Sfatul terapeutului

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Majoritatea prietenilor de varsta mea au deja un job stabil si bine platit, cand ma uit la mine imi vine sa plang…

60 vizite

Actualizat: 01 septembrie 2014 | 3 raspunsuri

Terapeuti RO

7:36am Aug 29

Mesaj:
Buna seara,Am 23 de ani, am terminat facultatea in urma cu un an de zile, insa nu m-as vedea lucrand niciodata in acest domeniu.
Din aceasta cauza, gandul ca “ce voi face in viata; cu ce imi voi intretine o viitoare familie” a pus stapanire pe mine si nu imi da pace deloc. Ma gandesc ca majoritatea prietenilor de varsta mea,au deja un job stabil si bine platit, cand ma uit la mine imi vine sa plang – poate ca nici eu nu fac nimic pentru a indrepta lucrurile. Momentan lucrez la o firma pe parte de grafica publicitara. La inceput a fost o pasiune pentru design, apoi am transformat-o intr-un job. Doresc ca anul viitor sa plec din tara pentru a face o facultate in acest domeniu.Am prietena de aproape doi ani de zile, la inceput a fost totul bine si frumos, dupa o perioada au inceput sa existe mici certuri, eu fiind de vina in mai toate situatile.
Tin la ea, o iubesc, vreau un viitor alaturi de ea, sentimentul este reciproc. Insa, in ultimele luni(4-5), avem perioade in care ne certam zilnic sau deloc in 2-3 saptamani. Gresesc eu mai tot timpu, imi atrage atentia ca toata lumea e mai importanta decat ea, insa nu este asa(cred).
Poate ca frica de a nu-i gresi cu ceva si de a nu o rani, o ranesc si ii gresesc atat de des. POate nu sunt inca matur,am momente cand gandesc ca un om matur dar faptele sunt din copil.

Probleme cu tatal meu sunt la ordinea zile, ne certam, ne contrazicem foarte, foarte des. De 2-3ani el a incetat a ma mai sustine in orice as face eu. Se ia mereu de mine, ma jigneste, insa m-am obisnuit si nu mai dau importanta, il ignor.

Am facut fotbal de pertformanta pana la 14 ani, m-am lasat din cauza unor probleme la inima. Asa mi-au “recomandat” doctorii. Am momente in care “visez” ca am sa joc fotbal(la nivel inalt) din nou, cu toate astea, sunt constient ca asta nu se va mai intampla niciodata.

Chiar nu stiu ce sa fac, cum sa reactionez, poate ca toate problemele vin din cauza mea, dar nu inteleg de ce. Toate lucrurile decurg in defavoarea mea, asa simt.

O seara placuta,
Ionut.

Gerard Stroe

7:53am Aug 29

Salut, ai prezentat mai multe aspecte si trebue abordate separat. Daca ai posibiliatea un psihoterapeut sau un consilier psihologic te poate ajuta sa le clarifici.

Cristina Cristea

8:54am Aug 29

Ceea ce ai descris este specific multor oameni , probleme cotidiene , de viata , o prietena care se vrea pe primul loc , nehotararea in privinta viitorului …..sfatul meu este sa o iei usor , incearca sa vezi ce ti-ar placea sa faci pe viitor , cu cine si atunci vei sti ce alegeri sa faci .Vorbeste deschis cu parintii tai-despre mama nu ai spus nimic -vezi ce il deranjeaza pe tata la tine , spune-i ca ar trebui sa te protejeze si incurajeze , nu sa te jigneasca. Apoi , nu te mai raporta la ceilalti , suntem persoane individuale , hotaraste tu pentru tine ,dar nu raportat la cineva. Daca vrei sfatul unui psiholog , te pot ajuta .Noroc!

Carmen Caramlau

4:55pm Aug 30

Problema ta e ca (chiar dupa spusele tale), te uiti la tine si-ti vine sa plangi. Daca asta iti doresti, sa iti plangi de mila, nu schimba nimic. Daca realmente te-ai saturat de viata asta si vrei o viata mai buna, schimba in fiecare zi cate ceva in bine, oricat de mic, de insignifiant la inceput. Terapia te va ajuta enorm sa schimbi felul in care te vezi si te tratezi pe tine insuti.