Mesaj:
Buna ziua, ma numesc Bianca, am 21 de ani, si am nevoie de un sfat in legatura cu o posibila rezolvare a conflictelor dintre mine si parintii mei. Subiectele conflictelor se centreaza pe tema: "cat mananci de pe masa mea, si locuim sub acelasi acoperis, imi respecti regulile!". Imi respect parintii ca m-au crescut pana la aceasta varsta, ca ma tin la facultate sa fac ceea ce imi place, dar ei nu constientizeaza ca am 21 de ani, si ca tineretea mea trebuie traita acuma si nu dupa ce ma voi muta la casa mea. Sunt logodita de 2 luni, iar cand vine vorba de o posibila mutare intr-o alta locuinta, sub acelasi acoperis cu persoana pe care o iubesc, si cu care imi voi intemeia o familie, parintii mei isi exteriorizeaza extrem autoritatea iar relatia mea de cuplu are de suferit. Am primit fel si fel de sfaturi, de la: accepta situatia asa cum e, pana la pune si tu piciorul in prag. Oricat mi-as dori ca din discutiile pe care le am cu ei, sa se ajunga la un comun acord, nu vad niciun aspect pozitiv dupa atata timp. Logodnicului meu ii e frica de momentul cand voi scapa de sub "tutela" lor, sa nu o iau razna pentru ca nu am apucat sa-mi traiesc tineretea si sa experimentez unele lucruri, si am ajuns sa avem certuri pe care le depasim cu greu. Am incercat de cateva ori sa stam toti patru in jurul unei mese servind subiectul acesta, dar parintii mei nu isi lasa armele jos. Va rog da-ti-mi un sfat!

in primul rand, esti majora! In al doilea rand, binenteles ca ar fi de dorit sa mai incerci sa stai la masa cu toata lumea implicata si sa gasiti un consens, sau sa adunati suficient incat sa luati o hotarare. Voi decideti din moment ce ati luat deja o decizie! Puteti incerca cateva sedinte de psihoterapie de familie cu parintii. Succes!

Intrebarea mea este: te-ai logodit cu acceptul parintilor? Pt ca daca e asa, atunci chiar nu inteleg atitudinea lor. Ce anume ar dori ei sa faci, mai exact? Logodita fiind, urmand sa-ti intemeiezi o familie a ta, cred ca ar fi de dorit pt tine sa te gandesti la viata pe care urmeaza s-o incepi alaturi de viitorul tau sot si sa iei niste hotarari bune pt voi. Deja este destul de trist ca aveti certuri intre voi si tensiuni create de parintii vostri. Probabil, parintii tai inca nu sunt pregatiti sa-ti dea drumul si sunt speriati. Apoi, daca asa au fost toata viata si asa s-au purtat mereu cu tine, presupun ca daca stii ce vrei cu adevarat, vei schimba lucrurile si-ti vei lua in maini propria viata. Parintii sunt asa cum ni-i da Dumnezeu, odata deveniti majori noi suntem cei care facem alegeri pt viata noastra. Tu ce-ti doresti? Esti pregatita sa-ti iei zborul din cuibul lor si sa incepi sa-ti traiesti propria viata asa cum crezi ca e bine pt tine? Simti ca esti stapana pe tine si gata sa-ti asumi tot ceea ce urmeaza dupa plecarea de la ei? Si mai am o intrebare: daca logodnicul tau e speriat ca poti ajunge sa faci cine stie ce, dupa ce vei scapa de parintii tai, asa cum spui, crezi ca e in regula? Cata incredere are in tine? Cat de mult va cunoasteti? Nesiguranta lui in legatura cu tine ridica niste intrebari.

Draga Bianaca, unul din parametrii unei relatii functionale este claritatea granitelor. Va fi necesar sa incepi sa setezi aceste granite cu praintii tai. Cum anume ? Prin reguli. Pentru a ne construi identitatea de sine avem nevoie de spatiu personal si timp personal, avem nevoie sa ne constientizam propriile nevoi (care sunt particulare si personale), prin urmare avem nevoie sa realizam aceasta separare intre persoana noastra si a celorlalti. Unul din modurile orin care realizam acesta este setarea granitelor prin stabilirea unor reguli de interactiune. Un adult (deci o persoana cu o identitate de sine formata) seteaza aceste granite in mod natural si firesc. Este posibil sa iti fie dificil, la inceput, sa setezi aceste granite, intrucat mai ai nevoie sa cresti interior un pic, respectiv sa capeti incredere in tine, sa constientizezi cine esti si ce anume vrei. Aceasta separare psihologica de parinti face parte din procesul individualizarii si este o etapa prin care trecem cu totii, in drumul nostru spre maturizare, mai devreme sau mai tarziu. Pe scurt, incepe sa constientizezi cine esti, ce iti dorestii, care iti sunt nevoile si, dat fiin grija si iubirea parintilor fata de tine, solicita-le concret suportul in acest demers al tau de cunostere de sien si afirmare de sine.

Draga Bianca,
Parintii tai sunt foarte ok, cunosc viata si iti poarta de grija, doar ca ori nu stiu sa transmita ideeile lor, ori nu vor sa le puna pe tapet intr-o ordine ca sa nu te supere. E doar o pb de comunicare. Uite care cred eu ca e ideea:
Ai 21 de ani si pana acum ai fost si esti intretinuta de ei.
Primii pasi normali si benefici tie in viata de adultut este
1. Sa te intretii, si sa-ti suporti cheltuielile personale mai intai sub acoperisul lor.
2. Daca doresti sa ramai in continuare sub acoperisul lor( ceea ce ar fi foarte bine pt o vreme scurta) sa participi la cheltuielile casei, cu o parte cat de mica( sa-ti cumperi cartela de mobil, sa platesti internetul si apoi poate o parte din intretinere si din lumina, urmand sa mai cumperi si tu cate ceva de mancare in casa)
3. Sa te muti singura si sa te intretii 100 la suta singura.
Sunt convinsa ca traiul pe cont propriu al orcarui tanar este benefic. Traiul pe cont propriu si SINGUR!
Nu te muta din prima cu logodnicul tau, pentru ca mai intai trebuie sa traiesti cu tine singura,
ca sa descoperi ce vrei si ce nu vrei sa se intample pe teritoriul tau,
cine esti si ce vrei sa fi ,
Cum vrei sa fi.
Exista o vorba care zice ca " mai inainte sa fim noi, trebuie sa fiu eu" ( ceva de genu’ daca mi-o mai amintesc corect)
Parintii tai ar trebui sa-ti spuna( sau cel putin asa as spune eu) :
Iubita noastra copila e usor sa te logodesti sa te plimbi sa mai faci si altele si sa te vezi tu FEMEIE , cand tu nu ai cumparat nici macar o paine sau poate nici macar nu bagi rufe la masina de spalat.
Normal ca parintii tai isi extind autoritate si asupra logodnicului cand ei se gandesc:"aoleu ne mai procopsim cu unu’ ! "si unde dorm doi se trezesc trei si apoi noi trebuie sa-i tinem pe toti ! Si nici macar la batranete, nu o sa avem liniste, si in loc sa mai avem noi ajutor de la copii nu stim pe unde sa scoatem camasa sa tinem si pe altii!
Nu iti mai certa parintii ca nu ai nici un drept.
Si DA parintilor trebuie sa le pui limite si granite si ce mai vrei tu. UNA SINGURA:
MAMA SI TATA, VA MULTUMESC PT CE ATI FACUT PANA ACUM!
NU MAI IAU DE LA VOI NICI O COAJA DE PAINE DE AZI INAINTE!
AM 2 maini, 2 picioare si un cap si ma descurc singura!
Dovedeste asta, du-te la munca si o sa vezi ca lucrurile se vor rezolva!
Cu drag

Bianca, logodnicul tau este pe "picioarele lui"? Are o sursa autonoma de venit, poate intretine o eventuala familie? Daca da, te sfatuiesc sa te gindesti serios la viitorul tau… Ai spus logodnic asta, asta inseamna ca aveti ginduri serioase… Parintilor tai sa ii inveti cu melodia aceasta: "Ia`ti mireasa ziua buna!" parintii tai au familia lor, tu, trebuie sa o ai pe a ta… Cu cit vei lalai aceasta "situatie" cu parintii rai, cu atit vei aduce neintelegeri in viitoarea ta familie oricare va fi ea… Si sotia mea a trecut prin ceea ce treci tu, insa eu am stiut ce vreau de la viata, le-am prezentat intentia, si nu m-a interesat parerea lor… insa sotia mea a stiut ca se poate baza pe mine si intentiile mele de a forma o familie. Ulterior socrii s-au schimbat radical spunindu-mi ca le era frica ca fiica lor sa nu sufere in viata, nestiind prea multe despre mine… iar acum sint ca si parintii mei… DECI tu si logodnicul luati deciziile nu parintii… SUCCES

Nu merge cu sfaturi ! Parintilor le este teama sa nu" o iei razna", logodnicului ii este teama sa nu ‘o iei razna", iar tu simti o nevoie nebuna sa" o iei razna", si ti-e teama sa o faci. Aveti un membru permanent numit "Teama". Pe principiul " de ce anume ti-e teama ,nu scapi", simt ca sunt clarvazatoare. Ar trebui sa aduceti un nou membru, numit "Curaj "si o membra numita" Incredere". Cu siguranta, daca nu reusiti sa dati de acesti membri pe undeva, un psihoterapeut de familie si cuplu, va poate indruma, si fi alaturi de voi, in greaua incercare. Succes

Draga Bianca, si satul si cu punga plina… nu se poate.