Mesaj:
Buna ziua,
Am 33 de ani, sunt casatorita si am o fetita de aproape 4 ani. De ceva timp lucrurile intre mine si sotul meu nu mai merg asa cum ar trebui, in sensul ca zilnic cautam si gasim motive de a ne reprosa lucruri, a ne jigni si uneori poate ne si lovim. La multe dintre aceste certuri asista si copilul pentru ca sotul meu nu se poate abtine nici in fata ei,ba chiar as putea spune ca amplifica totul si incearca sa scoata in evidenta ce rea sunt eu si cat de bun este el. La toate acestea se adauga faptul ca eu de ceva timp sunt in cautarea unui loc de munca dar din pacate nu gasesc nimic care sa fie si pe placul sotului meu. toate aceste evenimente au condus la pierderea totala a increderii in mine si, desi imi iubesc foarte mult copilul, am ajuns sa ma gandesc din ce in ce mai mult la suicid. Constientizez ca am nevoie de sprijinul unui specialist, dar nu imi permit din punct de vedere financiar sa apelez la unul.
Sfatuiti-ma ce poate face o mama disperata, care isi iubeste foarte mult copilul, intr-o astfel de situatie.

Este totusi necesar sa mergeti la un specialist. Fie si o scurta perioada.

sunt de acord, este nevoie de specialist. Poate reusiti sa stati de vorba cu un psihiatru (consultatia este gratuita prin Casa de asigurari) mai ales ca, din ce descrieti, s-ar putea sa va aflati in depresie. Curaj si succes!

Niciuna din provocarile vietii nu este peste puterile tale. Poti sa induri, poti sa taci, poti sa astepti, poti sa te rogi, poti sa crezi…! Dar nu poti sa te gandesti la suicid, daca esti o femeie adevarata care-si iubeste fiica !

Parera mea este ca incercarea de a fi pe placul sotului in privinta serviciului te-a ajutat mult ca sa ajungi in acesta situatie ? asta ti-a redus sentimentul utilitatii sociale si de aici pe cel al respectului de sine. Conflictele ce izbucnesc sunt poate o revolta ascunsa a sufletului atat impotriva situatiei in care te afli dar si impotriva celui ce te-a obligat sa ramai acasa. Tot o data, deoarece persisti in ai asculta sfatul si ati face rau singura, un mod de a te razbuna inconstient pe tine dar si pe sotul ce prin orgoliile lui te-a impins in aceasta situatie dificila. Nu mai oscila, caci ezitarile macina si duc la neancredere in sine si apoi la nevroza. Ia taurul de coarne si esi din aceasta situatie, gasesteti un loc in societete prin utilitatea aceui servici si nu datorita “recunoasterii sociale” din partea altora. In serviciu fiin poti sa ai contact cu mai multa lume si sa te interesezi apoi ca si acum de alte oportunitati. Despre comportamentul sotului si cauzele lui ma abtin sa comentez.

0730285582 Sunati la acest nr si spuneti ca aveti nevoie de consiliere gratuita( sunati din partea mea). Institutul pt studiul si tratamentul traumei ofera sedinte gratuite

Intai, cautati job pentru dvs , nu pentru sot. Apoi, de unde gandurile suicidare? Doar asa, de certuri, pe care multe cupluri le au? Nu mai participati la certuri, evitati chiar, concentrati-va pe copil. Si cautati sa vedeti ce va doriti cu adevarat.

Exemplul nu este sanatos nici pentru copil, Este cunoscut din psihologia varstelor ca in jururl varstei de jase ani, copilul incepe sa isi ia ca reper mai mult sau mai putin constient parintele de acelasi sex si s-ar putea sa va copieze inconstient, caci asa se intampla de cele mai multe ori, copilul copiaza modul de a relationa al parintelui. Apoi prin asociere isi poate insusi si faptul ca fata fiind, nu ar trebui sa se valorizeze prea mult deoarece baetii sunt mai descurcareti in viata, sunt buni si au intotdeauna dreptate…Stiu ca nu este normal sa te avanti in speculatii si/sau ghicirea gandurilor celuilat, caci oamenii sunt diferiti si nimeni nu cunoaste mai bine adevarul ca cel in cauza, insa comportmentul sotului pare putin manipulator. Adica nu-ti dau voie sa te reintegrezi social spre binele tau sub masca unor motive care-mi aprtin dar le prevint sub masca unor aevaruri general valabile si care deci iti apartin si tie. Si cu cat mai mare este caderea ta nervoasa, cu atat mai baiat bun si victima nevinovata sunt EU in fata copilului. EU care: aduc bani in casa spre binele tuturor, tot Eu trebuie sa suport si crizele de nervii ale sotiei iscate ‘din senin”. Lucru pe care se stradueste mai mult sau mai putin sa-l vada si constientizeze si copilul. Inca o data scuze pt modelul neterateutic de a da sfaturi, insa mie-mi place uneori sa fiu nonconformist. Asadar, Doamne fere de un divort, caci ce vor spune copilul si vecinii, psihologului de la autoritatea tutelara…. ? nu vi se pare o motivatie destul de puternica pentru a incerca sa iesiti din cerul vicios care va macina ? Subconstientul fiecaruia lucreaza in cautarea unor solutii si ne tradeaza atunci cand vigilenta ratiunii slabeste. Al dumeavoasta s-a eliberat cand nu v-a mai pasat de gura lumii, printr-un strigat lucid de ajutor, al sotului oare in ce directie o lucra ? este el oare constient de asta ? constientizeaza el nevoile dumneavoastra relationale? Dar dumneavoastra le constientizati cu claritate pentru a le faceti cunoscute ? Dar pe ale lui ? Ati stat de vorba despre ele pe indelete, cu calm, la o ceasca de cafea dimineata? Cum a reactionat ? cat de mult tine la relatia dumneavoastra? Este dispus pentru asta sa mearga la o terapie de cuplu ? Sunt multi pasi ce trebuie facuti, pe rand, fara a forta nota, unul cate unul, insa numai actionand spre a schimba ceva, veti poutea obtie un rezultat diferit.