Mesaj:
Distimie & Dopamina

Stagnez de vreo 2-3 ani buni. Practic de cand am terminat facultatea, iar la o luna m-am angajat, nu am mai facut nimic, decat rutina zilnica. Sunt oarecum lipsit de sens, cu busola dereglata si mai ales numai am nici o pasiune, iar placerea lipseste cam la orice chestie.

Pana la acest moment am avut doar o intrevedere cu un psihiatru, pe baza unui bilet de trimitere de la medicul de familie. Am stat 15-20 de minute in care i-am expus foarte in rezumat, fara detalii picante despre ce este vorba. Doamna psihiatru m-a trimis la un psiholog, la fel tot pe baza unui bilet de trimitere. Consultatia cu acest psiholog a durat aprox 45 de minute, timp in care am discutat, apoi am fost testat pe baza unui chestionar si apoi a unui "joc" cu niste poze: mi s-au expus o serie de poze alb-negru, portrete ale unor persoane, si mi s-a cerut sa selectez cele mai simpatice si antipatice persoane. La finalul sedintei mi s-a cerut sa desenez un pom (testul arborelui).

Prefer sa nu iau medicamente psihiatrice, pentru problema mea. Oricum distimia, este o depresie mult redusa, dar din ceea ce am citit pe net cam este necesar sa fie tratata din ambele sensuri: psihologic si "bilogic", adica undeva trebuie rezolvate problemele cu neurotransmitatorii.
Prima intrebare pe care doresc sa o adresez: exista posibilitatea de a efectua analize medicale care sa imi permita sa identific nivelul serotoninei, dopaminei, noradrenalinei, sau alte analize medicale, concludente pentru a putea identifica dacă creierul funcționează la parametrii optimi !? Ati efectuta doar teste psihologice sau si investigatii la nivel medical, prin analize de sange, tomograf, etc ?

Si acum să trecem la subiectul despre dopamina ….

Dopamina este un neurotransmitator important, care este legat in special de pasiune, de placere. El are rolul de a ne stimula și de a ne determina să ducem activitațile la bun sfarsit.

In cazul meu, cateva indicii care ma determina sa ma autodiagnostichez cu un nivel deficitar de dopamina. Nu stiu, daca per general, in cazul distimiei se poate vorbi de un nivel redus de dopamina.

- un prim indiciu, de natura biologica, este legat de incaruntirea prematura a parului. Am 30 de ani, si de vreo 2-3 ani parul meu a inceput sa se albeasca vazand cu ochii intr-un mod alarmant. Dopamina are legatura cu albirea prematura a parului.
- lipsa placerii, per general. Sunt cam sictirit cam de orice in general. Imi este dificil sa gasesc ceva care sa imi produca placere.
- procrastinez mult.
- cu greu duc proiectele pana la capat, sau nu le finalizez deloc.
- sunt plictisit si foarte apatic.

Acel test cu portrete se numeste testul "Szondi’ , foarte interesant faptul ca te-a pus sa-l completezi. Cat despre problema ta, sunt de parere ca ar trebui sa incepi sa lucrezi putin cu tine, cum sa faci asta/Nimic mai simplu: ia o agenda, un pix si incepe sa-ti notezi cateva dintre activitatile care-ti faceau placere pana sa ajungi in punctul asta, alaturi de activitati care ti-ar putea face placere desi nu le-ai practicat, cauta informatii despre ele, si fa-ti un program zilnic in care sa le exerciti. Greu nu e, doar ca ai ajuns intr-un punct de-ala… 30 de ani e tot un prag al dezvoltarii, al schimbarilor si de obicei asa se intampla.dupa cate am citit vad ca esti un individ care stie sa se exprime, curios, si preocupat de propria persoana.Cred ca o sa treci cu brio peste perioada staa, pentru ca deti toate resursele necesare!

Se pare ca " testul arborelui " e totusi depasit ! Cum spunea si d-ul Alex Glazy , ar trebui sa lucrati mai mult cu d-voastra . E f. important !

Nu pot sa nu remarc perseverenta cu care va cautati un diagnostic si energia si timpul petrecut cu asta. Ma intreb, oare ce ar insemna pt dvs. un set de investigatii medicale in urma carora sa rezulte ca exista o deficienta/dezechilibru hormonal, sau o tulburare (boala) fizica/psihica ? Ce beneficii va aduce acest lucru? Mai ales ca, din ceea ce spuneti, inteleg ca totul a inceput dupa terminarea facultatii, adica exact momentul in care vi se cere asumarea responsabilitatii personale in raport cu viata, cu planurile, deciziile, dorintele si nevoile pe care le aveati. V-ati angajat, dar nu stim daca va place ceea ce faceti, daca v-ati dorit acel loc de munca, si in general cum se prezinta lucrurile si in alte arii ale vietii dvs (relatii, cariera, planuri de viitor, stil de viata). Un psihoterapeut v-ar putea ajuta sa explorati toate aceste aspecte,si sa gasiti resursele necesare depasirii momentului, daca asta va doriti. Mult succes!

Iti trebuie un consilier pentru dezvoltare personala…. cred ca un barbat, deoarece consider ca te-ai putea deschide mai mult fata de un barbat (plus ca un "EL" iti vorbeste din punctul de vedere al unui barbat, ceea ce o femeie nu poate face… chiar daca pare puternica….:) – nu psiholog, nu psihiatru…. life coach – veti putea lucra impreuna pe probleme specifice, FARA medicamente (nu cred ca este cazul, contra plictiselii…) – traversezi o anumita perioada de burn-out (de altfel, este o perioada normala, nu ar trebui sa te ingrijoreze prea mult…. iar procrastinarea ta este si ea "proactiva", "probusy" – adica se invirte in jurul aceleiasi teme). Per total, esti la inceputul unui alt ciclu de viata…. nu este opinia mea, ci sunt teorii care iti explica pe larg fiecare ciclu de viata, si are si metode specifice cum sa lucrezi la ele, basca iti zice punctual si fiecare etapa prin care treci. Cea mai mare prostie este sa iei medicatie, in acest caz…. oricum, cu sau fara medicamente, vei trece si peste faza asta… a, da: vezi ca chestia aasta vine si cu probleme de dinamica sexuala (asta ti-o spun doar ca sa nu crezi ca asa, subit, dai chix pe toate planurile, si sa mai pelegrinezi si pe la psihiatri etc. etc.) – Inca ceva: cu toate ca sunt de acord cu dl. Alex Glazy, DOAR pixul si scrisul nu ajung, in aceasta perioada. Treci la metodologia clasica de lucru! Nu esti nici primul, nici ultimul! Doar ca unora li se intimpla mai tirziu…. Succes!

Salut, in primul rand nici unul dintre instrumentele proiective de psihodiagnoza (testul arborelui si szondi) nu sunt depasite cum sugereaza unii pentru ca sondeaza continutul inconstientului persoanei care este cat se poate de actual!!! problema nu este ce instrumente a folosit ci in ce masura simti ca te-a ajutat discutia. referitor la dopamina, adrenalina, serotonina si alti hormoni declansati de creier, eu nu stiu sa existe analize medicale pentru masurarea lor, pentru ca nivelul lor e foarte fluctuant de la o clipa la alta in functie de evenimentele traite, prin urmare… pana obtii rezultatele la analiza e posibil ca nivelul lor sa se fi schimbat radical, deci nu mai sunt relevante. Intradevar e posibil sa traversezi o usoara depresie care este mai eficient de tratat atat medicamentos cat si psihoterapeutic, dar nu sunt obligatorii ambele metode. suplimentar, recomand orice fel de activitate fizica, chiar si foarte usoara, de relaxare, daca reusesti sa te mobilizezi, pentru ca stimuleaza eliberarea de serotonina ("hormonul fericirii") care iti ridica moralul si iti da chef si de alte activitati placute sau de terminat proiecte, care la randul lor iti dau satisfactie si astfel determina eliberarea de serotonina, astfel se creeaza un cerc virtuos!

Cu tot respectul d-ul Stroe , fara a intra in polemica cu d-voastra chiar va spun ca " testul arborelui " e depasit . In Occident nu se invata asta la Psihologie . Vorbesc de Anglia .

Unii ziceau ca testul arborelui este foarte pesimist (adica, se induce ideea sa ne pregatim de moarte…. iar noua paradigma ne invata contrariu). Personal, nu imi place nici mie si nici multor persoane din anturajul meu, toate acestea fiind persoane proactive, care cauta noul, dar muncesc mult pentru acest "nou", nu doar vorbesc de dragul vorbelor. Din aceasta cauza, nu cred ca testul arborelui ar fi indicat noii generatii de oameni, care au in fata toata viata dar nu au scopuri in viata (sau care sunt pesimisti), sau oameni care au "creierul spalat" de mass media etc.etc. Nu neg faptul ca poate si-a avut rolul sau, dar iti trebuie o anumita intelepciune de viata ca sa intelegi acest test la reala sa adincime. In nici un caz, nu l-as face tinerilor sau pesimistilor sau celor aflati in situatii de criza.

Sunt altfel de teste . Au un altfel de sist. La un pacient exista pe langa un psihiatru , un psiholog un asistent social . Era o paranteza . Pe cel care a expus probl. care o are il intereseaza niste sfaturi. Avizate sau nu .

Nu vreau nici eu sa intru in polemica cu nimeni, insa testele de genul asta, nu sunt deloc relevante prin prisma obiectivismului si rigiditatii lor.Comportamentul uman are un infinit de variabile pe cand acele teste nu fac decat sa puna o eticheta acolo unde nu este cazul.Vad acele teste precum niste indicatoare slabe, dar nu determinante.Sper sa nu se supere psihologii care se ocupa cu asa ceva pe mine, insa eu ca umanist asta vad.

)))))))))))) ok ok

Ati discutat cu terapeutiul despre rezultatele testelor? Ce va recomanda acesta? Dar psihiatrul? Poate ca terapia v-ar ajuta sa rezolvati problemele.

Am reusit dupa ceva timp sa ma loghez aici pe site si sa pot raspunde

@Doina Zamfirescu

Doina Zamfirescu Am discutat cu medicul psiholog despre rezultatele testelor si a reiesit ca am un fond distimic. O cauza ar putea fi faptul ca sunt un tip "perseverant", adica odata intrat intr-o anumita stare de confort cu greu ma mobilizez sa ies din ea. Daca doriti voi cere testele vectorii de la testul Szondi. De asemenea din testul grila, reiese destul de clar faptul ca sunt intr-o stare depresiva.

@ Alex Glazy Dana Dumitrescu

Stiu ca sunt chestii in care trebuie sa lucrez cu mine insumi, destul de multe. Voi incerca sa le pun pe foaia de hartie, si sa gandesc o strategie in acest sens. Foarte posibil sa fie de fapt o combinatie de "burn-out", cu o criza destul de dura de relationare cu parintii.

Aniela Lucian bun …. locuiesc intr-un oras cu peste 350.000 de locuitori din RO, nu in Bucuresti. Am sanse sa dau peste un "life coach-er" ? Unul care sa si stie ceva, nu pustani de 20 de ani care stiu doar sa tina prelegeri !?

Inteleg ca ati aflat anumite lucruri despre dvs. in urma testelor.Ati continuat sa mergeti la terapeut?

Am mers la psihologul respectiv, timp de trei sedinte, pentru a detalia complet problema. Nu stiu daca sa mai continui cu actualul psiholog, intrucat am un feeling ca nu se poate ocupa de problema mea. Mai exact mi-a povestit ca are un job la un spital, este psiholog la cabinet, si mai are si un doctorat pe rol. Doar la insistentele mele, a acceptat sa ne vedem de doua ori pe saptamana, pentru ca macar "diagnosticarea" sa o facem complet. In realitate problema este mult mai complexa, fata de ceea ce am scris aici.

Atunci apelati la un alte terapeut.

E destul de hardcore problema asta. Din trei psihanalisti care sunt in TM, doi mi-au spus ca nu pot, iar al treilea nu mi-a raspuns. Dintre psihiterapeutii specializati pe analiza tranzactionala, unul a plecat din tara, unul m-a refuzat, altul abia ieri mi-a raspuns, in rest nu mi s-a raspuns. Am cheltuit cu actualul psiholog vreo 300 RON, si am realizat ca de fapt a fost aproape degeaba. Cel putin as putea sa-i actualului psiholog sa transmita informatiile analizate catre altul ?

In principiu da.

Btw … cum sa caut un "consilier pentru dezvoltare pesonala" ??

Va sugerez sa discutati cu terapeutul care a facut "diagnosticarea". Ce anume va recomanda: terapie, consiliere, dezvoltare personala? Pentru ca exista diferente intre toate acestea.

Intre noi fie vorba, rar am gasit specialisti care sa te trimita la un specialist din alta ramura. De exemplu, in problema curenta, intentionez sa consult un medic homeopat din TM, dr. Gheorghe Jurj. La discutia cu psihologul si psihiatrul mi s-a spus clar, ca un medic homeopat nu are ce face intr-un asemenea caz, si nu se merita sa consult un asemenea specialist. In genere exista animozitati intre medici alopati, medici homeopati, psihoterapeuti, consilier pe dezvoltare personala, etc. Ma gandesc sa vad si cum abordeaza si cat de colaborant este un specialist pe dezvoltare personala.