Mesaj:
Buna, am 17 ani si as avea si eu nevoie de ceva ajutor. Nu ma inteleg cu parintii mei, in special cu tata. Cu mama am momente si mai bune si mai rele, dar nu e niciodata multumita cu ceea ce fac. Mereu o ajut, am grija si de fratele meu, am invatat intodeauna, insa parca nimic nu o multumeste. Mai am o sora tot mai mica decat mine care desigur nu face nimic, are 11 ani sta toata ziua la televizor, are rezultate slabe la scoala, dar cu toate astea primeste mereu ceea ce isi doreste si imi face numai probleme. Mereu i am ascuns toate tampenile si intr un timp o ajutam si cu temele la scoala. Am ajuns sa o urasc din tot sufletul. Astazi sora mea se juca pe leptop si pe la 8 a coborat la masa, timp in care am intrat si eu sa caut subiectele de la medicina ce s au dat anul acesta. Cand a venit in camera a inceput sa urle si sa tipe moment in care m am enervat si eu si am tipat la ea. Tati a venit in camera si m a certat pe mine ca am deranjat o ca am facut o sa tipe. M am suparat si am plecat din camera ducandu ma in camera mea. Fratele meu mai mici si tata dupa mine iar eu l am scos pe al mic din camera moment in care s a enervat si m a pocnit. Am inceput sa plang si a inceput si fratele meu sa planga. Ma tinea in brate si mi spunea “dada nu mai plange” dar nu ma puteam oprii. Eu nu inteleg care era catrastofa daca sora mea nu se juca 15 minute timp in care scoteam si eu amaratele alea de subiecte. Ca sa fie si mai frumos dupa ce ca imi era rau si plangeam si eu si fratele meu mama mea a inceput sa tipe la mine ca vreau sa imbolnavesc eu copilul sa incetez odata. Nu este prima data cand ma cert cu tatal meu. M am certat cu el pana si sa invat. Nu pot invata in galagie, iar la mine in casa e constant zgomot mama mea nu vorbeste frumos ea doar tipa, are sonorul doar pe tare si foarte tare. I am rugat sa dea televizorul mai incet ca nu pot sa invat si s a suparat desigur. Sora mea care invata cu mine in camera facea din tot dinadinsul orice tip de galagie ca sa nu pot invata. Si le spuneam alormei dar nu ma ascultau si imi ziceau sa termin ca sunt rea. M au facut si nebuna. Tatal meu mi a spus sa ma duc in varful muntelui daca vreau liniste deplina ca ei au fost 4 frati si au invatat intr o camera toti, dar eu tot nu pot sa inteleg, daca avem posibilitatea sa stam in camere diferite, pt ca stam la casa, de ce oare ma obliga sa stau in camera cu ea. Ma uraste. O sa para absurd da ma uradte. Cand aveam de invatat si ii rugam sa stea si ei cu fratele al mic care sta mai mult ca mine pt ca ma iubeste enerm ma puneau sa incui usa si il lasau sa planga la mine la usa pana ii deschideam pt ca mie imi parea rau de el si ma certau si atunci desigur si ma puneau sa stau cu el, nu pentru ca ei ar fi avut vreo treaba pur si simplu stateau la televizor sau iesau in curte sau s a mai intamplat sa vina tatal meu la usa, cand era inchisa si sa i spuna fratelui meu “lasa o ca e rea nu vezi ca nu vrea sa deschida usa si l a luat plangand” moment in care am inceput si eu sa plang si desigur nu m am mai putut concentra sa invat. Cu toate astea am reusit pana acum sa trec peste toate, insa acum ma simt presata din toate partile si incerc din nou sa fug la bunica. Acolo macar e liniste, dar egoizmul lor nu ma poate lasa un minut libera. Inainte sa inchei as mai avea o intrebare, vi se pare normal sa cer vpie la 17 ani sa intru pe calculator. Mi se pare injositor, mai bine nu mai intru decat sa ma milogesc si sa ma mai si refuze. Sa nu spun ca mie mi s au interzis cam multe de a lungul timpului. Intram si intru in casa atunci cand lumea intra. Am inteles ca sunt fata si ca trebuie sa am grija, dar. Nu pot ontelege multe lucruri cum ar fi ca mi s a inchi internetul pt ca am dat sfaturi in dragoste unei prietene pe facebook si lasandu l deschis mi a citit tata mesajele. Niciodata nu m am ascuns de ei, dar mi se pare ciudat ca sunt tratata ca un copil cand ma gandesc ca mama mea m a nascut la 18 ani, deci era de varsta mea, iar eu nu le am dat niciodata motive sa si faca griji, ba mai mult. Am avut un singur prieten, relatie care s a terminat foarte rapid pt ca eu nu il iubeam pe baiat. Si nu mi am facut alt prieten, nu pentru ca nu as fi putut sa fac, ci pt ca am dat mult prea multa importanta scolii si implicata in fiecare an in diverse activitati, olimpiada, pregatiri, nu am avut timp si de alte lucruri. Totusi poate ar trebuii sa fac si un test psihologic ceva, bu de alta dar cand trei oameni iti spun ca esti beat, te duci si te culci. Poate chiar os fi nebuna. Os avea si eu ceva sucit. Astept raspunsul dumneavoastra si un sait cu un test ceva.

Nu esti nebuna si nu ai nimic sucit. Esti doar adolescenta. Ai nevoie de spatiul tau intim, nu sa fii substitut de mama pt. fratele tau. Am citit cu atentie tot ce ai scris. Sunt foarte multe de corectat in privinta comportamentelor familiei. Se pot reechilibra relatiile dintre voi, insa cu cu ajutorul terapiei familiale. Exista conflict de generatii, reguli foarte rigide si asteptari foarte mari. As lungi prea mult discursul cu ce anume ar trebui sa faceti cu totii. Daca iei impreuna cu familia decizia de a merge la psihoterapeut, iti stam la dispozitie. In incheiere as vrea sa-ti scriu pe scurt despre notiunea de CONFORT EMOTIONAL..Exista o formula simpla si anume CONFORT= RESURSE/ ASTEPTARI. Cu cat asteptarile sunt mai mari, cu atat resursele devin mai mici si scade foarte mult gradul de confort emotoinal. Parintii tai nu iau in considerare ca tu nu dispui de resursele unui adult de 40-45 ani. Nu ai resurse pt. ca nu ai varsta cronologica necesara asteptarilor lor si astfel apar conflictele iar confortul emotional scade de ambele parti. Daca nu lucrati impreuna la toate acestea nu ve-ti reusi sa restabiliti echilibrul relatiilor. Mult, mult succes!

Draga mea, te comporti ca un copil! Nu mai esti copil, esti o tanara in cautare sa-si inceapa viata pe cont propriu. Viata – in intelepciunea ei – ne face sa ne dorim sa trecem de la copilarie la starea de adult. Si cum face asta? Facandu-ne sa uram ceva din copilarie. Poate, inconstient, si parintii tai incearca de fapt sa te incurajeze sa iti incepi drumul pe cont propriu (desi, din ce ne-ai povestit, imi pare mai degraba ca te-au ales tap ispasitor pentru toate relele din viata lor; deh, e mai simplu asa, decat sa stea fata in fata si sa vada ce au de schimbat la ei insisi). Viata independenta te asteapta, si nu exagerez deloc cand spun asta, pentru ca poti intra la facultate (una cat mai departe de casa), iti poti lua un job, ca sa te intretii, iti poti gasi un baiat sau mai multi, din care sa alegi… posibilitatile sunt nenumarate. Bucura-te ca esti o tanara absolut normala, aflata la inceputul unei vieti (pe care ti-o doresc minunata!) de adult. Succes!

Nu ne putem aleg familia de origine… Iar unii, pur si simplu au ghinion. O mama care tipa continuu si un tată care ignora, pe lângă altele, nevoia ta de linişte şi intimitate, formează un cadru familial deloc propice dezvoltării armonioase a copilului.