Mesaj:
Nici nu stiu cu ce sa incep.Parintii mei au divortat cand eu aveam 4 ani.Am ramas cu tata.Acesta sa recasatorit,iar doamna avea si ea o fata(2 ani mai mica decat mine).Sotia tatalui a plecat in strainatate cu banii care i-au luat de pe vanzarea aparamentului in care locuiam (mostenire de la bunica).Pe noi fetele ne-au trimis la tara la parintii acesteia,tata ramanand sa locuieasca in oras cu chirie,avand serviciu.De aici incepe un adevarat cosmar.Practic m-au crescut niste straini,care faceau diferente,care imi vorbeau urat si pentru care eram oaia neagra.Am locuit acolo de la varsta de 6 ani pana la 14 ani,pana cand i-am spus tatei sa ma ia ca eu nu vreau sa mai locuiesc acolo.Tin sa mentionez ca “mama vitrega”nu a mai dat nici un semn de viata si ca de fapt ea avea o relatie cu cel mai bun prieten al lui tata cu care a plecat.Intorcandu-ma in oras,aflu ca si tata are pe cineva,ba mai mult si doi copii.Respectiva fiind tanara,cu vreo 7 ani mai mare ca mine,mereu imi reprosa
ca ii fur din iubirea tatalui meu.Descurcandu-se greu cu chirie si cu doi copii mici,tatal meu ma lasat in grija unei matusi singure care era mai mereu nervoasa,totdeauna nemultumita.Am trecut si printr-o relatie de 3 ani,frumoasa dar care mi-a lasat multe regrete.La 18 ani mama care nu si-a facut aparita foarte des in 16 ani(de 3 ori,dar pentru ca am cautat-o eu),mi-a propus sa ma mut la ea.Este recasatorita si are un copil.In prezent locuiesc cu ea.Tatal vitreg ne face zile fripte.Urla de dimineata pana seara,nimic nu-i convine,nu am voie sa ies prea mult si tot timpul trebuie sa fac ce doreste el.Am terminat o facultate,invatand noaptea ca ziua nu aveam liniste si am cunoscut un baiat.Dupa incheierea studiilor am plecat impreuna la mama lui in Italia.Am stat un an de zile fara sa fac nimic,certandu-ma non stop cu el.Ne-am intors,ne certam in continuare,mai ales din cauza mamei lui.Nu face nimic fara mama.Tatal vitreg ma terorizeaza in continuare.Lucrez ca asistent manager si contabil primar intr-o firma,ceea ce imi aduce satisfactie,dar pe plan personal e haos.Iubitul meu nu vrea sa discutam despre vreun plan de viitor(desi avem 4 ani impreuna si varste destul de mature,eu 25 iar el 31).El fltreaza,se intalnete cu altele iar eu ma inceput sa cred ca eu am problema.Am costientizat pana la un moment dat ca sunt “un trofeu”pentru barbati,dar vazand ca iubiul meu cauta si in alte parti,am ajuns sa nu mai am grija de mn,sa ma uit in oglinda si sa imi dau seama ca nu stiu sa ma mai aranjez,nu stiu sa mai zambesc,sa ma imbrac.Iubitul meu a inceput sa ma umileasca din cauza asta.m-am indepartat de priteni,nu vreau sa vorbesc cu nimeni.Povestea e lunga,umilinte sunt destule.V-am cautat pentru ca simt ca nu gasesc o cale de iesire,iar tot mai des plang fara motiv.Plang cand vad cupluri,plang cand vad copii cu parinti,plang dimineata cand ma trezesc,inainte sa adorm plang.As vrea sa ma despart de iubitul meu,dar cred ca m-am obisnuit cu el,iar atuni cand ma inalnesc cu el scap de tipetele de acasa,chiar daca nu-mi gasesc langa el acea liniste de care am nevoie,chiar si pentru 5 min.

pb Dvs are solutie… chiar banuiesc ca o stiti deja… numai ca lipseste vointa, asumarea riscului, curajul de a o aplica. Pare ca sunteti intr-un cerc vicios si ca aveti nevoie de ajutor pt a iesi din el. Incepeti prin a gasi un psihoterapeut cu care sa discutati pe indelete totul si care sa va ajute sa dezvoltati strategii adecvate dorintelor si nevoilor Dvs, nu ale altora. Se poate, succes!

Inteleg ca ai reusit sa faci fata tuturor incercarilor, ca ai avut curajul de a cauta si gasi mereu solutii, ca ai avut intelepciunea si puterea de a urma o facultate in conditile vitrege descrise de tine, ca ai avut indrazneala de a testa o tara straina, inteleg ca ai 25 de ani, un job bun si… eziti sa te bucuri de viata pe care singura ti-ai construit-o? Esti tanara, acum este momentul sa fi parte dintr-un cuplu , parte dintr-o familie armonioasa, acum este momentul de a te bucura de partea frumoasa a vietii. Ai independenta financiara necesara, ai curajul de a actiona urmandu-ti visele, asa cum mereu ai facut, lasand in spate certuri, nedreptati, umilinte. Eu sunt mandra de tine ! Sunt atati alti copii care, provenind chiar din familii bune, cu bani, nu-si termina facultatea, nu sunt pe picioarele lor fiind dependenti de parintii lor. Tu esti libera sa-ti construiesti ce viitor doresti. Sper sa alegi sa fii fericita. E doar o chestiune de optiune. Succes!

Ce mai astepti? Tu singura ti-ai dat raspunsul, te-ai analizat, vezi totul foarte clar, asa ca… orice terapeut ar putea doar sa iti intareasca decizia proprie, de fapt deja luata….. Asa ca, da-i inainte rapid, lasa in urma totul (toate familiile si relatiile de pina acum), da cu buretele sau intoarce foaia…. si ia-o de la capat! De fapt, daca te uiti mai bine in jur, vezi 2 lucruri: 1. trebuie doar sa te muti cu chirie, SINGURA, undeva (ai job, poti sa te intretii singura…. ) 2. Nu ai nevoie de partenerul actual, de fapt, el avea nevoie de tine pina acum, ca sa-si “faca o imagine respectabila” (pe romaneste, “esti fraiera de buna ce esti”…). – Rezultatul va fi ca imediat vei fi in vizorul unui alt barbat, poate mai corect decit actualul. Dar, fii cu ochii in patru, ca niciodata nu se stie ce este dincolo de colt, iar lumea este plina de lupi! Esti o leoaica, atunci de ce vrei ca lumea sa te creada OAIE…? – Succes!

Draga mea, ai admiratia mea nedisimulata! Esti o invingatoare. Problema e ca uiti in mod repetat asta. Esti o invingatoare si meriti o viata buna. Fie invata sa traiesti ca o invingatoare, ce te afli, in ciuda greutatilor, fie lasa trecutul si fa-ti viata asa cum iti doresti. Poti face asta de una singura, sau la terapie, unde ti se poate recomanda o tehnica sau alta, potrivit tipologiei tale.