, iar mie nu imi permite timpul sa urmez eu, ca sa stiu cum sa ma port cu el in aceasta situatie.
A zis ca daca m-as duce eu acasa, nu s-ar mai duce..

Mihaela Munteanu

Mihaela Munteanu Sa mergi tu la psiholog te-ar ajuta sa intelegi de ce ai intrat intr-o relatie cu un barbat imatur emotional. Are comportamentul unui adolescent: nu isi asuma responsabilitati,traieste doar clipa si isi santajeaza emotional mamica( adica pe tine).Rolul psihologic pe care il ai tu in aceasta relatie nu este de partenera.Pare sa iti asumi rolul de mamica sau de salvator in relatii si fara o terapie ma tem ca mereu vei fi atrasa de acelasi gen de relatii.Prietenul tau nu se va lasa de jocuri de noroc nici daca te vei muta tu inapoi cu el,nu se va schimba.Atata timp cat viata nu il loveste in mod serios,nu se va maturiza.Omul are nevoie de greutati in viata,de responsabilitati,are nevoie sa isi ia viata in propriile maini pentru a se maturiza si pentru a-si putea asuma in viitor rolul de sot fidel si tata responsabil.Te-as ruga sa faci un salt peste 10 ani: tu casatorita cu el,aveti copii : cum crezi ca ar fi viata ta alturi de el?Cum ar fi impartite responsabilitatile in casa? Te-ar ajuta sa schimbi scutece si sa legene copii ore intregi pana adorm ? Va face el fata cheltuielilor duble fata de acum pentru a acoperi necesitatile familiei ? Va renunta la prietenii lui sa stea cu tine acasa zi de zi? Va munci pe branci ? Te va ajuta cu curatenia,gatitul cand tu vei fi plecata la job? Le va spune povesti copiilor la culcare? Va fi un exemplu pozitiv in viata celor mici ? Pentru ca stii bine,copii nu invata ce le spune parintele in schimb copie comportamentul lui.Gandeste-te bine la ce anume iti doresti de la un partener? Ce trebuie sa iti ofere? Ce fel de tata iti doresti pentru copii tai? Ce trasaturi de caracter admiri la un barbat?Ce anume te face sa privesti un barbat cu respect si afectiune ?Ce iti lipseste acum? etc Iti urez mult success si sa ai grija de tine! :)
Roxana Diana Anghel
Roxana Diana Anghel Persoanele dependente de jocurile de noroc nu accepta realitatea si viseaza la o viata lipsita de griji si plina de recompense materiale fara munca si nici macar nu sunt constienti de motivul pentru care joaca. Este gandirea magica a copilului care vede ca lucrurile apar fara efort (cand sunt mici si nu inteleg de unde apar lucrurile, doar le vin pe tava si asta spera acum sa obtina de la jocuri).
Bety Anghel
Bety Anghel Da, in spatele oricarei dependențe se află ceva. Și acest ceva trebuie descoperit și tratat.
Dar, dacă tot are timp liber și crede că prezența ta l-ar ajuta, nu ar fi mai ușor și mai practic sã se mute el in orașul in care lucrezi ?Şterge sau ascunde
Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19362 raspunsuri primite pentru 4123 intrebari
Vezi toate intrebarile

implant dentar fast and fixed