Login

Sfatul Terapeutului

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Am 30 de ani si locuiesc cu parintii mei insa nu ne intelegem foarte bine. Ei sunt foarte dificili ca personalitate, iar eu, in loc sa ma calmez, am ajuns sa fiu extrem de iritabila si sensibila la orice fel de observatie a lor.

Terapeuti RO 8:53am Feb 10
Mesaj:
Buna ziua,

am 30 de ani, lucrez, am fost mai bine de cinci ani plecata de acasa, pentru un loc de munca. Insa acum am gasit ceva bun in orasul meu natal si m-am intors acasa. Locuiesc cu parintii mei inca.

Insa nu ne intelegem foarte bine. Ei sunt foarte dificili ca personalitate, iar eu cu timpul in loc sa ma calmez, am ajuns sa fiu extrem de iritabila si sensibila la orice fel de observatie a lor.

Am ajuns sa va scriu deoarece nu reusesc sa gasesc o solutie ( stiu ca as putea sa ma mut si sa locuiesc cu chirie) dar stiu ca daca fac lucrul asta este sfarsitul relatiei mele cu ei, pentru ca nu m-as mai uita inapoi si as incheia orice fel de comunicare.

decizia am luat-o in urma unei doscutii de aseara cu ei, discutie care este extrem de obisnuita. Urmeaza acelasi model indiferent de subiect, este doar un exemplu:

week-endul trecut am fost cu tatal meu la tara sa o mai ajutam pe bunica. Intre timp m-a sunat un prieten cu care nu mai vorbisem de foarte mult timp, nu am avut atunci timp sa vorbesc.

Cand ne-am intors in oras, luni eu am plecat la birou, dar din graba, mi-am uitat telefonul acasa. Printre alte apeluri pierdute, am avut 2 apeluri si de la prietenul care ma sunase in week-end.

Findca era destul de tarziu cand am ajuns acasa, am sunat inapoi persoane care stiam ca ma sunasera cu probleme urgente si pe acest prieten am hotarat sa il sun a doua zi seara cnd stateam linistita si aveam timp sa vorbesc si sa povestim.

Seara m-a sunat el, din nou, am raspuns, mi-am cerut scuze pentru ca nu am reusit sa vorbim, i-am explicat ce s-a intamplat si care era intentia mea. Stit cum fac tinerii din ziua de azi, mai in gluma mai in serios ca de fapt nu am vrut sa ii raspund. eu in timp ce ii explicam, i-am spus ca atunci cand mai trece prin oras sa ma sune ca am sa ii raspund si ne vedem.

Intre timp tatal meu a auzit conversatia si s-a enervat foarte tare a inceput sa tipe ca ce are de ce nu ma crede, ce trebuie sa ii dau atatea explicatii, ca ala e un prost. M-a deranjat ca a facut lucrurile astea in timp ce vorbeam la telefon, iar eu a trebuit sa mai imi petrec timp pentru alte explicatii de ce tipa tatal meu. Cand am inchis telefonul, am incercat sa vorbesc cu tatal meu sa ii explic sa nu mai vorbeasca sau sa tipe in timp ce vorbesc la telefon, si mai ales sa nu-mi jigneasca prietenii, indiferent cum ar fi ei, prosti sau nu.

(tin sa precizez ca pentru tatal meu toti prietenii mei si toti prietenii lui sunt prosti, dar este extraordinar de dragut cu ei prietenii lui si le vorbeste cu "dragul meu"inchide telefonul si ii injura)

m-a facut tampita iar eu i-am spus ca este prost el. si de aici au degenrat mai mute discutii.

Un alt exemplu, pentru a va face o idee mai clara:

in alta zi, tatal meu a venit de la serviciu, eu luasem paine de dimineata inainte sa plec la birou, pentru ca am timp, am programul destul de relaxat, si el trebuie sa aiba paine mereu proaspata si daca se poate si calda. i-am luat paine de la magazinul care ii place lui, paine pe vatra cum ii place lui. Cand a vazut-o a pus mana pe ea si intreaba: de ce nu e proaspata painea? eu ia-m raspuns calm: pentru ca am luat-o de dimineata, este posibil sa fi fost inainte de a aduce paine de azi, dar daca vrei ma duc sa iti iau alta paine acum. ( asta a fost un exemplu simplu, in care am facut toate eforturile posibile sa nu ma enervez, dar de la intrarea in casa pana seara tarziu, nu face altceva decats a intrebe: de ce asta e galbena si nu e rosie, de ce ati gatit toar un fel de mancare azi, sau de ce nu gatim in foecare zi, etc. lucrurile astea sunt extraordinar de enervante pentru a suna a acuzatii.

Nici cu mama relatia nu este mai buna, dar macar ea este mai rationala si nu se ia de toate nimicurile posibile. dar si ei intre ei se cearta ca maria ciobanu are 78 de ani sau 79. Sufera de mania persecutiei, nu suporta sa ii contrazici. Daca nu ai fost intru totul de acord cu ei, asta inseamna ca ii consideri prosti si nu ii respecti si ca nu ar trebui sa ii contrazici. Chiar daca adaugi un comentariu la ce zice, chiar si aprobare, cinsidera ca de fapt i-ai contrazis, tot ce trebuie sa spui este: ai perfecta dreptate, absoluta. Nu suporta polemica. Problema este ca de cand ma stiu in aceatsa familie au fost certuri pentru lucruri de nimic si pentru altii. Pentru ca noi nu am avut probleme grave, cu exceptia mortii fratelui meu mai mare in 1989, daar exista o incrancenare impotriva tuturor si a tot.

Nu sunt extrem de incordati, nu reusesc sa mentina niste sentimente pozitive si nici eu nu mai pot asta cand sunt aproape de ei, cu toate ca imi spun emreu aformatii pozitive ca sa ajure, dar cand sunt in preajma lor nu ma simt bine, simt furie, nervozitate, sunt ca un vampir energetic pentru mine.

Pot sa plec, dar nu stiu ce s-ar alege de relatia noatsra.

mai este si conflcitul dintre genratii, si faptul ca lucrez intr-un loc unde pot cunoaste multi oameni deschisi si care au anumite functii, si de multe ori mai icnerc sa le explic cum fucntioneaza lucrurile, sau daca incerc sa ii explic ceva, spune ca tu nu imi dai mie explicatii ca nu sunt prost. Daca le spun ca este bine, sa nu mai vorbeasca as atare sau sa se comporte intr-un anumit fel, se simt jigniti.

Eu am ajuns sa cred ca este iremediabila aceasta situatie, dar fac o incercare la dumneaviastra, daca ma puteti indruma si ghida intr-o anume directie.

Sunt mult mai multe de spus. dar ma rezum la aceste cateva idei generale.

va multumesc!

Toate cele bune!


Botezat-Antonescu Radu Andrei 9:43am Feb 10
ce am inteles eu este ca tie iti este destuld e clara situatia, ce se intampla cu tine… ce se intampla cu parintii tai… s.a.m.d. In aceeasi idee sunt sigur ca ai si solutia insa pare ca esti in cumpana in ceea ce priveste aplicarea ei. Din pacate nu ne putem intelege cu toata lumea, inclusiv parintii si copiii nostri. Uneori ne ajuta si sa nu ne mai opunem acestor oameni incapatanati si inflexibili, indiferent de motiv. Personal nu am cum sa iti recomand sa iei o decizie sau alta pt ca totul tine de hotararea ta… dar vraeu sa scot in evidenta faptul ca pare sa fie nevoie sa iei o decizie in curand! Daca iti doresti sa intelegi mai bine ce se intampla in aceasta triada poti merge sa discuti cu un psihoterapeut (in ideea de dezvoltare personala) si sigur se vor clarifica niste lucruri. Se poate, succes!

Carmen Ontanu 10:10am Feb 10
O sa fii uimita ca, plecarea ta de acasa va va apropia mai mult decat pana acum. Bafta!

Daniela-Monica Guzu 1:58pm Feb 10
In cazul tau este chiar indicata plecarea de acasa, indicata pentru sanatatea ta psihica si emotionala. Persoanele dominatoare, tiranice pot sa iti aduca prejudicii psihice si emotionale. Indraznesc totusi sa iti atrag atentia asupra motivatiei tale de a ramane acasa, suna putin a scuza. =)))))) Nu sunt rautacioasa, mai gandeste-te putin ce avantaje ai tu stand cu ei, pentru ca sunt. Ideal ar fi sa locuiesti separat ca o adevarata FEMEIE MATURA ce esti. Fa o incercare stai la o prietena vreo luna de zile si vezi ce se intampla.

Doctorul Terapii Complementare 8:24pm Feb 10
Incearcă să te impui in fata lor. Pune-l pe tatăl tău să aleagă între plecarea ta fără întoarcere de acasă și respectarea vârstei tale.Învață-i că ai viața ta și că ei trebuie să te înțeleagă și să te accepte așa cum ești.

Facebook si parteneri

Loading

Sustinem

vegani romania

Implant dentar pret

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

16026 raspunsuri primite pentru 3300 intrebari
(in categoria actuala: 6324 raspunsuri primite pentru 1513 intrebari)