Login

Cursuri de balneofizioterapie | Kinetoterapie | Masaj terapeutic

Cursuri gratuite

Sfatul terapeutului

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

Arhiva lunara pentru aprilie, 2019

  28 vizite


Sunt însărcinată și mereu îmi vin în minte gânduri negre, cum ar fi ca voi muri în timpul operației de cezariana. Nici măcar haine pentru bebe nu vreau sa iau, deoarece cred ca voi muri și nu voi apuca sa-mi vad copilul. Simt ca o iau razna.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online:

Bună ziua! Numele meu este Alina și am 23 de ani.sunt însărcinată în luna a 6 a și începând cu luna a 4 a am început sa gândesc negativ.mereu îmi vin în minte gânduri negre cum ar fi ca voi muri în timpul operației de cezariana, nici măcar haine pentru bebe nu vreau sa iau deoarece cred ca voi muri și nu voi apuca sa mi vad copilul. Nu știu ce sa mai fac ca să mi scot gândurile astea din cap.Toti îmi zic ca înnebunesc și ca trebuie sa ajung urgent la psihiatrie dar eu mereu zic ca poate e o presimțire și chiar asa se v a întâmplă. Simt ca o iau razna. Menționez ca sunt la a doua sarcina, la prima nu am avut nici o problema de genul acesta!

  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu este posibil sa fie o problema hormonala care sa amplifice starea de anxietate (naturala) insa aici as merge mai mult pe opinia medicului tau si recomandarile lui. Acasa primesti sustinerea adecvata? Exista elemente in viata de zi cu zi care contribuie la starea de stres? Conteaza si acestea (mediul). Ar fi de cerut si opinia unui psihiatru ma gandesc si da, poti discuta cu un psihoterapeut de familie si cuplu despre ce ti se intampla (poate impreuna cu sotul?). Incearca sa urmaresti sarcina din punct de vedere medical (rational) si sa iti ajustezi mediul in functie de nevoile tale. AR fi mai multe de discutat dar cel mai bine mergeti la un psihoterapeut. Sarcina usoara!
  • Mariana Zaharia Florea
    Mariana Zaharia Florea Aceste gânduri cred ca le au majoritatea femeilor însărcinate, cu cat se apropie cu atat se amplifica. Am experimentat si eu aceste gânduri, mai pregnant la cea de-a doua sarcina, dar am ales sa ma bucur de lucrurile prezente, decat sa ma îngrijorez pentru ceva ipotetic si cu puține șanse sa se întâmple

Sunt femeie, am 30 de ani si cea mai mare problema a mea este mancatul necontrolat, in special de dulciuri, nicio zi fara 1-3 portii de dulciuri, o portie fiind chiar si o ciocolata intreaga… Am ajuns la 105 kg, cred ca mananc pe fond emotional, nu stiu sa-mi gestionez trairile.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapie online:

Buna,ma numesc Ioana , 30 de ani,sunt decorator florar,am doi copii,sunt casatorita si cea mai mare problema a mea in momentul acesta e mancatul necontrolat,in special dulciuri,de genul ,nici o zi fara 1-3 portii de dulciuri,o portie fiind chiar si o ciocolata intreaga…mereu am fost mai plinuta ,insa acum mi se pare deja exagerat ajungand la 105 kg la inaltimea de 1,76…tind sa cred ca mananc pe fond emitional,nu stiu sa mi gestionez trairile..si as vrea sa stiu daca e asa si daca da ,care ar fi rezolvarea…gen mananc atunci cand sunt stresata,mananc cand sunt suparata samd…va multumesc anticipat!

Botezat-Antonescu Radu
Botezat-Antonescu Radu din ce ne-ai povestit pare sa fie o legatura (clara si pt tine) intre ‘cum ma simt’ si ‘mananc mult dulce’; ce pare ca iti scapa insa ar fi ‘de ce am acest comportament’. O relatie terapeutica te poate ajuta sa descoperi si intelegi mai bine acest ‘de ce’, proces care insa necesita timp si efort, o investitie care cu siguranta va merita. Degeaba discutam teorie sau emitem ipoteze cand raspunsul este in tine si este doar al tau. Se poate, succes!

Ioana TodeaRĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: Sotul meu nu este de acord cu cheltuirea banilor pe sedinte la psiholog ,de aceea am si apelat la aceasta forma de ajutor…poate mi ati putea recomanda o carte care poate m ar putea ajuta sa inteleg de ce am acest comportament…de ce simt aceasta nevoie de a manca dulce…sau nu stiu un sfat ar fi binevenit…

Iimi pare rau ca nu ai sustinerea sotului. Poate totusi o sa ajungeti cu totii la intelegerea ca este o investitia buna pt toti.

Lara Iva
Lara Iva Dar de ce sotul trebuie să-și ” puna viza” pt ca dv sa mergeti sa aveti grija de sănătate? Depindeti total financiar de el? Chiar si așa ati putea strange pt o sedinta macar sa aflati cauza si sa o combateti!
Ioana Todea
RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: E complicat,dar multumesc oricum
Bety Anghel
Bety Anghel Din pacate nu se poate rezolva cu un sfat sau cu o carte ! Este nevoie de evaluare psihologica, urmata de psihoterapie.
Psih.BAnghel
Floraria Casa Blanca
Floraria Casa Blanca Draga mea, am aceeasi meserie ca tine si in w15 ani am pus 50 de kg. Trebuie singura sa-ti propui sa fi echilibrata. Mananca la ore fixe si controleaza cantitatea si calitatea mancarii. Nu manca intre mese. Ia trei mese principale si 2 gustari, care inseamna un fruct sau iaurt, astfel nu vei mai avea foame. Nu te stresa, clientii vin cand vor, iar afacerea asta nu prea mai este rentabila, asa ca gestioneaza corect banii si nu te mai stresa. Daca vrei mai vorbim in privat, dar sa stii ca nimeni nu te poate ajuta mai bine ca tine. Nu uita sa mergi cam 30 de minute zilnic. Iesi din magazin si plimbate la piata sau gura-casca. Meseria asta este sedentara si de aceea ne ingrasam. Succes !

 

Gianina Viditchi Csapo
Gianina Viditchi Csapo Pe mine m-au ajutat videoclipurile de pe YouTube cu privire la dependența de mâncare și de dulciuri. M-au ajutat sa înțeleg ce se întâmplă fiziologic în cazul dependentei și folosesc și câteva din strategiile recomandate care am considerat ca mi se potrivesc. Mă gândesc că poate ar fi util să intrați și intr-un grup de suport (poate online). Succes!
Inchiriez cabinet in vila – Bucuresti (zona Unirii)

Inchiriez cabinet in vila – Bucuresti (zona Unirii)

In zona Unirii – Bucuresti, pun la dispoziție, cu ziua sau permanent, spațiu pentru profesioniști in psihoterapie, consiliere, dezvoltare personala, pretabil pentru lucru individual sau in grup. Pentru detalii suplimentare: 0737.34.37.30.

Sunt intr-o relatie de 2 ani si o sa avem nunta, insa de aproape 1 an jumatate nu am mai avut contact sexual. Ba suntem obosiți, ba din alte motive. Ne dorim foarte mult un copil. Ne intelegem foarte foarte bine in rest.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online:

Buna ziua, am 26 de ani, sunt intr-o relatie de 2 ani in 2020 o sa avem nunta,însă avem o problemă ce tine de relatia noastra sexuală. Avem aproape 1 an jumatate de cand nu am mai avut contact sexual. Mereu motivul este ba ca suntem obosiți, ba alte motive. Mereu vorbim despre copii si ne dorim foarte mult un copil dar nu reusesc sa rezolv aceasta problema care ma frusteaza maxim. Nu stiu cum sa rezolv această problemă,nu inteleg unde greșesc, ce as putea sa fac ca sa fie totul bine intre noi. Nu este vorba de înșelat sau alte lucruri pentru ca stam in permanenta impreuna. Am vorbit despre acest subiect dar totusi nu s-a rezolvat nimic. Ne intelegem foarte foarte bine in rest. Va multumesc! O zi bună!

  • Mihaela Munteanu
    Mihaela Munteanu Aveti nevoie de cateva sedinte de consiliere de cuplu cu un sexolog si se rezolva. :)
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu cand a aparut mai exact aceasta abstinenta? Cand ati discutat despre a avea copii? Sau despre nunta? Sau altceva? Da, oboseala este un factor dar poate sa fie si o scuza, o metoda invocata pt a ascunde ‘altceva’. Va incurajez si eu sa mergeti la o consiliere de cuplu in care sa aflati care este problema reala. Succes!
  • Carmen Sorici
    Carmen Sorici Situatia nu face parte din normalitate, cu siguranta exista un motiv pe care partenerul nu se simte comod sa-l destanuie si se pune intrebarea ce fel cuplu veti fi daca el nu-si poate impartasi problemele, daca nu le recunoaste, daca ii este greu sa spuna adevarul. indiferent care este el, poate fi de natura fizica, psihologica, spirituala, dar te priveste si pe tine in mod direct., de aceea intelegerea de care vorbesti nu pare a fi reala.

Actuala soție are impresia că eu inca mai țin legătura, pe ascuns, cu fosta sotie, că mă duc pe furiș la ea sau cumpăr anumite lucruri pentru copilul din prima căsătorie, pe ascuns. Un aspect care ma deranjează foarte mult este acela ca atunci când ne certam îmi jignește foarte mult copilul din prima căsătorie (care are doar 4 ani si chiar tine la ea). Am renunțat la tot pentru aceasta familie, de multe ori ma uit in oglinda și nu ma mai recunosc…

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapie online:
34 ani
Am mai scris despre problema mea in urma cu aproximativ 4 luni de zile, dar nu am reușit sa rezolv ceva. Pe scurt despre ce era vorba atunci:
„Amândoi suntem divortati, ne-am căsătorit iar eu am un copil din prima căsătorie în vârstă de 4 ani. Actuala mea soție este însărcinată. Eu am 34 de ani, iar soția 30.
In ultimul an am avut numeroase conflicte, care s-au finalizat cu plecări de acasă ale actualei soții, așa fiind invatata din prima casatorie (de fiecare data eu făceam primul pas spre împăcare), cu jigniri foarte urâte de ambele părți.
De unde vin aceste probleme…actuala sotie are impresia că eu inca mai țin legătura pe ascuns cu fosta sotie, că mă duc pe furiș la fosta sotie, că cumpăr anumite lucruri pentru copilul din prima căsătorie pe ascuns.
Am incercat să-i demonstrez că nu are drepate, dar degeaba. A avut parolele de la contul de Facebook (mă acuza că am altele false), parola de la desfășurătorul de la telefon (mă acuza că șterg apelurile), i-am dat și extrasele de cont că să vadă ce fac cu bani, dar degeaba. Daca eu sunt plecat în oraș sau la birou și intru pe whtasapp sa vb și din întâmplare este și fosta online iese circ.
Am incercat sa o iau cu mine când iau copilul, sa vorbesc cu fosta sotie doar in prezența ei, dar degeaba.
M-m certat cu rudele mele pentru că au jignit-o, cand părinții ei m-au jignit mi-a zis să-i înțeleg și să nu mai fiu rau, m-am rupt de prieteni pe motivul că sunt prieteni comuni și că îmi aduc informații despre fosta sotie, mi-am schimbat locul de muncă și acum veniturile sunt la jumate (acolo lucram cu fosta sotie).
Îmi reproșează că sunt gelos că fosta și-a găsit pe cineva, daca scriu un vers sau un text îmi reproșează că-l scriu pentru fosta…efectiv tot ce fac îmi reproșează că fac pentru fosta.
In momentul in care am plecat la acest drum cu actuala sotie am renunțat la tot … apartament, bani pe ideea că o luam de la zero împreunăm (îmi reproșează ca fostei i-am lăsat tot, că este asigurată și că ea moare de foame). In momentul in care actuala sotie a început să fie cu mine aveam alte venituri, acum aceste venituri au scăzut…exact cum am zis am schimbat locul de munca pentru acolo lucra și fosta sotie.
Daca ii zic că în vechea căsătorie nu ne certam, că am reușit să găsim comunicare și să construim ceva, îmi reproșează că o laud pe fosta. I-am explicat de n ori că atât fosta mea soție cât și fostul ei soț și-au văzut de viață, pe când noi nu.
Această situație mă face să fiu în permanență în tensiune.
Datorita acestor aspecte, pe care nu am cum să-i demonstrez că nu are dreptate…gen WhatsApp, vrea sa divortam.”
Intre timp soția a născut și dacă, in sinea mea, credeam că acest copil ne va apropia acest lucru nu s-a întâmplat. Îmi reproșează ca fosta sotie a născut la privat și ea a născut la stat (cu toate ca încerc sa-i explic ca nu mai am veniturile din trecut, ca am renunțat la locul de munca bine plătit pentru ea, ca ea momentan nu a avut un loc de munca), îmi reproșează mereu ca vorbesc pe ascuns cu fosta sotie, chiar dacă nu fac acest lucru…nici măcar nu țin legătura cum ar trebui pentru copil (sa văd ce face), îmi reproșează ca dacă merg sa ma tund o fac ca sa ma vadă fosta aranjat, îmi reproșează mereu ca vorbesc cu alte femei pe ascuns, îmi reproșează ca ma duc la munca ca la distracție, îmi reproșeaza ca nu stau acasă mereu cu ea (dacă întârzi puțin peste program are impresia ca sunt pe nu știu unde) și lista acestor reproșuri poate continua. Dacă cumva ma suna sau îmi da mesaj si nu ii răspund imediat și fac acest lucru după 5
minute, se enervează și încep acuzele și cearta.
În ultimul timp, mama ei ma jignește foarte mult…ca nu îmi pasa de fata ei, ca ma interesează de copilul din prima căsătorie, ca de fata ei mi-am bătut joc cu nașterea la stat plus alte cuvinte care nu pot sa le reproduc aici. I-am explicat soției ca ma deranjează aceste aspecte, ca eu pentru faptul ca ai mei au jignit-o nu mai vorbesc cu ei, dar ea nu ii zice nimic mamei ei….mi-a zis ca dacă este nevoie sa aleagă intre mama ei și mine va renunța la mine. (nu i-am cerut asta)
Un aspect care ma deranjează foarte mult este acela ca atunci când ne certam îmi jignește foarte mult copilul din prima căsătorie (care are doar 4 ani), îl da raului, îl face in toate felurile…cuvinte foarte urate, la fel care nu pot sa le reproduc aici. Copilul din prima căsătorie chiar tine la ea…de exemplu…când mergem la magazin sa facem cumpărături îmi zice…„tati hai sa ii luam lui…asta ca poate are pofta” și multe altele.
Chiar nu știu ce as putea sa mai fac…am renunțat la tot, dar chiar la tot pentru aceasta familie, de multe ori ma uit in oglinda și nu ma mai recunosc.

Gianina Viditchi Csapo
  • Gianina Viditchi Csapo Eu vă recomand călduros să apelati la terapie. Este foarte greu să obțineți rezultate dintr-o postare. Vă felicit însă pentru curajul de a cere ajutor aici, aceasta demonstrând că doriți să faceți ceva în acest sens. Succes, se poate.
  • Şterge sau ascunde
Monica Enescu
  • Monica Enescu Buna ziua! Este evident ca sunteti intr-o relatie toxica si din moment ce ati tot incercat diverse solutii si nimic nu a functionat, probabil ca tine foarte putin de dvs sa schimbati ceva, si mai mult de tendinta patologica catre gelozie a sotiei dvs. Asa cum vad eu lucrurile, e nevoie ca dvs sa puneti piciorul in prag ceea ce pare ca nu ati facut pana acum. Mai mult, cu cat dvs incercati sa ii demonstrati sotiei ca lucrurile nu stau asa, cu atat mai mult pareti in ochii ei ca incercati sa va demonstrati nevinovatia, deci ascundeti ceva, astfel intarind comportamentul ei suspicios. Va recomand sa incepeti o terapie individuala in care sa explorati rolul dvs in relatia cu sotia, dinamica de cuplu, pentru a va lua inapoi puterea pe care se pare ca ati cedat-o candva. Numai bine!
  •  
Lupu Andreea
  • Lupu Andreea Nu sunt medic, sunt parinte si chiar daca m-as desparti vreodata de sot nu as renunta niciodata sa tin legatura si sa imi sustin financiar si moral copii. Nu as permite sa imi influenteze cineva aceste responsabilitati si indatoriri de parinte. Un parinte trebuie sa participe activ la educatia copiilor sai. In urma deciziei pe care o veti lua sa nu faceti diferenta intre copii amandoi sunt ai dvs indiferent cine e mama lor.
  •  
Bety Anghel
Bety Anghel Gelozia are legatura mai mult cu lipsa de incredere in propria persoana si mai putin cu neincrederea in partener. Ati putea incerca o evaluare si o terapie de cuplu la un terapeut specializat in problemele cuplului. Domnul sa va calauzeasca !
psih. Betty Anghel

Caut terapeut ABA la domiciliu – Bucuresti (zona Hala Traian)

Caut terapeut ABA, cu experiența, pentru a lucra cu T., un băiat de 5 ani, diagnosticat cu TSA. Programul de lucru este luni, marți, miercuri și vineri, in intervalul 15:00-18:00, la domiciliul nostru, in București, zona Hala Traian. Se asigura coordonare. Va rog sa trimiteti CV la adresa: tudor_mihaela_80@yahoo.com. Pentru mai multe informații, ma puteți contacta la nr.: 0727.076.668.

Am sindrom burnout in care am dezvoltat și un sindrom anxios. Am luat un tratament cu extract de plante și am facut psihoterapie cognitiv-comportamentala. Ce ma deranjeaza sunt gandurile pe care nu le pot controla. Ma gandesc la tot felul de lucruri si apar si imagini care nu au legatura cu realitatea.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online:

35 ani funcționar partenera masculin relații bune de familie dgs Sindrom burnout in care am dezvoltat și un sindrom anxios pe care îl aveam oarecum eram mai emotiv și speriat în anumite situații de exemplu examene A fost dgs de medic neurolog apoi și de psihiatru tratament cu extract de plante și psihoterapie cognitiv comportamentala de 5;săptămâni De câteva zile am și medicație de la medicul psihiatru Ce mă deranjează sunt gândurile pe care nu le pot controla care au apărut tot acum trei săptămâni Daca până acum câteva zile erau cu conotație negativă și am învățat să nu îmi fie teamă că sunt inofensive și nu fAc rău acuma mă gândesc la tot felul de lucruri și apar și imagini care nu au legătură cu realitatea Când fac activități uit de ele și sunt foarte bine dar reapar și îmi dau stare de disperare de neliniște etcPsihologul zice sa am răbdare familia la fel dar mă deranjează foarte tare Va rog să îmi spuneți ce înseamnă aceasta adică gândulde a gândi tot felul și cum pot scăpa de ia Merg la psiholog iau și medicația

  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu medicatia are nevoie de timp pt a-si face efectul si da, aici este nevoie de rabdare si un dialog constant cu medicul curant. Acele ganduri apar cel mai probabil din cauza anxietatii instalate (care de obicei are si o componenta depresiva) tocmai cand mintea nu este ‘ocupata’. Urmeaza indicatiile terapeutice si incearca sa ai totusi rabdare. Succes!
  • Monica Enescu
    Monica Enescu Daca aceste noi stari, si inteleg ca sunt si imagini vizuale, au aparut in ultimele zile de cand ati inceput tratamentul psihiatric, acestea se pot datora tratamentului si trebuie sa discutati cu medicul dvs toate starile si modificarile aparute de la inceperea tratamentului. Cu toate ca dureaza pana cand medicatia isi face efectul vizibil, daca starile se inrautatesc in loc sa se imbunatateasca, s-ar putea sa fie nevoie sa schimbati tratamentul. Daca puteti, este bine sa cereti si o a doua opinie medicala. Numai bine!
  • Maria Pleșca
    Maria Pleșca Deja știți ce trebuie să faceți! Mentineți-vă activ și inarmați-vă cu răbdare. Lăsați tratamentul să-și facă efectul și construiți o relație de încredere cu psihologul dumneavoastră. Succes

Sunt baiat, am 18 ani si muncesc la santierul naval din Tulcea. Tatal meu a decedat cand aveam 14 ani, din depresie (si-a luat viata), pentru ca mama mea are probleme cu alcoolul. Eu am plecat de acasa la 16 ani, in Italia, la munca la oi, la negru. Ma simt din ce in ce mai rau, plang incontinuu, imi plang de mila, imi plang de dor, imi plang de starea asta negativa…

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapie online:

Buna ziua Sunt baiat si am 18 ani.
Muncesc in Santierul naval din tulcea.
Incepand cu familia mea este cam distanta relatia cu ei
Incepand cu fratele meu a adus adesea ori probleme in familie ma inteleg bine cu el lam tinut mult timp acasa pentru ca inca e minor eu am plecat de le 16 ani in italia la munca la oi la negru, si acum muncesge si el.
Cu mama mea tin foarte mult la ea dar mereu ma dezamagit tatal meu a decedat cand aveam 14 ani din depresie (scia luat viata) pentru ca mama mea are probleme cu alcolul,dupa moartea tatalui meu ea a inceput sa unble cu multi barbagi cam in fiecare 5 luni un an avea cate unu si fiecare a profitat de noi!, in rest nu mai am pe nimeni mam saturat de tot.
Nu stiu nici cum sa descriu starea mea nam fost la nici un terapeut la nimic si mie frica… ma simpt lipsit de puteri nu fac nimic nu vreau sa fac nimic vreau sa stau singur si sa plang!.
Am cateva luni bune de cand ma simt asa si din ce in ce ai rau, dupa ce sa intamplat cu tatal meu unica rezolvare pe care o cunosc sa scap de probleme dste muartea, in continu am candul asta si imi este frica intrun momont critic di viata mea sa nu fac,chiar daca o parte din mine vrea sa scape de tot si de toate
Nustiu cum sa scap plandg in continu imi plang de mila imi plang de dor imi plang de starea asta negativa nu mai stiu cand am zanbit ultima oara

Am nevoie de ajutor!

  •  Nela Chirila
  • Nela Chirila Poate ar fi timpul sa te gandesti la tine sa-ti faci o familie ,sa mergi la un psiholog e foarte bine pentru ca vei reusi sa-ti clarifici foarte multe si vei reusi sa te echilibrezi
  • Adina Ene
  • Adina Ene Chiar daca trecutul tau nu a fost unul prea frumos, iti poti construi o viata frumoasa de aici inainte. Alege in jurul tau oameni veseli, oameni care iti vorbesc frumos, oameni cu caracter frumos, care te sustin, carora le pasa de tine. Ia-ti modele oameni care au reusit in viata. Priveste familii care iti plac si vezi ce fac ei exact. Nu te lasa oricat de greu iti pare ca este.
  • Botezat-Antonescu Radu
  • Botezat-Antonescu Radu imi pare rau pt suferinta ta si sper ca vei gasi puterea sa incepi sa te ajuti mai intai pe tine. Este foarte probabil sa fi cazut in depresie in acest moment si ar fi bine sa incepi cu un consult psihiatric dupa care, sa depui efortul de a incepe o psihoterapie. In timp te vei putea pune pe picioare si iti vei putea construi propria viata asa cum vrei tu, chiar daca trecutul familiei tale nu este prea luminat. Curaj, se poate!
  • Brindusa Ilinca Rădoancă
  • Brindusa Ilinca Rădoancă Încearcă să iei legatura cu cei de aici https://copiiadultiaca.wixsite.com/grup-aca/grupuri-romania
  • Carmen Sorici
  • Carmen Sorici Ai avut o copilarie grea, dar ai depasit-o, ai dovedit ca tu singur ai puterea de a te descurca cu toate greutatile, ca poti fi independent, nu mai esti demult un copil, esti deja prea matur pentru varsta ta si poti sa te ocupi sa incepi sa-ti traiesti viata fara sa faci greselile pe care le-au facut parintii tai. Poti incepe sa cauti apropierea de oameni veseli, multumiti, echilibrati si sa inveti cum se traieste de la ei, fara sa te gadesti la tine ca la o victima, ci ca la un erou. O consultatie la psihiatru te va ajuta. Succes!

Dupa divort a existat o perioada foarte grea, in care fetita mea si-o provocat singura taieturi pe maini si picioare.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapie online:

Buna ziua. Am 41 de ani, sunt divortata de 8 ani. Fiica mea implineste in curand 18 ani (spun a mea, intrucat tatal s-a mutat la mare distanta, vine cel mult o data pe an sa o vada si o suna foarte rar). Dupa divort a existat o perioada foarte grea, in care fetita mea si-o provocat singura taieturi pe maini si picioare. S-a oprit din a face aceste lucruri in urma cu aproximativ 2 ani, cand i-am facut cunostinta cu barbatul care exista in viata mea. L-a acceptat usor, s-a apropiat de el. Precizez ca nu locuiesc impreuna cu el – nu este posibil, insa nici eu nu sunt pregatita pentru acest pas, chiar daca avem o relatie frumoasa.
Sunt doua probleme care ma apasa acum. Prima este ca fiica mea e indragostita de un baiat din alta tara, cu care vorbeste online – am aflat, am vorbit cu ea, fara a-i spune ca stiu detalii. Cu ocazia unui proiect s-a si vazut cu el o singura data, cateva ore. Ea nu a recunoscut aceasta relatie – mentionez ca discutia a fost calma, placuta, calda, fara nimic negativ. Scopul meu a fost sa inteleaga ca ii sunt alaturi si ca vreau sa o stiu in siguranta – este o fata desteapta, educata, insa foarte sensibila si aceasta “relatie” o consuma, o scurge de energie, o izoleaza de prieteni, ceea ce m-a ingrijorat. De asemenea, desi este realista, imi este teama ca, dupa ce va implini 18 ani, va fi mai greu de gestionat situatia. Dupa discutie, fetita a facut atacuri de panica, iar eu nu stiu cum sa o linistesc si nu imi dau seama de ce insista sa se ascunda.
A doua problema, este ca, din vara, nu il mai accepta pe iubitul meu, in sensul ca simte ca nu o intelege emotional – el este mai pragmatic, mai direct, i-a atras de cateva ori atentia asupra timpului consumat pe telefon in mod neproductiv. Eu sunt foarte delicata cand ii fac observatii, el a fost mai direct – fara a fi agresiv, dominant etc. Are incredere in el, stie ca ar face orice, oricand pentru ea si cu toate astea evita sa mai vorbeasca cu el probleme de suflet.
Va rog sa a ajutati cu idei asupra a cum as putea proceda sa rezolv aceste probleme. Multumesc.

Tina Petrareanu
Tina Petrareanu Buna ziua , pare ca sensibilitatea este crescută in cazul fiicei Dvs și acest lucru ii împiedica o relaționare fireasca cu ceilalți .- Evident , așa cum o tratează partenerul Dvs, o vor trata mulți alții .
Va recomand o evaluare psihiatrică , specialistul va sti sa va direcționeze mai departe .

Carmen Sorici

Carmen Sorici Incepeti impreuna cu fiica dumneavostra un proces terapeutic, este posibil ca multe rani sa fi ramas nevindecate si sa nu aveti o comunicare foarte buna mama-fiica, din ce povestiti fiice a suferit mult din cauza divortului, un psihoterapeut va va ajuta sa scoateti la supafata aceste suferinte si sa le vindecati Succes!

Fetita mea a spus ca bunica ei, mama sotului meu, o da pe maini cu niste uleiuri si in timp ce o da ii spune ca ea trebuie sa îl iubească doar pe tati, sa fie aproape de tati, sa nu o iubeasca pe mami ca e rea si sa stea doar cu tati mereu…

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapie online:
Buna ziua, am 27 ani, doi copii de 5 respectiv 2 ani. Fetita de 5 anișori merge uneori (nu foarte des) sa doarmă la bunica paternă, lucru cu care recunosc ca nu sunt de-acord deoarece doamna suferă de depresie si nu simt ca este in siguranța acolo. Asta s-a întâmplat și sâmbătă, a dormit de sâmbătă spre duminica la dansa. Duminica după-masa a venit acasă cu un comportament foarte ciudat, a urlat, a trântit, nu m-a băgat in seama, mi-a vorbit foarte urat etc etc. M-am purtat absolut normal cu ea și am decis sa mergem la joaca acasa la niște prieteni cu care se înțelege. Acolo am observat ca are niște iritații pe mâna și am întrebat-o ce s-a întâmplat, ea a spus ca nu știe și a evitat subiectul. Una dintre prietene a luat-o ușor in camera și a intrebat-o ce a pățit și ea a zis ca este secretul ei cu bunica și i-a spus sa nu mai zică nimănui faptul ca o da pe mâini cu niște uleiuri și in timp ce o da ii spune ca ea trebuie sa îl iubească doar pe tati, sa fie aproape de tati, sa nu o iubeasca pe mami ca e rea și sa stea doar cu tati mereu. Problema și întrebarea mea (pana când o vede un psiholog) este cum trebuie sa gestionez eu situația in primul rând cu fetita, ea neștiind ca eu știu cele spuse de ea ? Cum trebuie sa gestionez situația cu tatăl respectiv soacra, din nou niciunul dintre ei nu este la curent cu subiectul…. credeți ca este posibil ca un copil de 5 ani și jumate sa inventeze aceasta poveste (țin sa precizez ca familia mea a spus ca poate ea inventează)??? Nu am dormit toată noaptea, sunt socata și confuza… mulțumesc anticipat !!!

Botezat-Antonescu Radu
Botezat-Antonescu Radu nu cred ca pot raspunde ca specialist aici din simplul motiv ca nu lucrez cu copii, insa pot raspunde ca parinte a doi copii de varste apropiate alor tai: eu as discuta cu sotul despre ce se intampla chiar daca este o supozitie (desi nu cred ca un copil poate invinta asa ceva) si as decide (ca mama) sa evit macar pt o vreme contactul cu bunica respectiva, macar pt a vedea o schimbare de comportament. Daca relatia cu fetita revina la normal inseamna ca ‘ceva’ s-a intamplat cu siguranta si ca este foarte probabil ca acuma ca sunteti iar prietene sa iti spuna acel ceva (binenteles sa o asiguri ca este ok si ca nu o sa pateasca nimeni nimic) – mai departe adultii trebuie sa ia o decizie si cred ca ar fi bine sa continuam discutia din acest punct. Curaj!
RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: Situația este mult mai complicata decât atâta… după cum am scris eu nu sunt de-acord cu aceste vizite ale fetiței acolo deoarece doamna are ceva probleme și a luat și tratament, însă tatăl ei nu da doi bani pe părerea mea și spune ca aberez și încerc sa o indepartez pe fetita de, citez “mămica mea”… râde ironic când ii spun ca e spre binele ei sa mearga la bunica doar in prezenta unuia dintre noi ca sa avem situația sub control…efectiv o urca in mașina si pleacă cu ea fără sa audă ce zic eu…nu pot sa vorbesc cu el acest subiect pentru ca efectiv nu ar crede așa ceva și tot copilul ar pica la mijloc… psihologul pentru copiii cu care am vorbit deja pentru a vedea fetita a spus ca nu poate sa facă o evaluare fără semnătura tatălui ei, semnătură pe care nu o voi avea in veci pentru ca nu e de-acord sa o duc la psiholog (chiar dacă el nu știe adevăratul motiv)… am impresia ca ma învârt intr-un cerc inutil, familia mea zice ca ori fetita minte ori eu exagerez…. astăzi fetita se poarta normal, ca de-obicei, eu la fel ma port normal… cum pot gestiona situația in aceste circumstanțe ?
Botezat-Antonescu Radu
Botezat-Antonescu Radu daca nu se poate discuta cu tatal (din orice motiv) atunci o alta (si probabil ultima) varianta este cea legala. Mama are tutela suprema si ma gandesc ca a consulta si un avocat in acest sens nu ar strica. Poti refuza oricand sa o lasi singura acolo… fara niciun motiv; daca sotul ia copilul cu forta si o duce (si abandoneaza chiar si la mama lui) se numeste rapire fara acordul mamei (si invers mama nu poate lua copilul si pleca oricum din cuplu). Sunt sigur ca legal situatia este mult mai clara (nu am deloc experienta pe aceasta tema); poate chiar cei de la asistenta sociala sa aiba formula legala? Eu as cerceta si aceasta varianta pt ca deja riscam un mare abuz.

RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: Da, însă fetita nu este luata împotriva ei, ea își exprima dorinta de a rămâne acolo pe motivul ca acolo poate sa facă ce vrea și nu o mai pune mami sa strângă jucăriile in urma ei… ei au renunțat la orice forma de educare asupra ei doar ca sa o atragă de partea lor…sunt conștientă ca cel mai bine este sa o vadă un psiholog însă nu știu cum sa îl conving sa își dea acordul pentru o evaluare…. mulțumesc din inima pentru timpul acordat și încredere !!!

Botezat-Antonescu Radu
Botezat-Antonescu Radu impotriva vointei mamei. Este de discutat cu un avocat si protectia copilului!

Ghimis Simona Bianca

Ghimis Simona Bianca Tot în calitate de părinte îți răspund și eu, nu sunt psiholog, însă că și părinte mi-aș asculta în orice circumstanțe copilul și i-aș da crezare în prima instanta, pana as reuși sa elucidez situația. Cu siguranță nu poate inventa asa ceva, la vârsta de 5 ani, poate inventa o poveste, însă asa ceva nu cred. Este foarte trist, eu sunt mai impulsiva de fel, și probabil as fi reacționat imediat asupra rudelor, însă gândind la rece o prima discuție cu soțul ar ajuta. Și cred ca azi luat o decizie bună în ceea ce privește o vizita ulterioara la psiholog.

Liliana Popa
Liliana Popa Pana la proba contrarie, dati-i crezare copilului. In acelasi timp va sfatuiesc sa luati urgent legatura cu un psiholog, in cazul in cate povestea este adevarata. Orice actiune este spre binele copilului dumneavoastra si asta e tot ce conteaza!

Claudia Toderean-Dascălu
Claudia Toderean-Dascălu e foarte important ca victimele să fie crezute! altfel poate vor ieși peste zeci de ani să spună ce li s-a făcut, și nimeni nu le va crede …”dar de ce ai așteptat atât?” “pentru că nimeni nu m-a/ nu m-ar fi crezut!” Un copil sigur nu ar inventa așa ceva. Ai încredere în fiica ta.

Monica Enescu
Monica Enescu Situatia e destul de complicata daca nu aveti sprijinul sotului, si din ceea ce pare, sotul dvs este de partea soacrei si nu pare deloc deschis la posibilitatea ca aceasta sa influenteze copilul impotriva dvs. Si eu consider ca e bine sa credeti cele spuse de fetita, pana la proba contrarie si ca mama, sa fiti dvs de partea ei. Subscriu la cele scrise de dl Botezat-Antonescu Radu ca ar fi o idee buna sa consultati un avocat. Este destul de complicat de demonstrat ca fetita spune intr-adevar adevarul chiar daca dvs o credeti, insa am auzit ca exista ceasuri pentru copii care inregistreaza ce aude copilul atunci cand e plecat. Poate fi o masura extrema dar in unele cazuri, cand este suspectat un abuz asupra unui copil, poate fi necesara.

RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: De o luna ma gândesc și eu la acele dispozitive micuțe care se pot Atașa pe o bratarica sau ceva de genul, doar ca atunci când nimeni nu te crede și toti spun ca exagerezi și aberezi, începi și tu sa crezi ca aia nebuna ești tu… tatăl nu accepta nicio remarca negativă la adresa mamei lui chiar dacă vede ca acela este purul adevăr…

Monica Enescu
Monica Enescu Averi încredere în intuiția dvs și fără sa faceți acuzații, încercați sa aflați adevărul. Uneori lucrurile par incredibile, dar realitatea nu e întotdeauna credibilă.

Tina Petrareanu
Tina Petrareanu 1. De la fetița puteți afla mai multe prin intermediul poveștilor.
2. Din ce descrieti și din ce s-a discutat , mie îmi pare mai degrabă o problema de cuplu și familie , decât o problema strict a copilului ; chiar cu evaluare sau fără , ce ați face mai departe ?

RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA:  Da! Într-adevăr este o problema de cuplu și de familie însă eu am cerut ajutorul strict pentru a afla cum sa gestionez eu situația cu fetita care se pare ca e un pion… as putea dezvolta situația actuala sa înțelegeți mai bine.. defapt nici eu nu înțeleg de ce am ajuns in situația in care tatăl încearcă sa își apropie copilul de bunica paternă in ideea in care ea nu a fost niciodată implicată sub nicio forma in creșterea copiilor noștri. Doamna suferă de anumite probleme, ea nu calcă in casa noastră cât timp eu stau aici…încet încet a reușit sa îl îndepărteze pe băiatul ei de mine, acum încearcă sa îmi îndepărteze copilul și defapt asta ma interesează pe mine – vreau sa procedez corect in a păstra legătura dintre mine și copil și a avea un copil sănătos psihic, spiritual și fizic… Ca răspuns la a doua întrebare, decizia o voi luat doar atunci când știu exact ce s-a întâmplat Weekend-ul acesta la bunica. Dacă reusesc sa ii fac copilului eveluarea si reiese ca totul este adevărat, vorbesc întâi cu tatăl ca fetita sa nu mai meargă neînsoțită la bunica. In cazul in care tatăl nu dorește sa accepte realitatea și continua sa trăiască in minciuna asta, atunci voi acționa fără dar și poate pe cale legală ca bunica sa o vadă doar in prezenta mea, având astfel dovada clară de la psiholog ca vizitele copilului neînsoțite la bunica ii fac rău.

Carmen Sorici
Carmen Sorici Principala problema pare a fi sotul, pentru fetita vizitele rare pana la deloc pot rezolva situatia, deasemeni si cateva povesti despre ,,bunicii spun lucruri traznite” , este ingrijorator faptul ca sotul nu va ofera incredere, ca nu va sustine, ca nu se gandeste la binele copilului care poate fi afectat de depresia bunicii. Pe masura ce trece timpul copilul va uita detaliile intamplari, uneori fabuland detaliile pe care le-a uitat.Poate ar trebui sa va ganditi de ce nu ati discutat imediat cu sotul sau cu soacra cerand explicatii, ce v-a retinut? Uneori parintii actioneaza si la o simpla banuiala, dupa principiul paza buna trece primejdia rea, chiar daca nu este adevarat insa in acest caz uleiul care a produs iritatie copilului chiar nu este in regula, bunici care isi doresc sa-si influenteze nepotii mai ales cand nu sunt prieteni cu ginerii sau nurorile sunt destul de multi insa iritatiile de pe maini nu sunt deloc obisnuite. Poti merge la o consiliere psihologica pentru a avea claritate asupra problemei si capata energie de a ii infrunta direct pe sot si soacra. Succes!

RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: Ca răspuns la întrebarea de ce nu am discutat direct cu tatăl și soacra este faptul ca :
1. Tatăl nu ar fi crezut și m-ar fi luat in râs la fel cum o face mereu când se discuta ceva la adresa mamei lui. Devine nervos și spune ca mămica lui e perfecta și atâta… atunci am încercat sa evit discuția și am discutat direct cu un psiholog pe care l-am rugat sa vadă fetita dar mi-a spus ca fără semnătura tatălui nu o poate evalua.
2. Cu soacra nu se poate discuta deoarece e o femeie cu probleme, e genul care crede in vrăji, farmece, pus picături in mâncare etc. și este evident ca nu se poate discuta cu un astfel de “om”. Mulțumesc pentru timpul acordat !

Carmen Sorici

Carmen Sorici Chriss Chriss Imi pare rau pentru situatia dificila in care te aflii, dar este bine sa lupti pentru copilul, copiii tai si de aceia trebuie sa sti ca nu este normal sa eviti ce ai de spus sotului, chiar cu riscul unei discutii aprinse, nu mai evita, pentru ca vor aparea mereu asemenea situatii, Tie si copiilor le va face bine faptul ca-ti sustii parerea, se poate discuta cu oricine, tu nu o faci din bun simt, dar ei vor crede mereu ca de fapt au dreptate, si ca lipsa ta reactie asta inseamna, si asta ii face sa persiste in acest comportament. Prin psihologul la care ai apelat iti delegi de fapt atributiile, soacra te va domina prin teama, sotul la fel cum vei creste copiii asa? Ai curaj si discuta, in fond ce se poate intampla? Succes!

RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA:  Lucru care se poate întâmpla este scandalul… faptul ca discuția se aprinde și sunt doi copii in casa și nu vreau sa asiste la asemenea discuții. Plus ca fetita va fi băgată la mijloc, o vor lua la întrebări și nu vreau sa se deschidă subiectul înainte sa o vadă psihologul. Nu știu exact cum functioneaza, doamna psiholog îmi va da ceva la mâna a ceea ce reiese după evaluarea fetiței ? Astfel as putea sa ii confrunt pe amândoi cu o dovada clară și așa voi fi crezută… mulțumesc încă o data !!!

Carmen Sorici
Carmen Sorici Nu cred ca-ti poate da, o evaluare a copilului nu se poate face direct pe aceea intamplare, se poate confirma o anumita trauma a copilului, ziua si ora sunt greu de apreciat, in plus nu stim daca copilul a fost traumatizat chiar sau daca nu a trecut usor peste aceea intamplare, modul in care memoria intelege sa pastreze anumite evenimente este foarte individual si vorbim de un copil de 5 ani care nu are formata bine constiinat binelui si raului, care cred in ceea ce spun adultii. Nu aveti nevoie de un atestat pentru a spune ca sunteti nemultumita, implicarea psihologilor complica lucrurile. Inteleg ca va este greu sa gestionati o discutie in contradictoriu, in fond nu sa fiti crezuta este nevoie ci sa va sustineti parerea este important si sa fiti ascultata, dumneavostra, nu psihologul si nici o alta instanta, sunteti mama si parerile dumneavostra trebuie sa aiba greutate si trebuiesc respectate, meritati sa fiti crezuta, Discutiile mai aprinse dintr-un cuplu nu inseamna neaparat un lucru rau, ele de multe ori pot detensiona o situatie care nerezolvata duce la distrugerea cuplului in timp, desigur un dialog agresiv nu este un exemplu bun pentru copii dar ei percep la nivel emotional conflictul oricat ati incerca sa-l ascundeti, o discutie pe ton neutru insemna pentru ei un exemplu de capacitate de a-ti sustine punctul de vedere, lucru pe care nu li-l aratati, avand doar exemplul tatalui care se pare ca are o pozitie dominata in cuplu.

RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA:  Copilul nu pare a fi traumatizat, doar in ziua respectiva a avut un comportament ciudat, apoi a revenit la normal, e vesela, se joaca, povestim… practic nu pot rezolva mai nimic deoarece indiferent de discuția cu tatăl (nu spun soțul deoarece nu suntem căsătoriți deși conviețuim de 8 ani împreuna) o va duce in continuare la mama lui chiar dacă eu nu sunt de-acord… fără nicio dovada a ceea ce s-a întâmplat, el oricum nu va crede sau o va lua ca pe o prostie iar situația va continua la nesfârșit. Ceea ce îmi doresc eu, nu este sa nu o mai vadă deloc pe dansa, ci sa meargă doar însoțită de mine ca sa fiu prezenta la toate discuțiile pe care le au, astfel evitând sa mai încerce sa o îndepărteze de mine.

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19362 raspunsuri primite pentru 4123 intrebari
Vezi toate intrebarile

implant dentar fast and fixed