Mesaj:
buna ziua
am nevoie de un psiholog/psihoteapeut/psihiatru, nu stiu ce anume pentru a o ajuta pe fata mea, Teodora-17 ani.
stiam ca are probleme, insa am tot sperat ca in timp, cu ajutorul psihotrapeutului scolii, sau cu varsta se vor rezolva. m am inselat!
aseara am descoperit ca teodora se automutileaza. are taieturi la nivelul coapsei. spune ca o practica de 2 ani, mai mult sau mai putin, si ca in ultimele 6 luni, la insistentele prietenului a incercat si a si reusit sa se abtine. insa acum, a fost coplesita de presiunea pentru a-si ridica mediile, recunosc, presiune pusa si de noi parintii.
sufera de atacuri de panica, spune ca sunt din ce in ce mai dese si mai lungi, atacuri ce apar in ultima vreme in special noaptea.
este si intr o permanenta depresie, cu sau fara motiv (oare este necesar un motiv pentru depresie?!)
Despre Teodora:
este o adolescenta desteapta, pasionata de poezie (scrie si publica) poemele ei sunt foarte frumoase si profunde.
uneori da vina pe noi ca am "obligat o" sa mearga la acest liceu (este cl. a 10-a) alteori, recunoaste ca nu chiar am obligat o, dar tot pe acolo bate
de la virsta de 1 an a locuit doar cu mine si mama mea, bunica ce a iubit o .. asa cum stiu doar bunicii sa iubeasca.
in anul in care a implinit 7 ani, m am recasatorit, ne am mutat in noua casa, a sotului (care mai are o fata ce locuieste cu noi cu 4 ani mai mare ca Teodora)ea a inceput scoala (am inscris o la scoala din cartierul unde locuia bunica, pt a nu fi o ruptura totala in viata ei)
insa, in anul urmator… am nascut o fetita (Teodora nu a putut o accepta, considerind o vinovata de pierderea mea) si, din pacate, intreaga mea atentie s a canalizat catre bebelus si catre ergonomia noii familii, neglijind o pe ea. tot in anul respectiv, la 2 luni de cind s a nascut Ana, mama mea a murit. desi nu a spus o niciodata pentru Teodora a fost un soc imens.iar vin si spun, din pacate,am fost atit de coplesita de aceasta pierdere, incit nu m am aplecat si asupra suferintei Teodorei si probabil nu am nicio scuza.
cu tatal natural relatiile sunt reci.. nu il iarta si nu poate intelege de ce acesta o cauta atit de rar
cu tatal "adoptiv".. nu stiu ce sa spun. il respecta si il considera tata ei, insa nu i poate accepta autoritatea, mai ales cind acesta are iesiri colerice (cel mai des vis a vis de respectarea unor reguli de convietuire in familie, curatenie, scoala, ordine, etc)
atmosfera in familie, as zice ca este una normala, cu suisuri si coborisuri.

un alt motiv pentru care nu am apelat pina acum la un specialist a fost si faptul ca veniturile familiei sunt fluctuante, singurul venit sigur fiind al unui singur parinte, sotul gasindu-si de lucru temporar si pe perioade scurte.

vis a vis de mine, Teodora are o atitudine relativ deschisa. o incurajez sa discutam, nu mi spune chiar tot, mai avem conflicte (nu referitor la ce mi spune, caci nu vreau sa o descurajez)

de a lungul anilor insa, Teodora a mai incercat sa ne atraga atentia: in clasa a 7-a umbla cu o cutiuta cu un praf alb, pe care il inhala. dupa spaima de rigoare pe care am tras o ca ar putea fi drog, am aflat ca era antinevralgic pisat… il folosea pt tratarea durerilor de cap (are dureri de cap frecvente si insomnii)am fost chemati de diriginta si s a stirnit o intreaga furtuna… nu, nu se droga… era doar teribilism
la inceputul clasei a 9-a am fost sunati de politie. mersese in Centrul Vchi la un concert si se imbatase.. am petrecut o noapte la spital cu ea.
tot pe atunci a inceput o relatie cu un baiat de 24 de ani, dar care din mesajele de pe telefon, reiesea ca o desconsidera si o trata mizerabil. ea era indragostita.. alta furtuna, am reusit sa l indepartam, oarecum brutal pe individ. teodora a suferit iar.
acum are unprieten (ca si anteriorul)ce are virsta tot in jurul unui 24… dara tita timp cit o trateaza cu respect, i am spus ca nu avem nik impotriva acestor tip de relatii

sper ca am reusit sa foarte sintetizez nebunia din viata fiicei mele.

este de acord sa faca psihoterapie. a mers cred ca 3 ani la psihologii scolii (scoala generala si liceu), dar acum acesta i a spus ca nu o poate ajuta, sa consulte un psihiatru.

cu multumiri anticipate in speranta unui ajutor (chiar CRED ca avem nevoie de un ajutor)

Sincer, nu văd rostul pentru care aţi postat detalii personale despre propriul copil. Dacă m-aş pune în locul fetei dvs, nu mi-ar pica bine peste ani să scrie undeva pe internet ce probleme am avut cu ani în urmă. Oricum toate aceste mesaje vor fi găsite peste 2 zile cu o simplă căutare pe Google. În rest, cred că v-ar ajuta şi mesajele de aici (adică articolele spre care se face trimitere) http://tinyurl.com/og5a399 Sau interviurile cu un psihoterapeut foarte non conformist, sunt traduse. http://wp.me/p48646-8p

As sugera consultarea unui psihoterapeut, deoarece pregatirea acestuia, din perspectiva problemelor descrise, este mai adecvata decat cea a consilierului scolii (care nu are neaparat o specializare pe psihoterapie). Psihoterapeutul poate evalua depresia, anxietatile, comportamentul, iar acest v-ar putea face o recomandare, daca este intr-adevar nevoie de psihiatru (adica de medicatie), sau daca lucrurile se rezolva cu terapie.

In momentul in care cautati un psihoterapeut, interesati-va daca a mai lucrat cu adolescenti, deoarece este indicat sa aiba experienta cu aceasta categorie de varsta (nu poti trata un adolescent la fel ca un adult, trebuie luat in calcul mediul familial etc.).

Desi ati spus ca venitul este fluctuant, poate ar fi cazul sa incercati sa faceti un efort. Comportamentul actual ar putea fi considerat "doar teribilist", dar acesta este un moment hotarator pentru evolutia fetei dvs. Ar putea sa isi revina, sau ar putea merge spre mai rau (taieturile sa se accentueze, eventual sa apare si alte comportamente de autoranire). Din acest motiv insist cu ideea de psihoterapie, apoi psihiatrie la recomandarea psihoterapeutului.

Dvs., ca parinte, nu puteti decat sa o sustineti, eventual sa diminuati putin presiunile. Ea pare sa fi inteles ce se cere de la ea, oferiti-i putin spatiu sa incerce sa realizeze singura aceste lucruri. Asta nu inseamna ca dvs. sa nu fiti prezenta in viata ei. Interesati-va, ascultati-o, sustineti-o, incurajati-o sa se deschida. Faptul ca simte are un sprijin in dvs. o va ajuta foarte mult pe termen lung.

Teodora are nevoie de un ajutor specializat. Exista multi terapeuti, recomandarea mea este catre un terapeut cu formare psihanalitica, cu experienta de lucru cu adolescentii. Ma puteti contacta si va pot indruma catre cineva care corespunde acestor cerinte. Mult succes.

Va pot ajuta. Ma puteti suna la 0723.293.773. Cu stima Catalin Dandes, psihoterapeut

Buna ziua. Ma puteti contacta la 0723414644

Dl. Remus Sandu, noi le cerem cat mai multe detalii celor care pun intrebari prin intermediul formularului de pe site, acest lucru find facut inclusiv ca urmare a discutiilor cu psihoterapeutii care raspund aici. Si cine sa caute ce pe Google? Nu avem numele integral si am sters inclusiv numele liceului.

PSIHOTERAPIE pt tine si pt ea cel putin

va putem sta la dispozitie cu un consult psihiatric si psihologic gratuit: www.cmibotezat.ro

Nu este suficient psihologul scolii. Ar trebui sa o vada un psiholog care sa faca o evaluare clinica profesionista apoi sa urmeze psihoterapia de care sigur are nevoie. Este necesar ca la 17 ani sa participe si familia pt. ca rezultatele se vad mai repede. Depinde deci si de dvs.nu numai de adolescenta. Incercati sa o ajutati cat mai repede pt. acele comportamente autodistructive pot degenera in alte lucruri mai grave.

Draga doamna, mergeti amandoua la terapie, dar separat. Declicul s-a produs de prea mult timp ca sa mearga un sfat sau sprijinul familiei. Faptul ca vedeti ce influenta au avut actiunile dumneavoastra va va ajuta enorm, dar nu va mai culpabilizati (scapati de vina prin tehnici EFT, extrem de simple, dar cu un efect profund si imediat). Fetita se poate reabilita, insa pregatiti-va de efort de lunga durata si, de data aceasta, intelegeti ca sunteti implicata 100%, indiferent de cat de obosita, tracasata sau suparata ati fi. Poate pentru prima data in viata, puneti-o pe ea pe primul loc, fara compromisuri. E vital sa va intelegeti rolul. E mult de vorbit pe tema automutilarii, care, in fapt, e inca un strigat de ajutor, si nu o capitulare totala ca tendinta de sinucidere (unde se doreste evadarea cu orice pret). Va inteleg durerea si ingrijorarea, dar, ca sa treaca fata de hop, trebuie sa lasati in urma toate acestea si sa porniti de la zero in sus, pe plus, cu optimism, credinta, ca se rezolva, si mai ales putere sa le duceti pe toate. Mai scrieti-ne (aici sau in privat). Nu sunteti singura. Numai bine!

Ptr.depresie(tristete) de obicei este nevoie de un motiv,motive a avut suficiente……

Este posibil ca în ultimii ani să fi acumulat metale grele, cum ar fi cuprul, iar boomul estrogenic caracteristic adolescentelor să fi pus capac, dominanța estrogenului accentuează acumulările de cupru. Iată și un studiu de caz: "Acest caz, ilustrează rolul excesului de cupru în exacerbarea problemelor comportamentale şi emoţionale pentru o foarte sclipitoare fată în vârstă de 13 ani." http://wp.me/p48646-3u6

Cautati un psihoterapeut specializat pe familie. Probabil ar fi bine sa mergti separat (dvs si fata), cu siguranta de-a lungul timpului s-au adunat multe situatii pe care Teodora ar prefera sa le discute cu cineva obiectiv.