implant dentar fast and fixed



Login

Cursuri de balneofizioterapie | Kinetoterapie | Masaj terapeutic

Cursuri gratuite

Sfatul terapeutului

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

Arhiva lunara pentru mai, 2017

Aceasta sectiune este dedicata anunturilor diferite de cursuri sau evenimente (angajari, colaborari, inchirieri spatii etc.).

Adaugare anunt

Caut psiholog colaborator pentru cabinet de psihologie – Bucuresti (zona Parcul Sebastian – 13 Septembrie)

Cabinet individual de psihologie cauta psiholog colaborator part time, cu program de luni pana joi, orele 8.00-12.00. Psihologul trebuie sa detina certificat de libera practica in domeniul psihologiei muncii.

Contact:

Cabinet Individual de Psihologie Radu Ioana Mihaela

Tel.: 0724.389.091

E-mail: cabinetioanaradu@gmail.com

Detalii suplimentare:

avizpsihologic.ro/anunturi

Am 27 de ani, sunt educatoare si momentan locuiesc in Grecia. Am o problema: am dislexie si dispraxie si din cauza aceasta sunt timida si am probleme cand ma angajez.

Olga Gâdea 9:44am Jan 6
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua.am 27 de ani si sunt educatoare.momentan locuiesc in grecia .doar ca am o problema.am dislexie si dispraxie.si din cauza asta sunt timida si am probleme atunci cand ma angajez pt ca din cauza emotiilor ,stresului ,vreau sa fac bine de fapt realizez ca le fac pe dos.
Sa merg la un logoped e cam tarziu pt varsta mea…
Din ce cauza s-au decuza s-au declanst acestea?
As dori sa stiu cum sa putea rezolva sau ameliora aceste probleme.si sa nu mai incurc nr ,cuvinte s.a.m.d
Va multumesc mult!


Tiberiu Seeberger 10:36am Jan 6
Bună ziua. Din ce cauză s-a declanșat ce anume?

Botezat-Antonescu Radu 10:43am Jan 6
din cate stiu nu este prea tarziu pt un logoped, ai incercat?

Maria Adam 10:45am Jan 6
Este de apreciat că reusiti să practicati aceasta meserie, pe fondul acestor probleme .In ceea ce priveste raspunsul la intrebarea dumneavoastra, il vei afla apelând la un specialist.(ex logoped). Mă uimeste dacă nu ati facut-o pana la aceasta vârsta. Terapie pentru imbunatatirea abilitatilor motorii ,Terapie pentru dezvoltarea limbajului si a vorbirii …şi multe altele.Niciodată nu este prea târziu !Succes

Pascu Viorica 1:10pm Jan 6
opinia mea este ca teama, anxietatea si deprecierea ca "nu veti face bine", ca "iar veti da gres!" va amplifica problemele! Altfel spus, acest "mecanism" de care spun eu, este numit -anxietate de performanta- . Incercati intr-o terapie sa identificati daca apare acest aspect cu adevarat ( va trebui depasit);! Cat despre restul problemelor …, nu incetati sa luptati! Succes!

Oana Pan Dorneanu 3:42pm Jan 6
Gasiti o persoana draga care vorbeste romaneste si e specializata in logopedie sau dictie sau terapie. Veti vedea ce usor veti face progese alaturi de ea :) Daca nu gasiti unde locuiti, puteti incerca sa faceti orele pe skype cu cineva de aici.

Marius Dumitrescu 7:12pm Jan 6
merita incerecate cateva sedinte de hipnoterapie…

Olga Gâdea 4:52am May 26
RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA: "Mulțumesc mult Pt răspunsuri.Doar ca ma întrebam dacă prin terapie pot sa nu mai încurc stânga cu dreapta și numerele. As fi vrut sa știu de asemenea cum sau din ce cauza se declanșează dispraxia și dislexia. Mulțumesc".

Inchiriez spatii pentru servicii psihologice – Bucuresti (zona Alba Iulia)

Inchiriez spatii pentru desfasurarea activitatilor psihologice:

  • psihoterapie adolescent si adulti;
  • workshopuri;
  • grupuri de dezvoltare personala;
  • psihoterapie copii-logopedie;
  • tratamentul tulburarilor din spectrul autist.

Contact: 0722.427.907, psiholog Ponov Darius, ponovdarius@yahoo.ro

Am găsit acum câteva zile un mesaj pe telefonul soției cu care sunt căsătorit de 18 ani: ”Știi bine că țin enorm la tine, te iubesc cum nu am iubit decât o dată în 39 de ani.”. Am cerut explicații și a spus că era pentru mine mesajul și nu mi l-a trimis deoarece mai trebuia să lucreze la conținut și să-mi facă o surpriză….

Olga Gâdea 8:58am Jan 11
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Am găsit acu câteva zile un mesaj în editare salvat in clipboard pe telefonul soției cu care sunt căsătorit de 18 ani ”Știi bine că țin enorm la tine, te iubesc cum nu am iubit decât încă odată în cei 39 ani.Ești tot ce am după fiul meu. Pur și simplu te iubesc. M-ai cucerit prin felul tău de a fi, ești înalt, frumos, ceea ce m-a atras mereu la un bărbat”. Am cerut explicații și a spus că era pt mine mesajul și nu mi l-a trimis deoarece mai trebuia să lucreze la conținut și să-mi facă o surpriză. În cei 18 ani de căsnicie nu știu să mă fi înșelat. Avem un copil împreună. După 4 zile de la incident am reușit să intru în posesia listingului cu apelurile efectuate de pe telefonul soției și am descoperit în ultimele 3 luni 4099 sms(doar 19 apeluri de voce) către un anume număr de telefon din totalul de 6200 sms si apeluri.În acel moment am sunat la acel număr și am convocat acea persoană la analizarea listei de apeluri. Acea persoană a spus că a fost coleg de serviciu cu soția mea până acu 3 luni și a precizat că a ”consiliat-o psihologic” i-au fost cerute sfaturi ce să facă în salvarea căsniciei deoarece a găsit-o plângând pt faptul că eu o înșel (era influențată de prietene cu înșelatul, dar nu era adevărat), iar ea a continuat să-i trimita sms-uri pe diverse teme dar se jură că niciodată nu au folosit cuvântul ”iubire” nu au avut relații sexuale, nu s-au atins unul de celălalt, și să știu că soția mea mă iubește f mult. Soția mea a spus că mă iubește (la fel știu și eu ) dar că a crezut că o înșel și cel cu care coresponda a fost ca un psiholog pentru ea dar nu întotdeauna îi răspundea la telefon sau la sms de aceea erau așa multe sau mai trimitea doar semne de întrebare/sms și a jurat cu mâna pe o biblie personală pe copil pe viața ei că nu a avut nicio relație intimă cu nimeni în viața ei înafară de mine (este credincioasă, merge la biserică, citește rugăciuni, are probleme medicale legate de circulația sângelui-depinde de tratament continuu, din cauza cărora uneori ia medicamente antidepresive). Menționez că sms-urile le ștergeau automat iar când am spus să mă sprijine cu o cerere să văd conținutul lor pt a mă convinge că are dreptate nu a fost de acord pe motivul că dacă o cred să nu mai amintesc de acele sms și a vorbit la firma de telefonie și nu se pot obține sub nicio formă. A amenințat că dacă nu o cred ea se sinucide. Eu știu că mă iubește, vrea să rămânem împreună, și eu aș continua cu ea, dar nu pot dormi nopțile până nu știu advărul, ea spune că nu va mai vorbi niciodată despre acele sms-uri e subiect încheiat, și nu a atins niciodată persoana cu care coresponda doar îi cerea sfaturi ce să facă să-și salveze căsnicia, ea știind că o înșel (după ce am jurat si eu pe acea biblie a spus că mă crede). Părerea mea este că soția mea a avut o relație cu cel în cauză (câteva luni bune) doar ca să se răzbune pe presupusa mea infidelitate sau doar o aventură scurtă care nu a mai putut fi controlată. Mesajul citat la începutul descrierii i se potrivește celui cu care presupun eu că are o relație (mie nu îmi trimitea sms decăt cu ocazia zilei de naștere, eu am 1,73 cm sunt mai plinuț, am cucerit-o acu 18 ani nicidecum recent, iar în context putea scrie ”fiul nostru”).
Vreau păreri legate de această situație, deoarece sunt bulversat total, știu că mă iubește, dar eu vreau să aflu purul adevăr, deoarece nu pot trăi cu ea neștiind adevărul și mai mult decât atât să mai aibă și alte relații de acest fel.


Pascu Viorica 9:34am Jan 11
exista posibilitatea ca acel barbat sa o fi “atras intr-o cursa” sa spunem, pe sotia dumneavoastra, pentru a-si satisface el anumite inferioritati sau ceva in genul acesta; exista si astfel de situatii! Exista astfel de “cuceritori”! Din ce spuneti “consilia psihologic” mai multe persoane! Incercati sa vedeti lucrurile si din “unghiul” acesta!

Doina Zamfirescu 10:20am Jan 11
Situatia este complicata pentru ca se pare ca nu reusiti sa comunicati in asa fel incat fiecare sa isi lamureasca banuielile. Incercati o consiliere de cuplu.

Carmen Ontanu 10:34am Jan 11
Dumneavoastra va iubiti sotia?

Mariana Patrascoiu 10:50am Jan 11
1. Ati ” descoperit” in telefonul sotiei…? Cam cu ce ocazie faceti cercetari in telefonul ei? Asta e primul meu semn de intrebare si in opinia mea, asta e gest de barbat patologic gelos si neaigur pe el.
2. Ca sa stergi automat niste sms-uri inocente trebuie sa ai o experienta anterioara in care ti s-a controlat telefonul. O noua bila neagra pt dvs…
3. Daca sotia a crezut ca o inselati, o noua bila neagra
4. Faptul ca inaistati cu obtinerea sms-urilor arata din nou o personalitate obsedata de control si nesigura de sine.
5. Inteleg ca totusi a existat din partea dvs ” o aventura scurta, care nu a mai putut fi controlata”. Am inteles bine? Daca da: aveti doua variante : hotul striga : hotii sau hotului de hot i-e frica!
6. Concluzie : aveti nevoie de consilier matrimonial

Mihaela Comisel 3:23pm Jan 11
De fapt ce doriti? Vreti sa vi se confirme ca ati avut dreptate? Daca da, inseamna ca asteptati de mult timp acest prilej (obsesia controlului) sa o prindeti cu ocaua mica, dvs. fiind in culpa, vina pe care nu erati dispus sa v-o asumati, de fapt ati asteptat sa o aruncati asupra ei. In aceste conditii, lipsa de incredere in dvs. v-a determinat sa faceti si regia cu biblia sau cu desfasuratorul mesajelor. Acceptati-va greselile in relatia cu sotia dvs. asezati-va fata in fata si cu creionul in mana stabiliti ce va uneste si ce va separa. Daca va mai doriti aceasta casnicie luptati pentru ea! Important nu este orgoliul dvs. ci dorinta de a ramane impreuna.

Olimpia Ciocea 5:18am Jan 12
Ce anume va doriti? Sa salvati casnicia sau sa va impuneti controlul? O relatie are la baza incredere reciproca , dar pt asta aveti nevoie sa va dezvoltati invrederea in propria persoana. In acest moment in care sunteti obsedat de ideea de a afla ,, adevarul” doar o terapie ( cuplu+ individuala ) va poate ajuta sa va salvati casnicia.Tineti cont si de parerile de mai sus.Mult succes!

Maria Adam 7:35am Jan 12
De fapt ce vă doriti cu adevarat?!
Să aveti o casnicie , să mergeti inainte alaturi de familie, sau ” tradarea sotiei”, pe care se pare ca o vreti cu tot dinandinsul !
Nu cred că isi are rostul si nu e benefic pt casnicia dumneavoastra, să cautati raspunsuri a unor mesaje…
Ganditi-vă la ce v-ar ajuta…dacă v-ar ajuta, sau v-ar aduce mai multă suferintă? E cert că sotia a trecut prin clipe grele .O femeie nu apeleaza la psiholog dacă e fericită. Parerea mea, lasati lucrurile asa, nu “scormoniti”…s-ar putea sa provocati mai mult rau in familie ,iar lucrurile să scape de sub control cu adevărat.Acordatii incredere ! Ati spus că ,sunteti sigur că vă iubeste….Asta trebuie sa vă motiveze increderea.Daca lucrurile stau altfel, ea va trebuii să le clarifice.Asteptati, nu provocati !
Vă doresc intelepciune,rabdare si succes!

Buibar Marius 10:34am Jan 12
Un om care isi doreste o relatie cu tine si te iubeste, nu se ascunde si nu incearca sa isi ascunda tradarea. O impacare reala, nu una de suprafata, incepe cu asumarea responsabilitatii aducand la lumina ceea ce este gresit. Daca nu este scoasa radacina si clarificata, o sa aveti pacea compromisului in familie, care nu este durabila iar lucrul acoperit cu patura compromisului va reveni si cu mai mare forta mai tarziu. Daca sotia isi marturiseste tradarea sunteti dispus sa o iertati? Daca da, asta ar dovedi ca o iubiti si puteti merge mai departe impreuna. Dar daca ea se ascunde si va mai scoate si vinovat pentru tradarea ei este imposibil ca relatia sa fie restaurata.

Buibar Marius 10:37am Jan 12
In inima fiecarui om se afla sentimentul de dreptate care atunci cand ii este incalcat, nu poate trece peste problema care l-a afectat decat daca acea problema este rezolvata.

Fostul meu sot e un tip anxios, cu un atac de panica in 2014, de pe urma caruia si azi resimte o stare inexplicabila de frica.

Olga Gâdea 9:09am Jan 20
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua!Ma aflu in fata unei situatii dificile. Am fost casatorita aproximativ 6 ani si nu am copii. Fostul meu sotul meu e un tip anxios care in ianuarie 2014 a facut un atac de panica (urmare unui fibroscopii) cu repercursiuni in sensul ca si azi resimte o stare inexplicabila de frica continua (multe operatii de polipi in copilarie – traume), dupa multe discutii am reusit sa-l conving sa mearga la un psihiatru in prima faza (a urmat un tratament medicamentos o luna – el a decis sa intrerupa medicatia) iar dupa cateva luni a facut o criza nevrotico-psihotica cumplica a trebuit sa mergem la spital I s-au facut investigatii si avea fenobarbital in sange de la medicamentele date de mama sa cat timp eram eu la serviciu. Medicii de grada de la UPU au decis sa trebuie transferat la Spitalul de Psihiatrie insa parintii lui l-au obligat sa semneze ca refuza si pleaca pe propria raspundere. A plecat la ei si calvarul a continuat cu nopti albe, stare de agitatie continua iar dupa 5-6 nopti nedormite a fost de accord sa merga in sfarsit la psihiatru sa accepte medicatie. Urmeaza medicatie si in prezent diagnosticul fiind de nevroza-psihotica. A fost socul vietii mele nu ma asteptam la asa ceva atunci am aflat de de fapt era vorba de o boala ereditara ca si tatal si bunica fusese diagnosticati la fel. Ne certam in fiecare zi de la tot felul de nimicuri fiind super cicalitor si mai ales gelos si posesiv(asta am aflat acum 6 luni – fiind o persoana fff introvertita). Inca de la inceputul relatiei am incercat sa-l ajut sa-si corecteze unele tulburari comportamentale care ma deranjau mai ales in public in timp insa s-a izolat de toti prietenii a renuntat la sport si a devenit un captiv al rutinei serviciu casa si mereu lipit de mine asa am ajuns si eu sa nu mai pot iesi nicaieri singura. Atunci am simtit ca nu mai pot substitui rolul barbatului intr-un cuplu – practic niciodata nu m-am simtit protejata si in siguranta el comportandu-se ca un copil mare pe care am tot incercat sa-l ajut cum am putut(am apelat si la preoti, psihologi, familie)ca intr-un final sa ajung sa-mi reproseze ca daca am fi facut un copil el nu ar fi trecut prin toate astea insa mereu ceva ma retinea sa iau decizia asta pe de o parte problemele financiare (avem un credit ptr casa pe 30 de ani) si abea ne descurcam de la o luna la alta (desi amandoi suntem bugetari cu studii postuniversitare) si pe de alta parte nu il vedem in stare sa-si asume responsabilitatea cresterii unui copil. Dezamagita cumplit am ajuns la divort la notar amiabil. Dupa cateva luni a trebuit sa fac si partajul fiind vorba de credit el cedand in favoarea mea. Imi este cumplit de greu insa incerc sa ma descurc si sa merg mai departe familia fiindu-mi alaturi. De cand m-am angajat la actualul loc de munca (8 ani) am devenit fff buna prietena cu un coleg care mereu mi-a fost mereu alaturi chair oferindu-mi diverse solutii in ideea de a-mi salva casnicia. Doar ca dupa 5 ani de prietenie adevarata mi-a marturisit ca s-a indragostit de mine si spre uimirea mea am raspuns sentimentelor lui nu-mi venea sa cred ce se intampla cu mine vorbeam in fiecare zi si la serviciu si mai ales seara pe mess ajungand sa ne cunoasteam destul de bine insa dragostea dintre noi a atins doar nivelul platonic – fizic nu s-a intamplat nimic . Din momentul acela a inceput o lupta in interiorul meu gandindu-ma in fiecare zi ce voi face mai ales din clipa in care colegul meu imi pusese intrebarea: ce asteptari ai de la relatia noastra? lucrul asta efectiv ma blocase eram intr-un cerc vicios. Astfel dupa o certa puternica cu sotul meu i-am spus colegului meu ca am de gand sa divortez ca am obosit sa lupt pentru o relatie care nu merge (sotul meu mereu sustinand ca e fericit si nu intelege de ce tot vad eu probleme)desi atat familia si cunostintele sesizau reactiile lui deplasate si comportamentul imatur. Dupa discutia legata de divort colegul meu a avut o reactie de baricadare efectiv a doua zi parca
am fi fost doi straini bineinteles ca am raspuns cu aceeasi moneda cand aveam cea mai mare nevoie de el nu-mi mai oferea intelegerea si sustinerea de care aveam atata nevoie. In prezent ne evitam si ne limitam doar in a discuta chestiuni de serviciu cand e chiar musai. I-am trimis un ultim e-mail in care ii uram tot binele din lume si raspunsul a fost ca se simte vinovat pentru distrugerea unei relatii si sa lasam timpul sa vindece ranile si poate intr-o zi vom discuta cum stau lucrurile in realitate. Insa nu am mai avut acea discutie. Dupa divort fostul meu sot s-a refugiat in socializarea virtuala iar dupa cateva luni a decis sa se mute impreuna cu o tipa mai tanara cu 10 ani diagnosticata fiind cu tulburare bipolara. A incercat sa locuiasca impreuna cu parintii lui insa acestia nu au acceptat-o motivand cu faptul ca doar profita de el(nu muncea nu facea nimic). Dupa 4-5 luni ea la parasit plecand din tara la parintii ei in Italia. Imediat dupa acesta despartire a inceput sa ma contacteze si sa-mi propuna sa reluam relatia argumentand cu faptul ca inca ma iubeste si ca suferim amandoi daca suntem separati desi doar cu cateva saptamani inainte ii declarase iubire si devotement tipei ce tocmai ii parasise (se epuizasera resursele financiare). Eu nu mai pot concepe ideea reluarii acestei relatii fiind vorba de 8 ani din viata mea pe care i-am trait in minciuna si suferinta mai ales in ultimii 3 cand am incercat toate variantele sa-I fie bine (devenise obsedat de investigatii medicale, medicamente) efectiv nu mai puteam continua asa simteam ca acest haos ma afecteaza si trebuia sa pun punct. El aparent este bine insa nimeni nu-mi poate garanta ca nu va mai face crize si mai ales ca boala nu va evolua nu mai zic ca varianta intemeierii unei familii este exclusa fiind vorba de o boala ereditara. Nu stiu cum sa procedez pentru a evita astfel de momente de revenire a lui in viata mea, moment care ma bulverseaza si care ma impiedica sa merg mai departe sa-mi vad de viata mea. Imi este foarte mila de el mai ales ca stiu ca familia nu ii este aproape nu vor sa recunoasca ca fiul lor are o problema de natura psihica. El in mine regaseste un prieten insa acest lucru ma afecteaza din foarte multe puncte de vedere (emotional mai ales). Dupa divort am iesit cu un tip pe care l-am cunoscut intamplator si s-a legat o prietenie frumoasa intre noi, prietenie care el si-ar dori sa evolueze insa eu am devenit o persoana rezervata si lipsita de incredere in oameni si incerc sa-l indepartez pe cat posibil. Am rugamintea de a-mi sugera o solutie in acesta situatie pe care uneori o vad fara iesire. Am vrut de cateva ori chair sa las totul si sa plec din tara insa mama mea e in varsta si foarte bolnava si trebuie sa-I fiu alaturi.
Va multumesc pentru timpul acordat!

Lia Oltean 9:22am Jan 20
Situația descrisă de dvs. este complexă și înțeleg că sunteți confuză și dezamăgită de cursul întâmplărilor, având altfel de așteptări. Recomandarea mea este să apelați la un terapeut împreună cu care sa lucrați pe chestiunile în legătură cu care vă îngrijorați și să reușiți să luați cea mai buna decizie pentru dvs. Întrebați-va care sunt motivele pentru care, ipotetic vorbind, ați relua relația cu fostul soț. Dar care sunt motivele pentru care ați începe una nouă? Fiecare dintre noi vine cu un bagaj, iar în acest sens, care este bagajul pe care ați fi dispusă în mod real sa-l acceptați?

Sunt casatorit de 16 ani cu 2 copii. In urma cu 2 ani am plecat din tara cu scopul de a face bani pentru plata unor datorii. In acest timp sotia mea a inceput o relatie cu un coleg de serviciu.

Olga Gâdea 8:37am Jan 9
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua,
Doresc sprijinul dumneavoastra pentru a lua o decizie corecta.
Sunt casatorit de 16 ani cu 2 copii.
In urma cu 2 ani am plecaat din tara cu scopul de a face bani pentru plata unor datorii.
In acest timp sotia mea a inceput o relatie de prietenie finalizata cu iubire si sex (dragoste) cu un coleg de servici, relatie care a durat pana sa aflu eu aprxoximativ 6 luni, adica ei au inceput sa converseze in aprilie, eu m-am intors acasa in august si am aflat de relatia lor in septembrie.
De atunci a trecut aproximativ 1 an si 3 luni, perioada in care sotia a promis de f multe ori ca a incetat orice relatie cu amantul insa de fiecare data am prins-o ca ma minte si ca de fapt ori ii mai trimite mesaje, ori cauta prilejul sa se vada cu el, ori cautari pe contul lui de fb, toate aceste semne – mesaje- fiind sterse.
Totul a culminat pe 31 dec 2016 cand in tel ei am gasit iarasi nr colegului.
In acest timp noi am ramas impreuna crezand ca totul se va termina si voi putea oferi copiilor o familie, dar toate dezamagirile si minciunule descoperite au facut sa nu mai am nicio urma de sentiment fata de ea.
Am decis sa iau o pauza de gandire si decizie finala, ea insa refuza si insista mereu ca nu mai este nimic si ca totul este doar in mintea mea.I-am cerut sa isi schimbe locul de munca pentru a nu mai fi in contact cu el si pentru a nu mai avea nici eu motive de repros insa refuza categoric si a afirmat ca mai bine divorteaza decat sa plece. motivul ar fi prestigiul locului de munca, salariul care il castiga si o ,,inadaptabilitate,, la un nou loc de munca.
Va rog sa ma ajutati sa iau decizia corecta.


Botezat-Antonescu Radu 8:42am Jan 9
binenteles ca trebuie sa avem in vedere in primul rand binele copiilor, insa daca nu exista armonie in casa acestia nu au cum sa nu simta si sa nu fie afectati. Nu putem alege pt Dvs. insa ma gandesc ca daca simtiti ca nu puteti continua aceasta relatie, a o continua ar insemna sa traiti in minciuna. Pare ca trebuie sa alegeti intre a mai da o sansa relatiei (desi nu mai aveti incredere in sotie) si a va separa, o decizie intotdeauna extrem de grea… instinctul ce va spune?

Soare Fericire 9:49am Jan 9
Este un moment dificil in relatia voastra de cuplu, de familie. Lipsa de cunoastere sau a lipsei de xperiente a vietii, poate duce spre decizii de moment care sa nu fie in armonie cu ceea ce va doriti cu adevarat, Faptul ca ati trecut peste infidelitatea sotiei demonstreaza ca sunteti o persoana matura, care isi iubeste familia . De cealalta parte este sotia, care din diferite motive , dar in principal poate fi lipsa de incredere in propria persona, a ales sa “experimenteze ” , in afara relatiei de familie, iubirea . Totodata sotia pune locul de munca inaintea familiei, si consider ca tot din o lipsa de informatii si de cunoastere a armoniei si echilibrului ca persoana, poate sa faca o astfel de afirmatie. VA las un video care sa va ajute sa priveti situatia detasat si sa puteti lua decizia care sa va faca bine sufletului. https://www.youtube.com/watch?v=BaRqwLbuDIs&t=240s

Pascu Viorica 10:40am Jan 9
cred ca sunteti un cuplu relativ tanar si copii sunt in perioada adolescentei sau mai mici! Eu v-as propune sa discutati cu sotia- sau o terapie de cu[lu – si sa aveti in vedere consecintele divortului asupra tuturor (adulti copii). Ulterior va puteti asuma deciziile! Ce se intampla acum in familia dumneavoastra pot fi aspecte trecatoare sau nu; dificil de luat o decizie imediata! Numai bine!

Doina Zamfirescu 9:38am Jan 10
Nu exista o decizie corecta ci doar una care simtiti ca este corecta pentru dvs. Inteleg ca ati facut eforturi pentru a continua relatia dar sotia nu participa cum v-ati dori. Nu puteti face lucruri in locul ei, prin urmare ramane sa va dati seama ce doriti in aceasta situatie.

Am 13 ani si de cand m-am mutat intr-un apartament nou, acum 2 ani, am inceput sa dorm in camera mea, singur. Dar nu am putut sa ma odihnesc; cand inchid ochii ii deschid repede, de frica, deoarece imi vin in minte tot felul de imagini horror.

Olga Gâdea 9:43am Jan 6

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna seara! Am 13 ani si am foarte mare nevoie de ajutor. De cand m-am mutat intr-un apartament nou, acum 2 ani, am inceput sa dorm in camera mea, singur. De cand m-am mutat nu am putut sa ma odihnesc; cand inchid ochii ii deschid repede de frica, deoarece imi vin in minte tot felul de imagini mai horror. Tin sa mentionez ca ma culc la ore tarzii din cauza acestei probleme. Am observat ca daca dorm cu cineva nu imi vine nimic in minte si dorm foarte bine


Botezat-Antonescu Radu 10:53am Jan 6
ai discutat cu parintii tai?

Little Djini 11:02am Jan 6
Vorbește cu părinții. Eventual poate un animal se companie te poate ajuta.

Pascu Viorica 1:21pm Jan 6
ce descrii pare a fi – fobie de intuneric. Cel mai bine ar fi sa vorbesti cu parintii si mergeti la un psihoterapeut care te va ajuta sa depasesti problema. Curaj, se poate depasi!

Miruna Andreea Mirea 6:25pm Jan 6
Aceasta problema eu o văd ca pe o teama de întuneric. Recomand o veioza aprinsa intr-un colt al camerei

Terapeut ABA fara experienta pentru baietel cu TSA – Bucuresti

Esti o fire dinamica si iti plac copiii? Ai absolvit Facultatea de Psihologie si esti din Bucuresti? Ei bine, noi cautam un terapeut ABA fara experienta care sa lucreze alaturi de noi 5 zile pe saptamana, 4 ore pe zi, cu un baietel de 3 ani diagnosticat cu TSA. Sa stii ca oferim training si supervizare. Daca ti-ar placea sa ni te alaturi, te rog sa trimiti CV-ul tau la e-mail: haicumineinechipamea@gmail.com sau ionescu1980a@gmail.com.

Sunt foarte ingrijorata pentru fiul meu de 19 ani, cu care am avut dintotdeauna o foarte buna comunicare. Am tras mereu nadejde c-o sa-si faca prieteni de varsta lui. Nu s-a intamplat asta, relationarea cu colegii se termina la sfarsitul cursurilor. A crescut intr-un climat familial cu probleme, cu o comunicare precara intre parinti, cu conflicte la care a asistat…

Olga Gâdea 8:13am Apr 28
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua.
Sunt foarte ingrijorata pentru fiul meu de 19 ani , cu care am avut din totdeauna o foarte buna comunicare . Sunt fericita si onorata sa fiu prietena lui, dar am tras mereu nadejde c-o sa-si faca si alti prieteni de varsta lui. Nu s-a intamplat asta, desi e plecat de acasa de cand a inceput liceul iar acum e la facultate. Nu a avut parte de traume sau alte sicanari din partea colegilor la scoala. A fost un bun coleg, respectat , dar nu s-a imprietenit cu nimeni . Relationarea se termina la sfarsitul cursurilor. La fel se intampla si acum la facultate .
Sa fie o problema? Ma simt foarte neputincioasa,n-as vrea sa fac ceva gresit, sa-l tot bat la cap sa iasa si el cu cineva, mai ales ca el se simte …confortabil asa, desi din discutiile avute i-ar place sa aiba prieteni , o prietena , dar nu iese din carapace pentru a initia relatii…
Mentionez ca a crescut intr-un climat familial cu probleme , cu o comunicare precara intre parinti, cu conflicte la care a asistat …

Ajutati-ma va rog cu un sfat despre cum sa abordez aceasta situatie … Ma doare ingrozitor sa-l vad atat de singuratic…

Va multumesc !


Psiholog Monica Enescu 8:49am Apr 28
Buna ziua! Va inteleg ingrijorarea, si va felicit pentru simtul bun al observatiei in ceea ce il priveste pe fiul dvs. cat si dorinta dvs. de a-l ajuta. Sunteti o mama buna si ca orice parinte, este important ca acesta sa fie mai intai parinte si abia apoi prieten. Ati discutat cu el care ar fi motivele pentru care nu incearca sa relationeze mai mult cu colegii? Faptul ca nu are curajul sa initieze relatii ascunde anumite temeri, o anxietate in relatia cu ceilalti si acest lucru se poate datora climatului familial in care a crescut. Va sfatuiesc sa apelati cu incredere la un psihoterapeut care se ocupa de copii si adolescenti, De asemenea se pot face cateva sedinte impreuna cu dvs. pentru a intelege mai bine dinamica din familie si daca exista traume relationale in trecut. Fiti linistita, acestea se pot rezolva intr-o terapie!

Roxana Albina 9:04am Apr 28
Va felicit ca intelegeti dificultatile fiului dvs , respect!

Adela Vali Stegariu 9:35am Apr 28
Este posibil, ca datorită copilărie să fi creat această legătură puternică (alianță) cu dvs. şi să simtă că trădează relația pe care o aveți dacă ar crea noi conexiuni. Ar fi bine dacă ar putea să vorbească cu un consilier sau psihoterapeut.

Hunea Maria-cristina 9:41am Apr 28
Vad tot mai des recomandare privind vizita la un specialist…dar oare nu poate lucrul asta sa il faca sa se inchida si mai mult….adica mama lui,respectiv cea mai buna prietena sa creada despre el ca are o problema?…intreb pentru ca stiu cazuri…in momentul cand i s-a propus o vizita la psiholog au raspuns:"da ce sunt nebun/a".Multi nu recunosc ca ar avea o problema si atunci,cred eu e destul de greu de abordat varianta asta.Ce putem face in cazul asta?.Multumesc.

Olimpia Ciocea 4:07pm Apr 28
Daca aveti o comunicare buna si deschisa cu baiatul d-voastra e foarte bine.Cum vede el acest aspect legat de lipsa altor prieteni? Inteleg ca sunteti f implicata sa faceti ceva pt el sau in locul lui dar nu puteti controla lucrurile….Sunteti cumva prea protectoare cu el??? Poate ar fi util sa aveti incredere in capacitatile si potentialul lui ,sa-l incurajati sa se simta el capabil sa-si faca relatii?Aflati care este binele lui, ce isi doreste el , in ce mod are nevoie el sa-l ajutati.Cum vede el acum relatiile in raport cu ce a perceput el in copilarie despre relatii( o terapie ar ajuta aici).Un prim pas ar fi sa va relaxati, sa-i acordati incredere si independenta(emotionala ).Inteleg ca ati avut niste momente dificile in relatia cu tatal lui , e posibil ca aceste aspecte sa fi lasat o ,,amprenta" emotionala si pt d-voastra? De asemenea e important si cum vedeti d-voastra relatiile si ce mesaje ati transmis verbale sau nonverbale mai departe.Cati prieteni aveti d-voastra? Puteti sa fiti un exemplu pt el in modul de a initia relatii! Mult succes!

Olga Gâdea 9:02am May 3
RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA: "Va multumesc foarte mult pt raspuns. Mi-e de mare ajutor.
As mai indrazni cu o intrebare . Ce parere aveti daca as incepe eu sa merg la specialist ( am si eu, slava domnului, o gramada de rani
adunate inca din copilarie, greseli facute pe care acum le
constientizez si pt care ma mustra poate prea mult constiinta etc ) si apoi sa mi se alature baiatul …si eventual sa continue singur daca asta ar fi recomandarea psihoterapeutului…?
Noi discutam deschis despre orice, asculta si tine cont de sfaturile mele , dar au fost situatii in care a demonstrat ca are o personalitate puternica si nu s-a lasat influentat.In legatura cu acest aspect, mi-a spus transant sa am rabdare ca lucrurile astea se rezolva de la sine…ceea ce eu nu mai cred, dar cum sa-i spun si lui ca ne-ar prinde bine o mana de ajutor specializat… ?"

Remus Costache 9:51am May 3
Îi spuneți pur și simplu…calm și cu liniște. Că vă gândiți la binele lui și că v ar prinde bine la amandoi o părere a unui profesionist.

Psiholog Monica Enescu 7:16am May 4
Este benefic atat pentru dvs. cat si pentru baiat sa mergeti la psihoterapie. Poate daca veti incepe dvs ii va fi mai usor sa accepte si el sa vina. Incercati sa nu-l constrangeti ci sa-i lasati libertatea de a alege.

Soare Fericire 2:31pm May 15
Baiatul Dvs se plange ca nu poate sa isi faca prieteni? Care este punctul lui de vedere pe aeasta tema?

Olga Gâdea 7:03am May 16
RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA: "Tocmai, ca lui nu i se pare ca ar fi o problema. E foarte ocupat cu scoala ( e in anul I la medicina), unde zice el ca nu are probleme de socializare…
De asta mi-e greu, ca doar eu sunt ingrijorata de situatia asta…".

Sunt baiat, am 17 ani si sunt timid rau, nu am curaj sa vorbesc, abia pot duce o conversație. Sunt indragostit de o fata, nu cred ca o sa am curajul sa vorbesc cu ea…

Olga Gâdea 8:08am Apr 27
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Sunt baiat. Am 17 ani, am o problema care as vrea sa scap o data pentru todeauna de ea. E vorba de “timiditate” ..
Sunt timid rau, nu am curaj sa vorbesc in lume, abia pot duce o conversație. Nu înteleg de ce sunt asa, tin sa mentionez ca nu am nici o relatie prea buna cu parintii. Nu am avut o copilarie frumoasa deoarece am fost mereu certat sau bajocorit de catre parinti iar de la prieteni am patit la fel. M-am inchis in mine si nu am cui sa-i spun ceea ce simt de exemplu, nu am pe nimeni langa mine si sincer habar nu am ce sa mai fac. De cateva luni sunt si indragostit de o fata, nu cred ca o sa am curajul sa vorbesc cu ea, insa cred ca ea m-ar intelege. Sunt mai mereu trist si din cauza fetei, pentru ca ma doare cad stiu ca nu e langa mine. Sunt descurajat de fel, ii vad nereu pe altii mai buni de cat mine, parca sunt in plus aici pe pamant asa simt cate o data.

Psiholog Monica Enescu 8:51am Apr 27
Bună! Timiditatea ta se poate explica prin relatiile tale din copilărie, un copil certat sau ironizat de către părinți se simte descurajat și singur, atitudine cu care pleacă mai departe în școală unde foarte des se întâmplă ca acei copii care au aparent încredere în ei sa îi chinuie pe cei mai vulnerabili, într-o dinamica de tip agresor-victima. De ce fac asta? Pentru ca în realitate nici ei nu au încredere în sine, încercând sa obțină putere devalorizandu-i pe alții. O persoană încrezătoare care se simte bine cu ea însăși nu va simți dorința de a îi batjocori pe alții. Dar toate astea se pot rezolva, apelează cu încredere la ajutorul unui psiholog/ consilier școlar, caută să îți faci prieteni care au interese și pasiuni comune cu tine și de asemenea te pot ajuta cărțile de dezvoltare personală. Te felicit pentru curajul tău de a descrie situația ta, și fii sigur ca exista și oameni care te-a asculta și susține! Îți doresc mult succes!

Pascu Viorica 9:16am Apr 27
un psihoterapeut cognitiv-comportamental te poate ajuta mult sa depasesti aceasta timiditate (anxietate sociala). Cred ca ai nevoie de mai multe sedinte structurate, care sa te ajute sa depasesti problema. Curaj, se poate ameliora mult si depasi!

Liliana Popa 12:38pm Apr 27
Salut! In primul rand vreau sa-ti spun ca nu esti singurul in aceasta situatie. Am intalnit multi adolescenti care au o problema cu timiditatea. Radacinile sunt adanci si e normal sa simti ceea ce simti, tinand cont de circumstante. Dar, nimic nu este batut in cuie pe lumea asta
Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19362 raspunsuri primite pentru 4123 intrebari | Vezi toate intrebarile