Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Copilul meu de 7 ani face king boxing, dar la competitie, unde eram sigura ca va invinge, a inceput sa planga pe ring. M-a dezamagit si sunt nervoasa pe el.

  231 vizite

Actualizat: 05 noiembrie 2014 | 8 raspunsuri
Terapeuti RO 7:29am Nov 4
Mesaj:
buna ziua…am o mica problema si nustiu ce sa fac si cum sa fac….am un baietel de 7 ani si merge la sala de sport de 8 luni(kingboxing)…si era activ si bravo dar eri adika pe data de 2 noiembrie a avut lok kompetitia(campionii mici)eram sigura ca va invinge dar din pacate na fost asa…intrase pe ring si incepuse sa plinga…am fugit repede sa vad cauza..imi spusese ca acest baietel ii de data trecuta si se teme de el….rog sami dati un sfat cum sa vb ku el si cum sa fac mai departe….mam dezamagit in el…sunt nervoasa pe el…si pling intruna..
Grigoras Nitica 8:43am Nov 4
Nu cred ca exista motive de dezamagire,faptul ca a ajuns sa intre-n ring este mare lucru ,este important sa-l incurajati indiferent de rezultat daca-si doreste sa continue cu acest sport. Emotiile pot fi distructive si constructive,emotiile au fost puternice ptr.el fiind fata-n fata cu un adversar de care-i era teama si este posibil sa fi pus stapanire pe el(teama,emotiile).Incercati sa-l obisnuiti prin a se concentra la joc(sport)nu la rezultat,la asteptari,la teama .O discutie in care sa-i explicati ca el poate sa reuseasca, sa fie mai puternic decat adversarul daca-si doreste este o simpla varianta .Incercati si o discutie fata-n fata cu un psiholog,sa fiti nervoasa pe el nu este o solutie constructiva,este f.distructiva.Succes!
Botezat-Antonescu Radu Andrei 9:24am Nov 4
si eu va recomand de asemenea sa discutati cateva sedinte cu un terapeut… copiii preiau foarte multe de la adulti… mai ales de la mama. Cand dvs o sa fiti ok… o sa fie si el. Succes!
Andreea Deea 9:42am Nov 4
Nu cred ca ar trebui sa fiti dezamagita de faptul ca baietelul dvs de 7 ani refuza sa se bata cu un baietel de care se teme. V-ati gandit ca poate acest sport este prea dur si nu se potriveste cu personalitatea lui? Daca poate s-ar descurca mai bine la fotbal sau la inot? Sunt curioasa cine a ales acest sport, el sau dvs?
Alex Glazy 11:25am Nov 4
El probabil are un spirit artistic mai dezvoltat pe care nu ii e teama sa l exteriorizeze.Este inca un copil,e normal sa aiba temeri sau indoieli asa cum oricare copil la varsta lui are.Probabil ca dezamagirea ta provine din faptul ca ai standarde nerealiste de la baieti.Crezi ca doar fetele plang?Eu cred ca ai un baiat cu un spirit puternic ,care impreuna cu o educatie competenta va inflori armonios.Lasa preconceptiile si slefuieste corect diamantul ce l-ai nascut ca asta face diferenta dintre mame normale si cele extraordinare,si tine minte ca mai important e sa nu fie el dezamagit de tine ,decat viceversa!
Dan Sandu 12:59pm Nov 4
Scuze ca intervin…copilul nu are nici o problema..primul psiholog pt baiat este senseiul..a nimerit un adversar mai bun…cu antrenament si incurajari din partea dvs va trece usor.
Dvs clar trebuie sa aveti incredere si sa acordati incredere copilului..
Nu conteaza ramuea sportiva Andreea Deea..e doar sport..e vb de lipsa de incredere a parintelui si lipsa de pregatire a copilului..
Se intalnesc 2 entitati
Amandoua sa castige..
Ai incredere in copil..incurajeaza.l si daca mai plange..nu mai fugi catre el..are sensei..succes
Andreea Deea 1:33pm Nov 4
Dan Sandu perfect de acord. Chiar apreciez parintii care isi indruma copiii spre practicarea unui sport indiferent de natura lui, dar cu toate acestea consider ca trebuie sa fie un sport/ o activitate caruia copilului sa i se potriveasca si sa ii placa. De asemenea chiar daca nu se ridica la asteptarile parintilor tot trebuie incurajat, nu certat, mai ales ca pare sa fie la inceput de drum.
Adrian Bajenaru 5:55pm Nov 4
Sportul este extraordinar de benefic pentru copii si cumva observ ca baiatul d-stra tinde sa se exteriorizeze intr-un mod agresiv, din modul in care ati formulat textul pare histrionic, adica tinde sa "demonstreze"- in cazul asta, prima actiune pe care v-o sugerez este sa uitati de ideea "Sunt dezamagita de copilul meu!"- asa ceva este exclus!
Adrian Bajenaru 7:29am Nov 5
Iti sugerez sa citesti si acesti articol: http://adrianbajenaru.ro/ce-invatat-din-artele-martiale/ :)
Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Sfatul terapeutului
Etichete: ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita