Login

Sfatul Terapeutului

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Nu stiu cum sa mai procedez cu sotul meu. I-am propus sa mergem la un psiholog, dar zice ca doar eu am nevoie de asta, ca eu sunt nebuna.

Terapeuti RO 7:00pm Jul 31
Mesaj:
Buna ziua, am 33 ani sunt casatorita de 11 si avem 5 ani de relatie inainte de casatorie, avem 2 copii de 4 si 6ani.Sunt atat de multe de spus dupa atatia ani incat nici nu stiu cu ce sa incep,am fost de la inceput doi tineri atipici pentru vremurile noastre inca de la inceputul relatiei, eram cu capul pe umeri ne faceam planuri de viitor stiam exact ce dorim de la viata, nu am fost cu chefuri si betii cum fac altii, nu spun ca nu au existat dar totul a fost moderat, mie mi-a placut intotdeauna sa socializez, sa ies in oras. Dupa nunta el a dorit neaparat sa ne facem casa, dar nu puteam sa realizam asta fara ajutorul parintilor nostri, respectiv ai lui ne ajutau cat puteau si au si facut-o si ai mei sa vanda apartamentul in care locuiau si casa de la tara si sa locuiasca cu noi (eu sunt singura la parinti), la momentul respectiv i-am spus ca este decizia lui, el trebuie sa hotarasca daca este dispus sa locuim cu ei sau nu si a hotarat ca da. Lui ii cam place sa inceapa lucrurile si sa nu le mai duca la bun sfarsit, ne-am mutat la casa dupa primul an de casa torie dar lucrarile le-am finalizat abia anul trecut, cu multe discutii pt ca el era deja satul de casa si de dorintele mele de a incheia cu capitolul asta, sa stiu ca nu mai trebuie facut nimic (a ajuns sa imi spuna ca defapt nu eu doresc asta ci ai mei ma influenteaza, oriunde intorceai capul era cate ceva de facut). Din 2005 aveam si o afacere care a mers bine dar sigur ca pt ea am facut si datorii destul de mari (pe numele meu personal)aspfel el a inceput sa plece tot mai des in strainatate cu afaceri, in aceasta perioada a aparut primul copil, sigur ca eu nu l-am mai putut insoti ca inainte peste tot (pt ca desi stateam cu ai mei si mama cu tata faceau treburile gospodaresti eu am dorit sa fiu prezenta in cresterea si dezvoltarea copilului(copilul dormea cu mama in camera, nu ne-a afectat neaparat prezenta lui, dar el isi petrecea tot mai mult timp in fata calculatorului, pierdea noptile
, ma duceam il chemam in camera, adormeam asteptandu-l). Acum spune ca i-m intors spatele cu casa, cu copiii, am devenit cicalitoare pt ca el nu vroia sa se implice deloc in treburile gospodaresti si in cresterea copiilor (eu cu ai mei faceam totul si el era ca la hotel)sigur ca ii faceam reprosuri (el imi spunea ca ma iubeste si pe mine si pe copii nespus dar sa il las in pace, sa nu il mai batla cap)dar eu nu m-am oprit pt ca nu puteam accepta atata iresponsabilitate. Acum a plecat de acasa de 2 luni si jumatate. la mama lui, spunand ca nu stie ce vrea (dar copiii sufera nespus si nu pare sa inteleaga asta, cel mare are privirea trista si a devenit foarte irascibil, el care era foarte linistit). Problema este ca nu stiu cum sa procedez cu copiii, cand il vad sunt fericiti dar dupa ce pleaca plang si sufera si eu nu stiu ce sa le mai spun, tot le spun ca ii plecat dar cand vine ei il intreaba ca ramane, ca iar pleaca si el nu spune nimic se face ca ploua. Sunt foarte multe de spus, acum ma jigneste, vorbeste urat, nu mai imi povesteste nimic daca il intreb spune ca ce ma intereseaza, daca nu intreb spune ca nu ma intereseaza (suntem intr-o perioada f grea financiara are multe proiecte incepute pt care a muncit f mult dar nu sa finalizat inca nimic si este disperat dar pt asta zic eu ca nu uiti de familie). Are iesiri necontrolate cand ii vorbesc de indatoriri si responsabilitati, de altfel daca eu nu spun nimic se poarta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, nu pare a fi afectat desi spune ca este. iar ce ma doare cel mai mult este ca vorbeste de libertate de fericirea proprie, de implinirea lui personala ca si cum noi nu am exista.Am incercat sa ii dau timp sa se clrifice cu ce doreste dar simnt ca timpul curge in defavoarea noastra si ca mergem pe un drum fara cale de intoarcere si imi pierd cumpatul cand vad ca nu foloseste timpul pentru a se carifica ci pur si simplu se bucura de libertate. NU stiu cum sa mai procedez i-am propus sa mergem la un psiholog zice ca doar eu am nevoie de asta, ca eu sunt nebuna, dar el nu suporta “discitiile” nu putem avea una fara sa ma scoata vinovata desi eu mi-am recunoscut greselile si le regret nespus dar nu pot da timpul inapoi (greselile mele se rezuma la bataie la cap si dorinta de a face, de a realiza, de a iesi in oras, de a sti ce face, ce gandeste “control” care la impins la adulter, pana si asta am inteles desi imi este foarte greu sa trec peste pt ca a fost singurul barbat din viata mea si pana la momentul acela singura femeie din viata lui).

Botezat-Antonescu Radu Andrei 8:26am Aug 1
sotul pare a fi imatur emotional, nepregatit pt a fi tata si sot (chiar daca sunteti de mult timp impreuna). Toata lumea este stresata de viata, are datorii, mult de lucru, etc., dar asta nu ne da dreptul sa calcam pe capetele celor din jur. Este foarte posibil ca el sa se afle intr-un dezechilibru destul de mare in aceasta perioada (daca nu de mai mult timp) pe care il si neaga (unul din semne), se ‘intoarce la mama’, etc. Dvs trebuie sa aveti in prim plan interesele si buna stare a copiiilor. Daca relatia nu mai merge, asta este, se mai intampla, dar copiii sa fie protejati pe cat posibil. Succes!

Alexandra Badau 2:41pm Aug 1
V-ati casatorit de tineri, doi copii cu ambitii mari. Se pare ca acum cand acestea s-au realizat in mare parte, aveti din nou timp sa va priviti unul pe celalalt si sa constatati ca v-ati maturizat diferit. Dumneavoastra cea super-responsabila iar el… flacau la mama acasa. Il mai iubiti? Cert copii tin mult la tatal lor. Ce compromisuri sunteti dispusa sa faceti? Merita? Analizati , eventual cu ajutorul unui psiholog, si decideti cei mai bine pentru copii, si pentru dumneavoastra. Viata poate sa reinceapa nu doar pentru el ci si pentru dvs. De cand n-ati fost doar voi doi intr-un concediu? Apreciez devotamentul ce-l aveti fata de copii… este foarte important pentru evolutia lor sa se stie iubiti si in siguranta. La varsta lor preiau foarte rapid modelele de comportament parentale si -si formeaza notiunile de bine-rau functie de afectiunea si atitudinea parintilor in raport cu ei si in raport unul cu celalalt .Formarea personalitatii lor poate fi usor influientata de cei din mediul familiei… Copii invata cum sa primeasca si sa ofere afectiune, invata cum sa relationeze in societate, etc, si totul doar modelandu-se dupa mama, tata, reperele lor, reactiile lor. Aveti dreptate sa vreti sa fiti mereu aproape de copii.

S-ar putea sa te intereseze si:

Facebook si parteneri

Loading

Sustinem

vegani romania

Implant dentar pret

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

16025 raspunsuri primite pentru 3300 intrebari
(in categoria actuala: 4050 raspunsuri primite pentru 829 intrebari)