Login

Cursuri gratuite

Sfatul Terapeutului

Formele fundamentale ale angoasei

Formele fundamentale ale angoasei

Uneori, teama pe care o simtim este nedeslusita, fara o cauza anume: stim doar ca undeva, in adancul nostru, ea este acolo. Alteori este clar ceea ce o provoaca. Specialistii folosesc termeni precum anxietate, angoasa, teama, frica, fobie, in functie de mai multe aspecte, printre care specificul starii, dar si cat de cunoscut este obiectul care o provoaca, anxietatea fiind considerata, de exemplu, frica irationala, fara obiect. Nu vom face insa aici aceste diferentieri, deoarece ele nu sunt relevante pentru cartea prezentata mai jos si anume: „Formele fundamentale ale angoasei”, aparuta la Editura Trei, in 2005, cea mai apreciata lucrare a unuia dintre cei mai cunoscuti psihoterapeuti germani, Fritz Riemann (1902-1979). Nu este o carte adresata doar specialistilor in domeniu, iar autorul foloseste termenul angoasa in sensul larg, indiferent de cat este sau nu de clar definit obiectul care genereaza teama.

Nu putem trai fara angoasa, face parte din viata noastra, dar putem dezvolta mecanisme prin care sa o atenuam, prin care putem sa-i facem fata, precum increderea, speranta, puterea, curajul sau cunoasterea. Nu exista metode minune prin care sa putem scapa definitiv de angoasa. In ideea ca angoasa face inevitabil parte din viata noastra, privind-o cu curaj, poate ca am putea intelege ca ea ne poate atat activa (prin incercarea de a-i raspunde si de a schimba situatia), cat si paraliza (atunci cand evitam confruntarea cu ea si stagnam in situatie, inhibandu-ne dezvoltarea ulterioara) (Reimann, 2005, 9-11).

Angoasa exista in orice stadiu de dezvoltare al individului, luand insa mereu alte forme, altul devenind obiectul ei si altele mecanismele de aparare in fata ei, psihoterapia fiind unul dintre cele mai eficiente. Angoasa apare, practic, la orice incercare noua, la orice lucru facut pentru prima data (primii pasi ai unui bebelus, prima zi de scoala, prima intalnire, prima zi de lucru etc.). Este acea angoasa normala, pe care o au toti oamenii. Mai exista insa si angoasele care sunt tipice doar pentru anumite persoane, cum ar fi cele declansate de singuratate, multime, spatii inchise, paianjeni, practic orice lucru putand deveni obiect al angoasei (idem, 10-13).

Dar avem in noi doar patru angoase de baza, din care se desprind toate celelalate, aceste angoase fiind determinate de patru cerinte/impulsuri fundamentale, contrarii si in acelasi timp complementare, care ne insotesc intreaga viata. Angoasele se opun, practic, indeplinirii acestor cerinte:

1. cerinta de a deveni un individ inconfundabil, delimitandu-ne dintre ceilalti (proces despre care a vorbit si Jung), cerinta careia i se opune angoasa de a deveni tu insuti, a devenirii de sine, de individualizare, angoasa de a nu ne pierde apartenenta la o comunitate, deci angoasa de singuratate si izolare data de diferentele care ne pot face sa ne izolam sau sa fim respinsi de ceilalti;

2. cerinta de a ne deschide cu incredere inspre ceilalti, catre exterior (cerinta antitetica primeia) si de a ne lasa in voia a ceea ce nu tine de noi insine, adica de propriului Eu, cerinta care determina insa angoasa de autodaruire, de a deveni dependenti, de a nu putea trai conform propriilor dorinte, de a renunta la noi in pentru a ne adapta exteriorului;

3. cerinta de a tinde catre ceea ce este durabil, de a ne proiecta in viitor ca si cum viitorul ar fi previzibil si sigur, iar timpul nostru nesfarsit (dorinta de a ne intemeia o familie, de a ne construi o casa etc.), cerinta insotita insa de angoasa de schimbare, angoasa fata de specificul trecator al vietii noastre, fata de a incerca ceva nou, fata de a intra in ritmul neoprit al vietii;

4. cerinta de a fi mereu gata sa acceptam schimbarea (contrara celei anterioare, nr. 3), de a fi mereu deschisi la nou, de a nu ne opri, cerinta indeplinirii careia i se opune angoasa de necesitate, angoasa limitarii, din exterior, a libertatii si posibilitatilor noastre (idem, 16-18).

Cat si cum se manifesta aceste angoase depinde insa de specificul nostru somatic si psihic, de mediul in care ne-am nascut si am crescut, de copilaria noastra. Atunci cand o angoasa dureaza prea mult timp sau depaseste o anumita intensitate, ea poate deveni patologica sau un factor de stres. Cele mai stresante angoase sunt cele din copilaria timpurie, in care nu sunt inca dezvoltate mecanismele de aparare impotriva lor, de aceea este nevoie de sustinerea din afara, a parintilor. Fara sprijin exterior si fara aparare proprie, copilul poate prezenta tulburari infantile de dezvoltare. Nivelul angoasei poate depasi limita de toleranta, suportabilitate, astfel incat aceasta se poate transforma in panica sau in nevroza (de obicei in situatii exceptionale, precum dezastrele naturale sau razboaiele).

Fiecare dintre cele patru situatii in care una dintre cele patru angoase de baza mentionate mai sus este foarte accentuata (concomitent, prin urmare, cu renuntarea la una dintre cele patru cerinte fundamentale ale unui individ) determina o anumita structura de personalitate:

1. personalitate depresiva (cu angoasa de a deveni tu insuti);

2. personalitate schizoida (cu angoasa de autodaruire);

3. personalitate obsesionala (cu angoasa de schimbare);

4. personalitate isterica (cu angoasa de necesitate).

Structurile de personalitate cele mai echilibrate sunt cele in care nu este accentuata nicio angoasa (desi, retineti, prezente sunt toate, la fel ca cerintele fundamentale) si, mai mult, individul a invatat sa le faca fata. Este insa o situatie prea putin intalnita, dar asta nu inseamna ca toti oamenii au „probleme” (termenul nu este unul academic, dar l-am folosit pentru o mai buna intelegere). Diferentele dintre ei sunt date de nivelul la care se prezinta angoasa pe care o au ca predominanta, adica de cat de accentuata este aceasta.

Cele mai evidente structuri de personalitate sunt cele care au la baza angoasele cel mai greu suportabile, angoasele din copilarie. In cazul acesta este evidenta structura personalitatii, depasirea unor valori limita putand duce insa la varianta nevrotica a acestei structuri de personalitate, adica la forma ei culminanta: depresie, schizoidie, nevroza obsesionala si isterie.

Aceasta tipologie a structurilor de personalitate reprezinta, de fapt, cele patru atitudini de baza fata de lume si de viata, dobandite ca urmare a unui anumit istoric de viata, si este diferita de tipologiile structurate, de exemplu, in functie de constitutie si temperament, trasaturi asupra carora nu se poate interveni (idem, 20-22).

In urmatoarele patru articole vom prezenta, detaliat, fiecare dintre cele patru structuri de personalitate si cum se raporteaza ele la relatiile cu ceilalti, la relatiile cu partenerul sau ce forma ia agresivitatea in cazul lor.

Bibliografie:

Riemann, Fritz, Formele fundamentale ale angoasei, Editura Trei, Bucuresti, 2005

Imagine: Edvard Munch, The Scream, 1893

Lasa un comentariu

Facebook si parteneri

Loading

Sustinem

vegani romania

Implant dentar pret

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

16004 raspunsuri primite pentru 3293 intrebari