Mesaj:
buna ziua!cu respect as dori sa imi dati si mie un sfat o parere macar un raspuns la problema mea!Am 49 ani iar sotia mea 39 ani sintem casatoriti de 15 ani amindoi la a doua casatorie;eu din prima casatorie am doi baieti unul de 26ani si celalalt de 24 ani.ea nu are copii din prima casatorie,iar iar impreuna avem o fata de 14ani,luna asta a facut un control medical ecograf si a rezultat ca este insarcinata in 3-5sapt,ea vrea sa pastreze sarcina eu nu.avem neliniste si multe discutii in cuplu,ptr ca eu consider ca am o virstra destul de inaintata si tot odata un copil iti creaza multa responsabilitate si nu stiu cu virstra mea si timpurile nesigure pe care le traim daca pot face fata plus multe probleme care pot aparea in ani sa zic asa daca ar veni pe lume.sint mai ales eu foarte dezoeienat si va dati seama ca fiecare zi care trece e cruciala in problema asta.mai pun in consideratie si pacatul avortului in religie dar tot timpul ajung dupa multa chibzuinta in ginduri la acelasi raspuns negativ ca nu vreau,iar acest fenomen nu imi face decit o presiune psihica ridicata si multe discutii in cuplu;ea vrea si doreste acest copil eu nu! Mesaj:
buna ziua!cu respect as dori sa imi dati si mie un sfat o parere macar un raspuns la problema mea!Am 49 ani iar sotia mea 39 ani sintem casatoriti de 15 ani amindoi la a doua casatorie;eu din prima casatorie am doi baieti unul de 26ani si celalalt de 24 ani.ea nu are copii din prima casatorie,iar iar impreuna avem o fata de 14ani,luna asta a facut un control medical ecograf si a rezultat ca este insarcinata in 3-5sapt,ea vrea sa pastreze sarcina eu nu.avem neliniste si multe discutii in cuplu,ptr ca eu consider ca am o virstra destul de inaintata si tot odata un copil iti creaza multa responsabilitate si nu stiu cu virstra mea si timpurile nesigure pe care le traim daca pot face fata plus multe probleme care pot aparea in ani sa zic asa daca ar veni pe lume.sint mai ales eu foarte dezoeienat si va dati seama ca fiecare zi care trece e cruciala in problema asta.mai pun in consideratie si pacatul avortului in religie dar tot timpul ajung dupa multa chibzuinta in ginduri la acelasi raspuns negativ ca nu vreau,iar acest fenomen nu imi face decit o presiune psihica ridicata si multe discutii in cuplu;ea vrea si doreste acest copil eu nu! nu am un serviciu stabil probleme as avea si eu de sanatate;am probleme cu coloana pacalind cu ani in urma o interventie chirurgicala mai am si tulburari de ritm cardiac care le fac pe fond de stres cafea alcool si altele!ea il doreste gindind ca la batrinete va fi un sprijin ca e un semn bun si ca multe altele si nu doreste sa intrerupa sarcina!eu am vorbit cu baiatul meu cel mare si nici nu vrea sa auda si mia spus ca nici nu vrea sa o mai vada daca naste,cu vecini cu prieteni am expus cazul nostru iar majoritatea imi cau dau dreptate!ea nu are sevici mai merge pe la tara pe la parinti are acolo ceva animale ,eu dupa ce am muncit un an si jumate pe camion in belgia acum de moment caut iar sa vad unde imi pot gasi de munca!ea mai imi pune prb ca inainte avea probleme cu ciclul menstrual scurgeri ect,si ca acum e frica sa nu pateasca ceva si tocmai ca daca ar tine si sarcina ar ajuta si corpul sa se insanatoseasca! va rog sa imi raspudeti si mie la aceasta problema cu mult respect,astept o parere de specialist!! va rog sa imi raspudeti si mie la aceasta problema cu mult respect,astept o parere de specialist!!

problema este ca faptul este implinit si daca Dansa nu doreste avortul atunci nimeni nu o poate obliga. Ce puteti face este sa discutati impreuna cu sotia cu un medic care sa va explice riscurile unei sarcini la aceasta varsta, poate asa va reusi sa ia o decizie in cunostinta de cauza. Inteleg ca Dvs sunteti stresat de aceasta problema, insa timpul nu se poate da inapoi. Gasiti o solutie impreuna, in familie. Succes!

Un copil vine pe lume pentru a trai propria lui viata. NU pentru a sprijini batranetea parintilor, NU pentru a insanatosi fizic corpul mamei, NU din alte motive. Copilul are nevoie de sprijin, de siguranta, de iubire, de disponibilitatea afectiva a parintilor pentru cel putin 18 ani de acum incolo, adica pana la maturitatea lui. Cine va asigura aceste lucruri, si cu ce resurse, trebuie sa discutati impreuna, in familie, pentru a putea lua o decizie asumata de ambii viitori parinti. Puteti apela la ajutorul unui consilier sau psihoterapeut de familie. Mult succes.

de acord cu colega de mai sus; la asta ma gandeam si eu in timp ce citeam mesajul. un copil este o fiinta umana cu o viata proprie, nu este un baston cumparat pentru a fi folosit sau un angajat platit cu viata pentru a face o anumita slujba. dimpotriva, implica o responsabilitate si o daruire imensa si neconditionata din partea parintilor. altfel va putea trece prin probleme si dezechilibre foarte mari care va vor afecta si pe dvs mai devreme sau mai tarziu. eu inteleg foarte bine dilema prin care treceti. daca veti merge impreuna la un psihoterapeut care sa lucreze pe probleme de cuplu/ familie va poate ajuta sa constientizati aceste lucruri si sa luati cea mai buna decizie pentru toata lumea.

in plus fata de ceea ce au spus mai sus, nimeni nu va garanteaza ca daca nu veti avea acest copil veti trai mai mult, mai in siguranta si veti fi mai sanatosi. Dimpotriva, poate veti trai mereu cu gandul ca acest copil v-ar fi adus bucurie si intelegere in familie. E o fiinta care a pornit deja pe drumul vietii si nu stiu daca suntem in masura sa dam sfaturi sau sa indrumam pe cineva sa renunte la ea. Chiar daca inca n-o vedeti ea exista.Parerea mea personala este ca acest copil trebuie sa vina pe lume cu atat mai mult cu cat mama lui doreste asta.

Nu cred ca realizati cat de mult va poate schimba acel copil, si ca persoana, si ca viata de familie… Poate ii este dat sa faca ceva maret, poate chiar pentru dvs. Sunteti gata sa va asumati acest risc?

Asa cum probabil deja v-ati pus de multe ori intrebarea si ati si raspuns, va spun acum direct in fata: stiti foarte bine ca un copil este totdeauna responsabilitatea mamei, nu a tatalui… dovada ca ati divortat de prima sotie, chiar daca ati avut copii cu ea! – Atunci, de ce incercati sa ne mintiti pe toti, cei de aici, spunind ca va faceti griji de cum il puteti creste etc. etc., "la virsta voastra"??? Asta este ipocrizie! – Nu sunteti "victima", nici pe departe! In acest caz, vreti, intr-adevar, sa faceti o victima nenorocita si din actuala sotie, si din copilul inca nenascut, doar ca sa va fie Dvs. mai usor?… Iar in ceea ce priveste pe fiul mai mare – probabil ca vorbeste frustrarea si din el, frustrare pentru care tot Dvs sunteti raspunzator! – NU ESTE PROBLEMA LUI, nici decizia lui. Ar fi timpul sa va maturizati (!) si sa nu mai pasati raspunderea pe umerii sotiilor dvs…. sau a oricui altcuiva. Oricum, nimeni nu va va plinge de mila.

Aici nu e vorba de cati oameni aveti de partea dumneavoastra si cati sunt de partea sotiei, nu e un meci, pe ce lume traiti? Nu e vorba de ceea ce vrea baiatul dumneavoastra cel mare, ce vor vecinii (Doamne fereste!). E vorba ca un copil urmeaza sa vina pe lume! Ce argumente aveti sa nu-i permiteti? Dar argumente, nu scuze, explicatii, lamentari si invocari de persoane si fapte care n-au legatura cu subiectul! Si nu prin vecini si necunoscuti care sa va spuna cum sa traiti si cum sa decideti se afla raspunsul! Raspunsul e in discutia dumneavoastra cu sotia. Doar ca e necesar sa va asumati responsabilitatea deciziei si nu sa va duceti la sotie cu ceva de genul: "Si vecinii zic ca e mai bine sa intrerupi sarcina!"

http://ro.scribd.com/doc/38202835/Michael-Newton-1-Calatoria-Sufletelor