Mesaj:
Buna ziua,

Va cer sfatul in legatura cu fetita mea de 11 ani care este in prezent la inceput de clasa a 5-a.
Problema cu care ma confrunt este izolarea ei de catre colegii de clasa, mai ales de catre fete.
In anii anteriori am avut aceeasi problema, am discutat cu invatatoarea, lucrurile s-au ameliorat partial, acum la inceput de clasa a 5-a nemaifiind o supraveghere permanenta si a alta libertate, lucrurile revin.
Problemele sunt:
- nu este salutata sau nu i se raspunde la salut cand ajunge la scoala
- nu este primita in jocuri
- daca se serbeaza zile de nastere la majoritatea nu este invitata (o invita mai mult baietii care nu au nimic contra ei) celelalte fete ii flutura invitatia primita in fata spunandu-i A tu esti singura care nu a primit invitatie
- anul acesta au venit copii noi in clasa, am incurajat-o sa se imprieteneasca cu copiii noi dar colegele vechi atrag copiii noi in grup lasand-o in continuare singura.

Are rezultate foarte bune la invatatura, este isteata, face gimnastica, pictura, ca activitati extrascolare.

Are o deficienta de auz cu urechea dreapta care pana in acest moment nu a putut fi ameliorata.

Nu stiu cum sa procedez sa discut cu diriginta, copiii, parintii copiilor….

Va multumesc pentru orice sfat.

Trebui lucrat un pic cu ia la stima de sine, puteti alege un psiholog si se vor rezolva problemele.

Cand ati fost insarcinata cu fiica dumneavoastra, ati avut asteptari ca copilul sa fie baiat? O asemenea "programare" ar putea-o face sa nu-si accepte sexul, lucru pe care exteriorul i-l arata prin faptul ca nu e acceptata doar de fete. Mai pot fi si alte cauze, pe care sigur le puteti rezolva impreuna cu un psiholog/terapeut. Succes.

Cred ca trebuie sa aflati cauza,de ce se intimpla aceste lucruri.si apoi in functie de ce aflati sa adoptati metoda potrivita

ce ati putea incerca este sa gasiti un psihoterapeut specializat pe aceasta categorie de varsta. Poate ca o poate ajuta sa inteleaga mai bine ce se intampla la varsta ei, sau sa gaseasca raspunsuri la diverse intrebari, etc.

poate o varianta utila ar fi sa abordati psihologul scolii daca exista…sa mearga fetita la cateva sedinte de evaluare si apoi psihologul sa faca cunostinta cu specificul clasei de elevi incercand sa propuna activitati de grup. Asemenea activitati informale ar putea fi abordate si in cazul orelor de dirigentie unde ar putea fi puse in scena cateva jocuri de rol, activitati de coeziunea grupului si de acceptare a diferentelor intre oameni.

primul pas -mergeti la uin psiholog.Nu colegele sunt de vina ..desi ……Fetita nu se acomodeaza cu mediul pt ca acasa are alte preocupari….invata bine,gimnbastica,pictura.Nu credeti ca ati angrenat-o in prea multe activitati.?Nu dau eu verdicte…dar NOI PARINTI suntem de vina de comportamentul copiilor.

Trebuie sa ii dezvoltati mai mult increderea in propria persoana, faptul ca are deficienta de auz poate sa fie un handicap psihic pentru ea, sa considere ca e diferita fata de ceilalti copii.

Probabil ca fetele din clasa fiicei dumneavoastra nu sunt pe masura ei, vazand-o ca pe o competitie. Ea fiind mai retrasa probabil si avand alte ocupatii decat un copil de rand este vazuta ca avand o atitudine superioara chiar daca nu asta incearca sa transmita.

Cind colegii de clasa NU INTELEG cum se comporta in viata, in general, un copil cu deficienta de auz (adica, nu inteleg specificul fetitei dvs.), atunci inevitabil incearca sa il marginalizeze pe copilul mai special. Asa se raspunde (de catre copii) fata de toate tipurile de deficiente, mai ales cu cel de auz. – In alte tari, la clasa vine o echipa specializata, de la o scoala pentru surzi (desi fata nu este surda, dau doar exemplu…), si exemplifica prin jocuri de rol cum se simte copilul cu deficiente. Ceilalti copii, cei sanatosi, trebuie sa se puna in rolul celui surd, si sa rezolve problemele cotidiene, prin prisma posibilitatilor reduse.- Vreau sa zic ca este nevoie ca copiii "sanatosi" sa fie educati sa vada si sa perceapa problema copilului cu deficiente, si sa il accepte printre ei. – In Romania, este in departe educatia incluziva… din pacate. Daca colegii ar stii ce AUDE si ce SIMTE fata dvs., atunci nu ar considera ca "e cu nasul pe sus" atunci cind (din cauza ca nu ii aude bine) nu reactioneaza la glumele sau la jocurile lor. Practic, fata dvs, s-a autoexclus din anturaj, nu de parca ar fi vrut ea, ci din cauza ca, auzind partial, probabil ca de multe ori nu a reactionat la timp la "trendul / jocul" general, iar copiii au crezut ca sunt dispretuiti de catre fata dvs. – Problema asta nu cred ca se rezolva unilateral, exclusiv de catre fata dvs. la psiholog…. chiar daca fetita va deveni mai increzatoare in sine, colegii ei tot nu se vor schimba…. ar fi cazul ca impreuna sa se faca ceva, nu separat. Pe urma, ar fi cazul ca fata sa invete niste metode si tactici de urmat pentru situatiile viitoare (deoarece, in viata, colegii si situatiile se vor schimba frecvent, si nu poti educa chiar pe oricine….) – Succes!