Mesaj:

Buna ziua !
Inainte sa pun intrebarea ce ma framanta, consider de cuviinta sa va dau unele detalii despre viata mea pentru a intelege cat mai bine perspectiva din care privesc eu .
Am douazeci de ani,iar pana la aceasta varsta nu am avut nici o relatie serioasa , in sensul ca am mai iesit doar cu 2 baieti, cu unul dintre ei era ceva copilaresc,platonic,iar cu celalalt ne-am vazut de cateva ori,dar nu am reusit sa inchegam nimic ,astfel ca am pus punct. Intotdeauna am fost pretentioasa in ceea ce priveste baietii si asta nu intamplator,ci pentru ca acum 10 ani parintii mei au divortat,iar suferinta pe care am simtit-o eu,nu pentru mine ,ci pentru mama mea ,pe care o vedeam cat sufera din cauza tatalui meu, m-a facut sa ofer barbatilor un mare minus in viziunea mea. Tocmai de aceea am cautat mereu sa imi aleg un baiat de la care sa primesc in primul rand respect, un baiat manierat si inteligent . Si l-am gasit. Eram in semestrul intai de facultate si ajunsesem sa ma imprietenesc cu 3 baieti si sa ne formam un grup. Niciodata nu am avut prieteni baieti, intotdeauna ma simteam inconfortabil in preajma baietilor, insa cei 3 prieteni pe care mi i-am facut in facultate m-au facut sa imi schimb parerea despre partea masculina si sa acord mai mult credit baietilor pana sa ii judec. La asta s-a adaugat si faptul ca in grupa noastra erau numai fete ori foarte infumurate, asa-zisele “pitipoance”, ori fete cu un intelect nu foarte ridicat ,de la care nu as fi avut ce invata, ba dimpotriva. Astfel ca am hotarat sa stau cu cei 3, care dealtfel erau superiori intelectual celorlalti din grupa. Mihai, baiatul cu care urma sa am o relatie , avea pe atunci o prietena, pe care dealtfel am si cunoscut-o . Privind relatia lor, privindu-l pe Mihai in acea relatie, mi-am format o parere despre el ,admirand modul in care se comporta cu iubita lui, tanjind si eu la asa ceva. In iarna aceasta,insa , relatia lor se degradase si nu din vreun motiv oarecare, ci pentru ca ,asa cum am aflat ulterior si cum banuiam si atunci, el incepuse sa ma placa pe mine. Eram prieteni buni,asa ca si-a deschis sufletul in fata mea si mi-a povestit ca nu se mai simte bine in relatia aceea ,ca nici in pat nu se mai simte confortabil si ca ar vrea sa se desparta de prietena lui. Chiar daca banuiam ca ma place, nu i-as fi putut spune niciodata ca e o idée buna, ci i-am spus ca este mai bine sa se gandeasca bine si sa isi puna in ordine gandurile pentru ca este pacat sa dea cu piciorul la un an si ceva de relatie, cat aveau ei pe atunci. Mi-a spus ca nu ar vrea sa se desparta de ea in acel moment pentru ca urmeaza sa aiba BAC-ul si nu ar vrea sa o tulbure, lucru care m-a facut sa il apreciez si mai mult si sa ma faca sa imi dau seama ca mi-as dori ca viitorul meu prieten sa aiba gandirea lui,dar pe de alta parte m-am gandit si la faptul ca imi spune acest lucru pentru a pune o lumina pozitiva asupra sa. Pe de alta parte, mi-a spus un lucru care ma framanta chiar si acum,desi mi-am asumat sa am o relatie cu el, poveste la care voi reveni ulterior, mi-a spus ca ar vrea sa incerce si altceva ,fapt din care, firesc ,am dedus doua lucruri : ori ca vrea sa mai experimenteze pentru ca este baiat si nu este cazul sa se gandeasca la relatii foarte lungi, ori ca vrea altceva decat fosta lui prietena. La acest aspect,dupa cum spuneam ,voi reveni ulterior, acum continuandu-mi povestea. Stiam ca este atras fizic de mine si nu ma deranja,tocmai pentru ca ,din ce am observant in relatia lui cu fosta iubita, si de ea era foarte atras fizic ,cum e si normal,dar asta nu l-a impiedicat sa tina la ea si sa se comporte frumos cu ea si sa aiba o relatie destul de lunga. Cand mi-a propus sa iesim ,nu eram sigura ca il plac. Nu era o atractie la prima vedere, ci placeam la el tocmai modul lui de a fi, respectul de care dadea dovada, gandirea lui si cred ca un lucru care imi placea foarte tare era chiar modul lui de a se comporta intr-o relatie, comportament pe care l-am observant din relatia cu fosta lui prietena si pe care mi-l doream si eu pentru mine de la viitorul meu prieten. Am acceptat sa iesim si am ramas impreuna. Era totul frumos si ma simteam foarte relaxata si in largul meu cu el, cum dealtfel ma si simt. Chiar de la inceputul relatiei am avut o discutie deschisa despre sex , fiecare afirmand ca timpul ideal care ar trebui sa treaca pana la momentul in care se trece la o alta etapa intr-o relatie si anume la sex, este de aproximativ 3 luni. Amandoi am fost de acord ca nu ne referim la 3 luni in timp real, ci aproximam o perioada de timp care este suficienta cunoasterii partenerului. La o luna de relatie m-a intrebat daca vreau sa merg pe la el. Cu toate ca mi s-a parut cam devreme, m-am gandit ca din moment ce comportamentul lui fata de mine este asa cum mi-as fi dorit, nefiind unul fortat,nu are rost sa il judec ca se simte atras si de corpul meu. Ce mi s-a parut curios,insa ,este ca de prima data cand am fost la el acasa ,a trecut la sarutari si mangaieri foarte intime,eu simtindu-ma destul de jenata pentru ca mi se parea ca totul se desfasoara prea repede si brusc. Urmatoarele dati am devenit si eu mai relaxata , ba chiar a devenit placut si pentru mine ,cum probabil este si firesc. Mentionez ca sunt virgina si niciodata nu am ajuns mai departe de preludiu. La un moment dat, din cauza unor antibiotice, am reusit sa capat o problema de sanatate. Perioada urmatoare a trebuit sa fac un tratament de vreo 2 saptamani,iar apoi sa astept inca o saptamana pentru un nou control. Initial nu i-am spus prietenului meu ca aveam o problema de sanatate pentru ca nu imi fusese confirmata, si am evitat sa ma mai duc la el pe motiv ca as vrea sa ne cunoastem mai bine si din punct de vedere comportamental, lucru pe care el l-a interpretat oarecum firesc. Am purtat o discutie si , desi era pretextuala ,tocmai pentru ca trebuia sa gasesc un motiv pentru care nu as fi putut merge la el in urmatoarea perioada, pe langa acest aspect am urmarit sa aflu si ce simte pentru mine,cu toate ca stiam ca este o discutie prematura. La aceasta discutie el a avut o reactive usor inhibata ,in sensul ca a afirmat ca nu ii place sa poarte discutii atat de profunde pentru ca ori de cate ori discuta cu fosta prietena in acest mod, discutiile nu duceau nicaieri, intr-un cuvant il incomodeaza astfel de discutii. I-am respectat dorinta, insa asta nu m-a oprit in a deveni, daca nu ingrijorata,macar suspicioasa cu privire la ceea ce gandeste el. Peste scurt timp, cand mi s-a confirmat de catre doctor ceea ce eu banuiam, i-am explicat ca am o problema de sanatate si a fost intelegator si nimic din comportamentul lui nu s-a schimbat. Ulterior, adica de curand, cand problema de sanatate a trecut, am mai fost o singura data la el acasa si am ajuns intr-o postura foarte intima, cum nu mai avusesem pana atunci, insa nu m-am simtit pregatita,asa ca nu s-a intamplat nimic. Mentionez ca nu mi-a propus nimic, singurul lucru care m-a intrebat a fost daca as vrea sa dorm la el in noaptea respectiva. Am refuza, nefiind pregatita. Totodata ,el a mentionat ca nu ar vrea sa ma p
reseze sa fac ceea ce nu vreau pentru ca el considera ca nu ajungi nicaieri in acest mod, ci trebuie sa fie un moment propice pentru amandoi. A doua zi ne-am intalnit in oras si am avut o discutie ,care ,dealtfel, este si motivul ingrijorarii mele. Fiind un moment decisiv in viata mea, si anume inceperea vietii sexuale, moment caruia ii acord o importanta deosebita pentru ca,asa cum este normal, consider ca prima relatie de acest fel nu se uita niciodata si nu as vrea sa am o amintire neplacuta in acest sens si nici sa regret in viitor deciziile pe care le-am luat, intr-un cuvant nu vreau sa ma pripesc. Tocmai din acest motiv, am vrut sa port o discutie si cu prietenul meu pentru ca, desi comportamentul lui fata de mine este unul multumitor din toate punctele de vedere, ma simt respectata si mi se acorda atentia de care am nevoie, simt nevoia de o confirmare a faptului ca ,desi atractia fizica a lui fata de mine este intr-o proportie mare, vreau sa ma asigur ca ,pe langa ace
st lucru, exista si niste sentimente, nu vreau sa ma simt dorita doar pentru trupul meu pentru ca, din perspective mea, o relatie bazata doar pe atractie fizica, nu va putea dura deoarece dorinta sexuala ,desi nu dispare niciodata, va deveni obisnuita intre doua personae la un moment dat, iar daca nu exista si o latura spirituala care sa ii uneasca pe cei doi parteneri, relatia nu va ramane niciodata in picioare. Astfel ca i-am expus si lui punctul meu de vedere pentru a afla si eu punctual lui, am dorit un schimb de pareri. I-am spus ca, din cauza faptului ca familia mea nu mi-a putut oferi o stabilitate,din cauza divortului, eu caut sa imi formez aceasta stabilitate in relatiile mele. Astfel ca ,daca la esecul parintilor mei, s-ar adauga si un esec de-al meu pe plan sentimental si nu orice fel de esec, ci ca prima mea relatie sa fie o amintire neplacuta, psihicul meu , nu neaparat ca ar ceda, dar nu ar putea trece usor peste. Cu alte cuvinte ,vreau sa ma protejez de suferinta . Dupa ce i-am expus ceea ce eu simteam, el a spus ca ma intelege ,dar ca nu stie ce sa raspunda. Mentionez ca este un om timid, care nu exprima usor ceea ce simte, fapt pentru care i-am explicat ca as vrea sa stiu si parerea lui despre o relatie, ce vrea el de la o relatie. I-am mentionat faptul ca nu doresc sa imi garanteze ca imi va fi siamez pe viata ,ca ne vom casatori ,vom avea trei copii si un purcel pe nume Costel. Vreau doar sa stiu ce vrea el in momentul de viata de la viitor. Din spusele lui am dedus ca el considera ca e bines a ramai intr-o relatie atata timp cat este bine, cat relatia se desfasoara frumos, lucru cu care sunt perfect de acord,dar care presupune implicare din partea ambilor parteneri. Tocmai de aceea l-am intrebat daca, pentru asta el va depune un efort, daca vrea sa fie bine sau daca doar asteapta sa vada cum se desfasoara lucrurile, bine sau rau. Intrebare la care el a raspuns destul de scurt, citez “Eu vreau sa fie bine” . In acest punct, din cauza unor factori externi, discutia noastra s-a incheiat. In drum spre casa, am incercat sa readuc in discutie acest aspect printr-o alta modalitate, spunandu-I ca ,la inceputul relatiei, eu am avut impresia ca m-a placut mai mult pentru cum arata, decat pentru mine, pentru personalitatea mea, moment in care el a spus ,zambind cu subinteles, ca la aceasta intrebare nu raspunde, eu deducand ca este adevarat. Insa , nu am inteles daca acest lucru persista, daca si acum ma place doar pentru cum arat. Intrebandu-l ,mi-a raspuns ca daca aveam un comportament neplacut, s-ar fi plictisit si nu ar mai fi ramas cu mine. Intrebandu-l daca ar fi ramas cu mine in cazul in care aveam un comportament neplacut,dar aratam bine, mi-a raspuns ca sunt si alte fete care arata bine, eu deducand ca pentru el are importanta si comportamentul meu. Probabil ca pana aici nu se observa nici un fel de problema, relatia noastra parand una destul de stabila, insa nu pot sa nu recunosc ca ma framanta anumite lucruri pe care le voi prezenta pe rand. Imi este teama de afirmatia pe care el a facut-o cand se afla in momentul cand s-a despartit de prietena lui si anume ca ar vrea sa incerce si altceva. Din perspectiva mea, din acest lucru reiese ca ,asa cum de fosta lui relatie s-a plictisit, la fel de bine s-ar putea plictisi si de relatia cu mine. Pe de alta parte, combat aceasta ingrijorare cu faptul ca orice relatie este supusa la acest risc. Un alt lucru care ma ingrijoreaza este modul in care a reactionat in momentul in care eu i-am impartasit ceea ce simt, referitor la stabilitate, cat si raspunsurile lui la cele doua intrebari si anume ca el isi doreste sa mearga bine relatia si ca , daca as fi avut un comportament neplacut, nu ar fi vrut sa aiba o relatie cu mine. In ceea ce priveste primul raspuns, pentru mine nu este de ajuns ca un om doar sa isi doreasca sa mearga bine o relatie, ci trebuie implicare si trebuie ,asa cum am mai mentonat, ca relatia sa aiba la baza niste sentimente, ca partenerii sa se placa si din punct de vedere comportamental . Probabil veti considera ca déjà mi-a confirmat ca ma place si din punct de vedere comportamental prin cel de-al doilea raspuns, dar teama mea este ca, pentru el , comportamentul meu este unul care nu il deranjeaza ,ca nu ii displace sau pur si simplu se complace in situatie din lipsa de alte optiuni,dar nu este indragostit de mine, de personalitatea mea. Vreau sa simt ca este indragostit de mine si ca ,pentru a trece la urmatoarea etapa in relatia noastra, avem la baza lucrul cel mai important, acea legatura spiritual ,fara de care, indiferent cat de mare este atractia fizica, o relatie nu poate rezista pe o perioada lunga.
Aici vin intrebarile mele. Cum aflu daca este atras de mine doar din punct de vedere sexual? Pentru ca probabil imi veti spune ca de acest lucru ar trebui sa imi dau seama singura, din comportamentul lui, insa eu extrag doua mari concluzii din comportamentul lui. Ori este atras doar fizic de mine si vrea o relatie cu mine tocmai din acest motiv si vrea sa se bucure de aceasta relatie fara implicari sentimentale,atata timp cat se va simti bine, iar comportamentul lui respectuos ,care nu atrage nici un repros, este unul natural,pe care il are de la sine pentru ca asa e el construit, asa functioneaza. Ori ma place cu adevarat,dar este si foarte atras fizic de mine , neparandu-i-se neobisnuit ,ci firesc sa imi arate acest lucru. Nu imi pot raspunde la aceste intrebari si consider ca port o parte din vina pentru ca mi-am asumat riscul de a incepe o relatie cu un om care stiam ca ma place foarte mult pentru felul in care arat si ,totodata, pentru ca am acceptat sa se desfasoare totul foarte repede din punct de vedere intim,cu alte cuvinte l-am starnit ,facandu-I astfel o impresie gresita ,el putand interpreta ca eu nu vreau o relatie serioasa . Facand acest lucru, nu m-am gandit ca nu imi voi mai putea da seama daca ma place si pentru ceea ce sunt sau daca este doar atractie fizica. Eu am vrut , crezand ca asa este felul lui de a fi si anume sa fie atras fizic foarte repede, am vrut doar sa implinesc toate punctele unei relatii ,considerand ca suntem la o varsta la care si sexul are un aport destul de mare. Nu mi-am dat seama, insa ,ca nu voi mai putea urmari ,ca nu imi voi mai putea da seama daca acest om simte doar atractie fizica sau si una spirituala. Iar acum nu stiu cum sa imi dau seama daca el este implicat si din punct de vedere spiritual sau nu . Nu stiu daca sa imi asum acest risc, de a trece la urmatoarea etapa. Nu as dori sa mai aman acest moment ,nu din teama ca il voi pierde, pentru ca sunt destul de constienta ca ar fi gresit sa gandesc in acest fel ,ci pentru ca imi dau seama ca pentru el,pentru barbati in general si mai ales la varsta asta, sexul este un punct important intr-o relatie. Nu vreau nici sa fac greseala de a risca ,trecand la etapa urmatoare cu speranta ca va fi bine. Pentru acest lucru am doua optiuni: ori pun punct acestei relatii, parandu-mi-se nedrept sa aman acest moment ,care stiu ca pentru barbati este destul de important, ori ma conving ca vreau sa trec la urmatoarea etapa. Astfel ca ,pentru a trece la acea etapa, am nevoie de o certitudine din partea lui ca simte si o atractie spiritual si ca este dispus sa se implice si afectiv,sentimental in aceasta relatie. Pe de-o parte as risca pentru ca ma gandesc ca desfasurarea unei relatii nu poate fi preconizata si ca , oricat de mult isi doresc partenerii sa fie bine, conteaza si cum functionezi intr-o relatie, conteaza si cum stii sa iti tii alaturi partenerul atunci cand intervine monotonia . Pe de alta parte ,ma gandesc si la posibilitatea de a purta o discutie cu el in acest sens, insa mi-e teama ca, din cauza faptului ca este mai introvertit, imi va da raspunsuri scurte , cu doua intelesuri, din care eu nu voi putea trage o concluzie si imi e teama si de faptul ca imi va raspunde cu ceea ce vreau eu sa aud.
Concluzionand si sperand ca nu va va deranja modul in care am povestit, cam pe lung ,ce-I drept, as vrea sa stiu care este cea mai buna modalitate prin care sa pot afla ce isi doreste de la aceasta relatie. Sunt constienta ca cel mai probabil nu el este omul cu care ma voi casatori, voi avea trei copii si un purcel numit Costel, dar nici nu mi-as dori, mai ales pentru prima experienta, ca povestea mea sa cuprinda un capitol scurt, de cateva luni de relatie. Astfel ca ,va rog sa ma ajutati, spunandu-mi cum pot afla ce vrea el mai exact de la aceasta relatie si in ce stadiu considera el ca ne aflam. Va multumesc anticipat!

Aici se termina textul !

Conteaza foarte mult ce vrei tu!
iti place de el, fa-o, nu iti place, lasa-l.
Povestea mamei tale cu divortul, este povestea ei, nu a ta. Unele femei tin de un barbat si plang dupa el ani in sir fara sa realizeze, ca ne-am nascut si vom muri singuri, nu cu unul sau altul de mana.
Baiatul despre care vorbesti e foarte intelegator, eu nu stiu care altul ar mai fu suportat interogatoriul si probele la care l-ai supus.
Dupa cativa ani, sper ca nu prea multi, iti vei da seama ca, virginitatea nu e comoara. Invata sa te bucuri si de lucruri de care mama ta nu s-a bucurat si nu a fost ok. De sex, de iubire.
Inca o data daca iti place de el, nu mai perpelii atata omul ca nu castigi nimic

Cel mai probabil nu ai cum sa afli exact ce vrea el si in ce stadiu va gasiti, din doua motive: 1. poate nici lui nu ii este clar ce vrea; 2. nu exista niste stadii clare ale relatiei, asupra carora sa fie de acord toata lumea. Ceea ce doresc sa iti spun este ca tu cauti sa intelegi si sa clarifici totul, intr-un context in care este greu si aproape imposibil sa intelegi toate elementele implicate (sentimente, dorinte etc.). Asadar, as dori sa-ti spun cateva idei mai generale.

1. Barbatii sunt, in general, fiinte vizuale, intotdeauna vor fi atrasi de femei. Asadar, atractia sexuala exista si este de multe ori prima emotie identificata clar. Pe de alta parte, daca ar fi existat DOAR atractie sexuala, sub nici o forma nu ar fi avut rabdare si ar fi fost interesat sa discutati toate chestiile astea. Ar fi vrut sa se culce cu tine, si daca asta nu s-ar fi intamplat repede, ar fi trecut la urmatoarea. Eventual, nici nu renunta la relatia anterioara. Asadar, este clar ca acolo este CEVA mai mult decat doar atractie sexuala.

2. Vrei sa stii exact daca exista sentimente la mijloc. Am zis mai devreme ca "ceva" exista, pare sa ii pese de tine, dar e posibil sa fie prea devreme sa incerci sa transpui acel "ceva" in niste sentimente clare. Daca exista iubire sau daca este indragostit – pare putin prea devreme sa ii ceri sa exprime aceste idei (mai ales ca exista barbati care chiar si cand le simt au probleme in a le exprima). In acest moment esti la o raspantie de drumuri: o cale poate sa conduca spre o cristalizare a sentimentelor, daca ii dai timp, sau cealalta cale poate sa conduca la dezamagire deoarece ii ceri prea repede ceva ce el nu stie daca iti poate oferi. Asadar, mai asteapta pana a-l intreba clar de sentimente.

3. Din tot ceea ce ai scris, raman cu impresia ca ai nevoie sa stii in detaliu tot ceea ce se intampla pe plan emotional/afectiv in relatie, deoarece vrei sa stii ca este ceva ce va dura. Aici vad o mare nevoie de control (sa stii totul), cat si o frica de abandon (daca se va termina!?). Aceste reactii sunt normale in urma divortului parintilor, dar nu sunt neaparat si folositoare, deoarece iti vor crea mai multe probleme in viata afectiva. Indiferent ce se intampla cu aceasta relatie, te-ar ajuta foarte mult sa inveti sa nu mai ai nevoie de atat de mult control si sa nu iti fie teama ce se va intampla cu tine pe plan emotional daca se va termina. In acest sens, gandeste-te serios daca nu ai dori sa incepi o psihoterapie la un moment dat. Mi se pare necesar sa faci ceva in legatura cu acestea daca doresti sa ajungi sa ai o relatie care intr-adevar sa dureze mult timp.

4. Nu planui relatia inainte. Sa stii clar ce simte fiecare, in ce stadiu sunteti, daca este stadiul "potrivit" cu inceputul sexului… Nu cauta, in acest moment, sa afli viitorul. Uita-te la prezent. Nu il intreba ce asteptari are el (ce doreste in viitor de la relatie), intreaba-l ce vrea acum, ce simte acum. Acelasi lucru este valabil si pentru tine: lasa putin deoparte ce vrei sa fie peste 2-3-6-12 luni si uita-te la ceea ce vrei acum. Iti place de el? Simti afectiune pentru el? Ti-ai dori sa te culci cu el? In acest moment al relatiei trebuie sa va clarificati amandoi sentimentele, nu asteptarile. Iar asta cere timp.

Pe scurt, incearca sa ai rabdare. Doar asa se vor putea dezvolta sentimentele pe care le cauti. Iar in acest timp, lucreaza la tine, la dezvoltarea ta, deoarece acest lucru te va ajuta in toate relatiile pe care le vei avea. Accepta nesiguranta, ca nu ai cum sa stii totul, precum si faptul ca, daca se va termina candva, poate momentele frumoase din relatie au fost indeajuns de frumoase/bune/multe/etc. incat acea relatie sa fi meritat.

iti inteleg prudenta, dorinta de a nu suferi cum a facut mama ta in momentul divortului (si poate inainte), dar iti pot spune un lucru: nu pierde timpul cu cineva daca nu esti sigura ca vrei sa fii acolo/in acea relatie. Dorinta de a face sex cu partenerul/partenera este bine sa fie prezenta in amandoi… altfel doar ii faci pe plac celuilalt, asa cum iti este si tie teama sa se intample. Daca ai retineri in a te culca cu el, atunci este posibil ca, cel putin instinctiv/inconstient sa NU vrei sa o faci… deci te-ai forta daca ai accepta. Daca te doreste ca pertenera, atunci va astepta cat este nevoie sa iti dovedeasca meritul de a-l primi langa tine. Este mai simplu decat pare. Succes!

Concluzia mea din ceea ce ai scris este urmatoarea: trebuie sa va maturizati (amandoi) si sa va dati seama de ceea ce vreti unul de la celalalt. Am impresia ca prea cauti nod in papura, analizezi prea intens unele replici care poate din punctul lui de vedere nu prea au relevanta. Eu zic sa te relaxezi, sa te bucuri de momentele frumoase ale acestei relatii, sa lasi lucrurile sa decurga si indiferent de rezultat nu uita ca esti tanara, ai toata viata inainte, primul venit nu e intotdeauna si cel potrivit.