Arhiva lunara pentru august, 2017
| 86 vizite |
Sunt in tratament cu Zoloft de 50 mg de 1 an. Nu ma mai afecteaza lucrurile negative din jurul meu, dar tratamentul imi induce o stare de nervozitate, din ce in ce mai greu de controlat.
Olga Gâdea
:
Mesaj anonim, prin terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:Buna ziua,Sunt in tratament cu Zoloft de 50 mg de 1 an. M-a ajutat foarte mult, in sensul ca nu ma mai afecteaza lucrurile negative din jurul meu. Totusi, tratamentul imi induce o stare de nervozitate, care la inceput a fost controlabila, insa acum este din ce in ce mai greu de controlat.
Cum sa procedez: sa schimb medicamentul sau sa il completez cu alt medicament?
Multumesc
Cum sa procedez: sa schimb medicamentul sau sa il completez cu alt medicament?
Multumesc
Cristina Anghel
:
Buna ziua! Pentru ca medicamentele sa isi faca efectul e necesar sa treaca timp. Deseori este necesara si terapia in paralel. Doar medicul curant va poate schimba doza sau medicamentul, fiindca el va stie istoricul.2
Doina Zamfirescu
:
Discutati cu medicul psihiatru. Si in paralel incrrcati si o terapie.
Psiholog Monica Enescu
:
Poate v-ati obisnuit cu medicamentul si trebuie sa schimbati tratamentul. Consultati medicul psihiatru. Multa sanatate!
La 15 ani am cunoscut pe internet o persoana care imi promitea marea cu sarea, in schimbul unor poze si videoclipuri pornografice. Acest individ a aparut iar. In prezent am 18 ani si imi cere sa intretin relatii sexuale cu el sau bani, pentru a nu posta acele poze. Nu pot vorbi asta cu parintii mei, mi-ar fi prea rusine.
Olga Gâdea
:
Mesaj anonim, prin terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:Cand aveam 15 ani am cunoscut o persoana pe internet care imi promitea marea cu sarea, in schimbul a mai multe poze si videoclipuri pornografice. Apoi urma sa ma ameninte ca le va pune publice pe internet daca nu ii ofer ceva la schimb. Am scapat in acea perioadă de acest individ dar a aparut iar din senin. In prezent am 18 ani si imi cere sa întrețin relatii sexuale cu el sau bani pentru a nu posta acele poze. In fiecare zi ma suna si ma amenința, mă terorizeaza psihic. Nu pot vorbi asta cu parintii mei, mi-ar fi prea rusine. Nu stiu ce sa fac. Nu am dovezi prea clare cu ce face acest individ.
Cristina Anghel
:
Oricine poate face o greseala, mai ales la o varsta atat de frageda. Dovada maturitatii este sa iti asumi greseala si sa mergi la un adult de incredere. Trebuie anuntata politia, altfel cine stie la ce se mai ajunge. Curaj! Sunt totusi parintii tai, care te iubesc. iti tin pumnii!
Adriana Elena
:
Ai 18 ani, esti majora deci. Inregistreaza conversatiile si cu acestea poti merge la politie si le poti propune domnilor un flagrant. Teroristii acestia nu trebuiesc lasati sa isi faca jocul, mergi si cere ajutorul autoritatilor! Esti intr-o stare emotionala iar teroarea mutileaza, nu trebuie sa simti atata frica pentru o greseala adolescentina. Totul are o rezolvare, curaj!
Psiholog Monica Enescu
:
Daca asta a inceput la varsta de 15 ani inseamna ca poate fi acuzat de corupere de minori, probabil nu esti singura tanara pe care a pacalit-o. Deci mergi la politie si raporteaza, asa cum te-au sfatuit si colegele mele! Curaj!
Victorita Maria Raducan
:
Ingrozitor!Du-te cat mai repede la politie si spune parintilor tai acest lucru fara rusine pt ca e si vina lor in mare parte ca te au scapat de sub control. Repet, e inacceptabil pt parinti ca nu avut control si te-au lasat prada unor asemenea lucruri oribile. NU AI NICI O VINA. Du-te la Politie urgent. Vei avea cum sa dovedesti, nu te ingrijora. Iti doresc mult, mult curaj, capul sus si inainte! In felul asta ajuti multe fete ca tine.
Little Djini
:
Mergi la politie! Nu ești nici prima nici ultima persoana care a făcut o astfel de greșeală. Asta nu înseamnă că trebuie să îți trăiești viata într-o stare permanenta de teroare. Nu îl lasă nepedepsit.
Mihai Viorel
:
Din punctul meu de vedere, in primul rand, este important sa intelegi ca la varsta de 15 ani erai usor de influentat. Acest lucru este de inteles si prin urmare, nu te poate invinui nimeni de faptul ca i-ai dat ce iti cerea in schimbul promisiunilor. In general, persoanele care recurg la asemenea fapte sunt foarte experimentate si stiu foarte bine cum sa manipuleze. In al doilea rand, ceea ce a facut este ilegal si se numeste corupere de minori. Pe langa corupere de minori, din ce ai scris, inteleg ca este vorba si despre santaj. Incadrarea este destul de mare pentru persoana respectiva si iti recomand sa te adresezi organelor de politie.
Anca Florina
:
Politia poate rezolva situația. Trecutul e trecut si nu mai poate fi schimbat. Important e ceea ce faci de acum încolo.
Florea Elena Roxana
:
Acum esti majora poti lua decizii si fara parintii tai. EU iti sugerez sa vb cu politia. Asta e toti facem anumite greseli in viata dar daca inveti din ele e cel mai important. Nu te lasa santajata de acest individ. FI tare si apeleaza cu inima si cu mintea la politie. EI te pot ajuta. EL va face inchisoare si tu vei fi linistita.
Ghiţă Pristanda
:
Direct la poliție!
Laura Rauta
:
La Politie!!!
Marius Dumitrescu
:
Evident direct la politie pentru lamuriri, punerea telefonului sub observtie si identificarea apelantului. Sper ca nu ai cedat anterior iar acum tipul are cu ce te santaja. Chiar si asa tot el o incaseaza deoarece erai minora.
Laura Horeanu
:
Buna! Imi dau seama ca situatia in care te afli nu este deloc placuta pentru tine.Nu este usor sa ne fie stirbita imaginea de sine.Gandeste-te doar pe termen lung cum este mai bine…sa spui toate aceste lucruri politiei si parintilor,carora nu le va fi usor dar iti vor fi alaturi sau sa suporti in continuare acest santaj?Ce face el este fapta penala si trebuie pedepsita.
Ia o hotarare cat mai repede.Mult curaj!
Am 18 ani si sufar de depresie de aproximativ 3 ani. Am ajuns in starea aceasta din cauza unei fete, dar mai ales din cauza familiei. Plansete, certuri, injuraturi, manele dimineata/seara, usi aruncate, mizerie, toate acestea ma terorizeaza. Eu sunt pasionat de citit si invatat, iar visul meu este sa fiu student la Litere.
Olga Gâdea
:
Mesaj anonim, prin terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:Buna ziua. Am 18 ani si sufar de depresie de aproximativ 3 ani. Am ajuns in starea aceasta din cauza unei fete dar mai ales din cauza familiei.
Pana anul trecut locuiam impreuna cu parintii mei. Din vata treuta s-au mutat in acest apartament si sora, cumnatul si nepoata.
De atunci, a disparut orice secunda de liniste din casa.
Plansete, certuri, injuraturi, manele dimineata/seara, usi aruncate, mizerie, toate acestea ma terorizeaza.
Eu sunt pasionat de citit si invatat, iar visul meu este sa fiu student la Facultatea de Litere.(poate ca nu am un limbaj tocmai de Litere, dar va rog sa ma scuzati, imi este greu sa imi prezint problemele chiar si in scris.)
Parintii mei vor sa devin jandarm, iar pana acum nu le-am spus nimic despre visul meu, pentru ca mi-au distrus toate visurile de pana acum.
Sunt o persoana timida si comunic foarte putin.
Parinții mei nu m-au sustinut niciodata, de aceea nu le mai spun nimic din ceea ce vreau sa fac. Nu imi ofera banii necesari pentru carti sau pentru haine. Daca investesc cateva sute de lei in lucrurile astea, imi striga un an intreg. Chiar si asa, eu imi strang bani pentru lucrurile nu foarte scumpe care imi trebuiesc si mi le cumpar fara ca ei sa banuiasca nimic.
Din Septembrie incep clasa a 12 a si am nevoie de foarte multa sustinere financiara pentru a lua note mari la Bacalaureat, insa pe ei nu ma pot baza(desi au bani) si ma tot gandesc daca sa mai merg la liceu sau nu. Nu vreau sa pierd un an pentru o nota mica in Bac.
Legat de relatii, am avut o singura iubita acum 3 ani(am scris la inceput despre ea) si de atunci am fost evitat de toate fetele. Poate pentru ca sunt foarte timid, nu stiu.
Deci, mai pe scurt: sufar din cauza indiferentei parintilor mei, a lipsei banilor si a lipsei unei iubite.
As dori un sfat. Chiar nu stiu ce pot face. Ma chinui in fiecare zi. Mai am si probleme medicale, ma asteapta a 2 a operatie de anul acesta si sunt foarte demoralizat.
Sper ca am reusit sa va fac sa intelegeti suferinta mea si ca imi veti da un raspuns.
Pana anul trecut locuiam impreuna cu parintii mei. Din vata treuta s-au mutat in acest apartament si sora, cumnatul si nepoata.
De atunci, a disparut orice secunda de liniste din casa.
Plansete, certuri, injuraturi, manele dimineata/seara, usi aruncate, mizerie, toate acestea ma terorizeaza.
Eu sunt pasionat de citit si invatat, iar visul meu este sa fiu student la Facultatea de Litere.(poate ca nu am un limbaj tocmai de Litere, dar va rog sa ma scuzati, imi este greu sa imi prezint problemele chiar si in scris.)
Parintii mei vor sa devin jandarm, iar pana acum nu le-am spus nimic despre visul meu, pentru ca mi-au distrus toate visurile de pana acum.
Sunt o persoana timida si comunic foarte putin.
Parinții mei nu m-au sustinut niciodata, de aceea nu le mai spun nimic din ceea ce vreau sa fac. Nu imi ofera banii necesari pentru carti sau pentru haine. Daca investesc cateva sute de lei in lucrurile astea, imi striga un an intreg. Chiar si asa, eu imi strang bani pentru lucrurile nu foarte scumpe care imi trebuiesc si mi le cumpar fara ca ei sa banuiasca nimic.
Din Septembrie incep clasa a 12 a si am nevoie de foarte multa sustinere financiara pentru a lua note mari la Bacalaureat, insa pe ei nu ma pot baza(desi au bani) si ma tot gandesc daca sa mai merg la liceu sau nu. Nu vreau sa pierd un an pentru o nota mica in Bac.
Legat de relatii, am avut o singura iubita acum 3 ani(am scris la inceput despre ea) si de atunci am fost evitat de toate fetele. Poate pentru ca sunt foarte timid, nu stiu.
Deci, mai pe scurt: sufar din cauza indiferentei parintilor mei, a lipsei banilor si a lipsei unei iubite.
As dori un sfat. Chiar nu stiu ce pot face. Ma chinui in fiecare zi. Mai am si probleme medicale, ma asteapta a 2 a operatie de anul acesta si sunt foarte demoralizat.
Sper ca am reusit sa va fac sa intelegeti suferinta mea si ca imi veti da un raspuns.
Manuela Lupes
:
dacă dorești, îți ofer 3 ședințe de psihoterapie gratuite.
dacă dorești, îți ofer 3 ședințe de psihoterapie gratuite.Florea Elena Roxana
:
Hey. Nu renunța un an la școală. Poti avea note mari si fara bani. Eu nu am avut banii de meditaii am învață singura si la materiile care le iubeam am luat note mari. Adică 2 de 10 si la restul materiilor nu m-am omorât cu învățatul dar a luat peste 8. A for suficient pt mine
Si nu am făcut dram de meditație.doar am fost pasionata de mate si am învățat singura si când nu înțelegeam ceva întrebăm profă la școală
Dacă îți place partea asta umanistă așa mult învață întreabă citește și bucura-te. Poti. Da ibteleg ca e greu să stai cu atâția oameni în casă dar mai e un an de suportat. După clasa a 12 poți să te muți la cămin cu facultatea sau în chirie. Părinții tăi fac ce pot cum pot. Si ei nu înțeleg ce vrei tu. Da asta nu o poți schimba. Le poți spune dorința ta și atat.Mai departe nu ai ce face
Dana Para
:
Nu pot sa cred. Un adolescent vrea sa învețe si nu i se creează condiții. In primul rand spune-le părinților ca vrei sa dai la facultate. Poate te vor ajuta. Si spune-le ca ai nevoie de liniște pentru a învăța.
Rodica Dragomir
:
Nu ai nevoie de bani pentru a trece bac-ul cu brio. Poti invata fara meditatii,iar daca chiar simti ca intampini dificultati la vreo materie poti ruga un profesor sa iti explice, un pedagog cu har va fi incantat si mandru de tine ca iti doresti sa inveti si-i ceri ajutorul. Ai sarit 11 garduri si tocmai cand esti pe punctul de a-l sari pe ultimul,spre libertate,faci cale intoarsa? La facultate poti intra cu bursa sau la fara frecventa ca sa poti lucra si intretine singur. Parintii vor accepta intr-un final iar daca mergi in alt oras la facultate vei putea sa te prezinti atator oameni care nu te cunosc cu mai multa incredere in tine,ei nu vor sti despre familia ta..despre dificultatile de acasa sau despre timiditatea cu care te confrunti. Se poate!
Psiholog Monica Enescu
:
Dacă ai un vis, urmeaza-l! Mulți tineri au reușit la Bac și apoi la facultate fără sa aibă posibilități financiare. Spui ca iți place sa citești și sa înveți, gândește-te ce avantaje ai avea dacă reușești sa intrii la facultatea dorită de tine? Vei pleca de acasă, vei sta la cămin, poate vei avea și bursă, la facultate vei întâlni multe fete, mai ales la Litere și sunt și fete mai timide, o sa vezi că poți găsi pe cineva cu pasiuni și interese ca ale tale, pe cineva care sa te înțeleagă. Părinții la un moment dat vor accepta ca ceea ce îți doresti tu nu este ceea ce si-au planificat ei pentru tine însă tu trebuie sa mergi pe drumul tău cu încredere și sa nu îi lași pe ceilalți sa te demoralizeze. Cei care si-au realizat visurile au fost cei care au crezut în ele. Trebuie sa tragi mai tare acum la început, dar merită și cândva o să îți aduci aminte de asta și o sa-ti zici “ce bine ca am dat Bacu și am plecat la facultate”. Curaj, îți țin pumnii!
Victorita Maria Raducan
:
Buna! Citind povestea ta m-am regasit intr-o anumita masura si de aceea am tinut sa-ti scriu. Mama mea nu a inteles niciodata pasiune mea pt citit si pt studiu, ma certa si cand imi cumparam carti din banii de buzunar iar de meditatii, nici nu concepea sa dea banii pe asa ceva. Eu am luptat continuu cu ea sa o conving sa ma sustina cand a fost vorba de meditatii. Am facut ce mi-am dorit pana la urma si mi-am implinit visul iar in facultate eu m-am intretinut singura . Abia dupa de ce am terminat si am ajuns ce mi-am dorit era mandra de mine dar prea tarziu. In sfarsit, nu te mai victimiza pt ca la varsta ta ai destula forta si sa muti muntii din loc. Cat despre conditii de viata, crede-ma daca ai un loc unde sa pui capul si o mancare pe masa, gasesti si variante de a avea liniste pt studiu.Daca sora ta s-a mutat cu familia inseamna ca si ea avea dreptul ca si tine sa locuiasca in casa parintilor tai si nu tu decizi asta. Astea-s mofturi, scuza-ma! Multa bafta! Cat despre depresie, zi doamne fereste!
Arina Anghel
:
Dragule, depresia este ceva ce se diagnostichează doar de către un specialist, eu aud că tu simţi stări disconfortante, îmi imaginez că tristeţe, neputinţă, dezamăgire, oboseală…sunt emoţii firești pe care e nevoie să-ţi dai voie să le simţi. Tu eşti mult mai mult, după ce ele trec (emoţiile sunt ca valurile mării), tu rămâi
Îţi recomand să-ţi răspunzi la aceste trei întrebări:
1. Eşti funcţional (ai grijă de tine, te speli, te hrănești, te odihnești) ?
2. Simţi momente de bucurie pe parcursul unei zile (chiar dacă scurte, de doar câteva minute) ?
3. Simţi că primești şi dăruieşti iubire, conexiune emoţională?
Doar dacă răspunsul ar fi negativ la toate trei, ar putea fi o stare depresivă.Cât despre situaţia ta, te înţeleg, şi eu am dat la Litere la 18 ani, când am terminat liceul. Nu am cerut meditaţii căci ai mei nu aveau bani, primeam niște bani pe lună pe care-i cheltuiam pe cărţi şi cafea, citeam şi învăţam noaptea, când era mai liniște, eram mai tot timpul ziua, la liceu şi la prietena mea acasă, ca să n-o las pe bunica mea, care m-a crescut, să mă terorizeze. Am intrat din prima la Universitatea Al. Ioan Cuza din Iaşi, examenul a fost destul de greu, română şi franceză am dat eu. Ideea e că, atunci când ești pasionat de ceva, ai superputeri în a te concentra şi a asimila acel lucru ❤ Sunt sigură că aşa e şi-n cazul tău.
Îţi recomand să accepţi generoasa ofertă a colegei Manuela, care ţi-a propus cele trei şedinţe gratis, pentru a explora ce anume te îmiedică să-ţi iei puterea proprie şi s-o afirmi făcând ceea ce ai ales deja
Terapeut ABA pentru fetita de 3 ani, cu autism – Bucuresti
Angajăm absolventă a facultății de psihologie pentru o fetița de 3 ani diagnosticată cu tulburări din spectrul autist. Terapia se va desfășura la domiciliul nostru care se afla in sectorul 3, in zona Camerei de Comerț a României. Programul de lucru va fi de 5 zile pe săptămână a câte 4 ore, după-amiază, de la ora 15 la ora 19. Interviurile de vor tine in prealabil cu noi și doamna terapeuta, urmând ca interviul final să se țină cu doamna coordonatoare. Pentru înscrieri ne puteți atașa CV ul dvs., pe adresa de e-mail ruscristianalexandru@yahoo.ro . Pentru alte întrebări, nu ezitați să ne contactați telefonic la numerele 0756.461.402/0747.538.115.
Cautam insotitor pentru copil de 8 ani, cu autism – Bucuresti
Familie din Piata Sudului cautam insotitor pentru copil cu autism de 8 ani, verbal.
Oferim abonament de metrou si salariu motivant.
Tel. 0729.408.096, Daniela Tudor
M-am despartit de fosta prietena de ceva vreme, dar nu am mai cunoscut pe nimeni, din pacate, la varsta de 41 de ani este mai greu.
Olga Gâdea
:
Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:Buna ziua,am si eu o intrebare ,m am despartit de fosta prietena de ceva vreme,nu am mai cunoscut pe nimeni,din pacate la varsta de 41 de ani este mai greu,de multe ori asist zilnic la spectacolul vietii,ca si cum nu fac parte din realitatea zilnica,ma simt detasat ,ca si cum nu as mai fi eu.Pare ciudat,dar incerc sa traiesc in acest miraj,nu am incercat alte forme …..dar banuiesc ca aceste actiuni se vor amplifica pe masura ce înaintez în viata,imi puteti spune ce as putea face sa fac sa revin la normalitate ,ori sa gasesc o solutie pentru a da un sens acestei vieti?
Monica Enescu
:
Va recomand sa incercati o psihoterapie deoarece se pare ca acea despartire suferita a produs efecte mai profunde pe care inca nu le-ati depasit, si in consecinta nici nu puteti sa va traiti viata complet si prezent, ramanand partial ancorat in trecut. Detasarea este un semn ca s-a pierdut ceva pe drum, si poate fi chiar o parte din noi. Ceea ce trebuie sa facem este sa ne regasim.
Inchiriem cabinet de psihologie/psihoterapie – Bucuresti (zona centrala)
Inchiriem cabinet de psihologie/psihoterapie, central, mobilat/utilat. Pentru detalii: 0766.241.334, George Bozga
Am 16 ani si am trecut prin foarte multe… Fac parte din LGBTQ+, sunt trans si stiu ca mama e homofoba si/sau transfoba. Am avut tentativa de sinucidere de 3 ori… Prima data a fost in 2014 cand mama a plecat in strainatate.
Mesaj anonim, prin terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:
Am 16 ani si am trecut prin foarte multe… Simt nevoia de a comunica cu persoane care ma vor ajuta sa nu ajung la sinucidere. De mic copil tata avea un comportament nu prea bun fata de mama…Des se certau si eu cu sora priveam toate astea. Niciodata nu am avut o relatie buna cu mama. Cand aveam 13 ani parintii sau divortat si noi am ramas cu tata. In 2016 eu am venit la mama in Irlanda. Credeam ca ne vom intelege, dar probabil nu am avut dreptate. Ne certam in fiecare zi. Ma simt foarte depresiv din cauza relatiilor cu ea. Si pe langa toate astea..fac parte din LGBTQ+ sunt trans si stiu ca mama e homophobic si/sau transphobic. Nu stiu cum sa ii zic de acest lucru. Am iesit ca trans catre “step father” si el a acceptat dar a zis ca e sigur ca mama nu va accepta. Nu stiu ce sa fac acum…Multi zic sa astept pana ma voi putea intretine de sine statator si atunci voi putea sa ii zic fara nici o problema… dar totusi vreau sa nu ma cert cu mama dar sa ajungem la un compromis sau ceva…. Am foarte multe persoane care ma sustin, dar foarte tare imi pasa de mama. Am avut tentativa de sinucidere de 3 ori… Prima data a fost in 2014 cand mama a plecat….A doua in 2015 si a treia in 2016….Simt ca degraba ar putea fi urmatoarea daca nu voi schimba ceva….
Ajutati-ma va rog mult.
Alex.
De când ești trans?
Imi pare rau pentru suferinta ta. Probabil ca totul ar fi mai usor, daca mama te-ar imbratisa si ti-ar spune ca te iubeste indiferent de sexul tau si orientarea ta sexuala. Probabil ca mama ta nu stie sa isi exprime in mod adecvat iubirea ei pentru tine. Te-ar ajuta sa incepi o psihoterapie pt tentativele de suicid. Iti doresc numai bine!
Inclusiv poza ta de profil sugereaza o atitudine de incognito. Indeparteaza “mastile” si prezinta-te lumii asa cum esti. Nu te vor placea toti dar asta ni se intampla tuturor nu doar unui trans. Sparge gheata tu insuti din interior spre exterior. Te imbratisez cu drag si incurajari.
Povestea ta mi-a adus aminte de un tanar pe care am avut ocazia sa-l ascult si de asemenea sa vad filmul regizat de el si inspirat din viata lui, tanarul se numeste Patrick Braila, un tanar trans care este si fondatorul unei asociatii, TRANSform. El a realizat un film de scurt metraj care are ca subiect nu doar transformarea lui dar si relatia dificila cu o mama care nu dorea sa inteleaga ce se petrece cu copilul ei. Povestea lui este cu final fericit, dupa ani de depresie a inceput tratamentul hormonal, si-a asumat noua identitate, a infiintat o asociatie, a facut un film, ajuta alti tineri trans din Romania si intr-un final a fost acceptat si de parintii lui. Dar mai intai a fost necesar ca el insusi sa se accepte, si cred ca asta este etapa prin care treci si tu acum. Iti las mai jos linkuri catre cateva interviuri ale lui Patrick si cred ca il poti contacta si tu, pentru ca sigur te va ajuta cu un sfat si cu o vorba buna. Nu esti singur!
Caut shadow pentru baietel de 7 ani – Buzau
Caut terapeut care sa insoteasca un baietel de 7 ani la scoala, 2 ore/zi, in Buzau. Persoana trebuie sa aiba cursuri de specialitate.
Tel.: 0722.422.386
Caut insotitor scoala pentru fetita de 8 ani – Bucuresti
Caut instotitor la scoala, pentru o fetita de 8 ani. Se solicita seriozitate maxima. De preferat absolventa de psihologie sau persoana cu multa rabdare.
Intervalul solicitat: L-V, orele 8.00 – 12.00.
Detalii la telefon: 0767.523.210
