Mesaj:
Buna ziua. Sunt Teodora si am 25 de ani. In ultima perioada ma gandesc frecvent sa imi pun capat zilelor. Problema a aparut in momentul in care prietenul meu s-a mutat cu mine si s-a comportat urat cu prietenele mele, iar eu nu le-am luat apararea in mom in care s-a intamplat din dorinta de a-l invata pe acesta ce se intampla in momentul in care te comporti urat cu cineva. Lucrurile au mers spre tot mai bine cu viata lui, insa eu simt ca nu mai pot sa il vad si ca oricat ar trebui sa ma revansez fata de prietenele mele nu am cum. In copilaria mea tatal meu a devenit acoolic dupa ce mama mea a murit. A fost dificil de locuit cu acesta, deoarece era verbal agresiv. Prietenul meu a avut o perioada in care a baut mai mult, dar apoi si-a revenit. Eu simt ca viata mea nu are sens si ca nu imi doresc decat sa mor. Si incet incet ma simt impacata cu aceasta idee. Nu stiu cum sa procedez ca sa ies si aceasta incurcatura. Multumesc

Buna ziua. Pierderea sensului si dorinta de a muri necesita sa mergeti la un psihoterapeut. Eu cred ca problema este mai veche, faptul ca nu v-ati aparat prietenele a fost un mecanism de declansare a unei perspective mai vechi de raportare la viata, situatii si optiuni. Toate cele bune.

Situata cu prietenul v-a reactivat sentimente uitate, neprelucrate, nesuportate din trecut (vinovatie, rusine, mila, dezgust, furie, deznadejde), care va otravesc viata de azi. Nu sunteti sclava trecutului dar nici nu va puteti elibera pana nu ajungeti la un nivel de intelegere a ceea ce s-a intamplat.

Nici un motiv nu scuza sa iti iei viata. Problemele sunt de cu totul alta natura, iar din punctul meu de vedere te-ar ajuta foarte mult sa realizezi ca ai o problema grava si sa mergi neaparat la un psiholog .Discutiile cu prieteni sau cunoastinte apropiate nu rezolva situatia, ei fiind subiectivi. Fara indoiala, te ajuta sa iesi cu prieteni in aceasta conjunctura, dar lupta e cu tine, si se pare ca nu o poti rezolva fara ajutor specializat. Mult succes!

Faptul ca ati scris pe acest forum arata o dorinta de a rezolva lucrurile. Si este bine. Insa e nevoie de ajutor specializat pentru a invata sa te accepti asa cum esti, pentru a nu te mai invinovati asa de mult. Chiar daca acum ai impresia ca nu meriti nici o sansa la viata, impreuna cu un specialist poti descoperi ca aceasta sansa nu trebuie sa o astepti de la nimeni, ci ti-o dai tu singura, este o alegerea ta. Ai grija de tine si nu renunta la tine. Succes.

iti inteleg situatia si ma gandesc ca te apasa multe lucruri mai complicate, mai profunde, care par sa se cristalizeze in acest eveniment neplacut. Iti recomand de asemenea sa discuti cu un psihoterapeut. In momentul in care o sa iti clarifici ce se intampla in tine, situatia o sa fie lamurita. Succes!

Teodora draga, in loc sa spui Stop vietii, nu mai bine spui Stop relatiei daca consideri ca nu mai merge? Fii sincera cu prietenele tale, explica-le situatia in care te afli, o sa te ajute sa te mai descarci si nu uita ca poti oricand sa apelezi la un psihoterapeut care poate sa iti fie alaturi in aceasta lupta cu gandurile si sentimentele tale. Curaj, ai toata viata inainte !

Nu sunt specialist, dar psihoterapeutul din interviul ăsta are o abordare foarte originală apropo de sinucidere. Urmăreşte cam de pe la minutul 10-12, nu mai ştiu exact. E cu traducere, vezi butonul pentru setări de sub video. https://www.youtube.com/watch?v=eG-tKUIscEg În descriere este link către restul filmului.

Ceeace se constata in cazul tau la prima vedere, este o situatie ce se repeta ca in manualele de psihoterapie vis a vis de adictii, si chiar vis a vis de toriile transgenerationale. Adica mama a avut o relatie cu un sot alcoolic, iar tu inconstient ai ales acelasi gen de partener. Daca ai continua si ai “supravietui” unei asemenea relatii ai putea sa constati ca ai avea un copil ce s-ar putea sa repete povestea vietii tale. Asta iti doresti de la viata ? Problema “colaterala” a personalitatii adictive, este ca stabileste un mod de relationare cu familia in care membrii acesteia devin depententi de adictia lui. Termenul folosit este acela de codependenta.Nu stii sa reactionezi adecvat si sa ei decizia corecta in situatia ta, deoarece nu ai putut vedea la mama ta un comportament adecvat rezolvarii acestei situatii, iar la varsta copilariei resursele de a face fata realitatilor vietii sunt foarte limitate. Asa se nasc mecanismele de aparare. In genere mecanisme neadecvate de gestionare a situatiei si devenite automatisme de comportament. Copilul, in nevoia sa de securitate afectiva si datorita resurselor limitate de care dispune, alege sa accepte situatia asa cum este, suspendandu-si sau proiectandu-si trairile asupra altora, pentru a evita conflictul interior disconfortant, in loc sa plece intr-o lume total straina lui, ce nu-i asigura adapost, hrana si securitate afectiva macar la nivelul celei din familia sa. Iata de ce n-ai stiut sa gestionezi situatia luand decizia adecvata in cazul comportamentului gresit fata de prietenele tale. Comportamentul tau este greu de schimbat, deoarece inca de la formare a fost insotit de o anumita componeneta fiziologica specifica afectrelor traite in mod repetat, care se vor declansa ulterior automat in situatii asemenatoare, inducandu-ti tot o data comportamentul asociat invatat. Iar propria noastra fiziologie dupa cum se stie nu este ceva usor de contrololat in mod voluntar, dar expilica vindecarile miraculoase ce uimesc medicina clasica in cazul celor ce reusesc sa-si schimbe atitudinea mentala fata de viata si sensul ei. Mama a fost copendenta de viciul tatalui tau, tu ti-ai legat nevoile personale si relationale de viciul prietenului tau. Tepeutul nu are de luptat doar cu cel ce doreste sa scape de o adictie ci si cu codependenta celor din familia sa, care inconstient se “revolta”, ei insisi simtind ca aluneca pe un teen necunoscut, de multe ori opamenii preferand un rau cunoscut devenit rutina, in locul asumarii rasponsabilitatii unei schimbari spre un bine ce ii arunca pe un teren necunoscut. Acestea sunt niste aspecte pe care nu le voi dezvolta aici. Mai trebuie sa stii ca nu exista vindecare daca cel ce are o adictie(dependenta) de hrana, alcool, sex, droguri, etc nu doreste sa se implice in propria vindecare. Ceeace in cazul prietenului tau se pare ca nu este cazul. El te domina si este multumit de avantajele oferite de aceasta “putere” a sa precum si de propira neputinta in a-i oferi varianta pierderi avantajelor oferite de relatia cu tine. Subordonarea fata de “El” si viciul sau s-a facut in detrimentul pierderii respectului de sine. De aici pana la pierderea incredereii in tine, pierdera sensului vietii si ajungerea la depresie cu tendinta spre suicid mai este doar un pas mic, deoarece doar succesele, oricat de marunte, intaresc increderea in puterea de a face fata problemelor veiti crescand tot o data stima de sine. Tot din practica terapeutica se cunoaste ca, acei copii ce nativ sunt temperamente puternice (temperamentul tine mai mult de genetica parintilor), nu vor accepta nici o data aceasta situatie si isi vor alege in viata exact modelul de sot opus tatalui alcoolic. Dar asta este o alta poveste cu urmarile ei mai mult sau mai putin bune, oricum superioara situatiei “mostenite” de la care a plecat. Asadar nu depresia in sine trebuie sa o tratezi, ci modul de relationare cu propria persoana si cu celalti, situatie indusa de conjunctura de viata in care te-ai aflat in copilarie, si care te-a adus in prezent la alegerea ce te impinge spre margine prapastiei. Cum sa faci schimbarea, ce pasi si in ce ordine trebuiesc parcursi depinde de situatia specifica tie si o poti afla doar de la un terapeut cu experienta. Constientizarea cauzelor este doar inceputul drumului spre vindecare, mai departe, ca si in cazul prietenului, totul depinde doar de decizia si determinarea cu care vei actiona pentru binele tau si indirect al celor din jurul tau. Daca parintii tai sunt sau pot fi considerati la randul lor victimele unui mediu ce nu a stiut sa-i indrume, in cazul tau, deoarece ai apelat la un sfat specializat, nu prea mai ai nici o scuza in fata propriei constiinte, a prietenelor, sau a lui Dumnezeu. Iti doresc curaj, multa determinare si succes in drumul spre propria implinire, caci nimic nu este intamplator, inclusiv faptul ca ai gasit si ai apelat la un sfat pe acest site.

Cred ca te impaci incet, incet cu ideea mortii pentru ca ai convingerea ca moartea te-ar scapa de chin. Dar, de unde ai garantia ca aceasta convingere este cea adevarata? S-ar putea ca acest chin sa se prelungeasca pentru vecie; s-ar putea ca acestui chin vesnic sa i se mai adauge unul, tot vesnic: pacatul sinuciderii. Ca sa pui capat chinului e nevoie sa rezolvi situatia, iar cand va veni momentul sa mergi pe cealalta lume, sa mergi impacata. Atunci e gata cu chinul. In ceea ce priveste situatia ta, cred ca totul a pornit, nu de la momentul mutarii partenerului cu tine, ci totul a pornit de la convingerea ta potrivit careia omul invata din greseli. Tatal tau a invatat din greseli? Le-a repetat, apoi? Dar tu ai invatat ceva din greseli? Tine minte un lucru: nici un om nu se schimba de dragul cuiva, ci doar de dragul lui; deci greselile nu le va mai repeta, daca lui personal i-au adus mai multe consecinte negative decat beneficii. Daca tatalui tau, consumul de alcool i-a adus beneficii, desi consecintele negative nu le constientiza, poate ca prietenului tau, comportamentul negativ cu prietenele tale, i-a adus beneficii, dar si consecinte pozitive: a scapat de ele, care iti aratau tie defectele lui. In concluzie, pentru prietenul tau, acel comportament nu a constituit o greseala. deci ce sa invete? Sau mai exact, de ce sa nu repete acel comportament care ii aduce beneficiile asteptate? In asta consta greseala ta de la care a pornit aceasta situatie. Insa o greseala, in secolul nostru… nu se mai pedepseste prin moarte; noi traim in era comunicarii, iar consecintele negative ale unei greseli (in cazul tau, reactia prietenelor), pot fi relativ usor remediate. Sigur ca indrumarea unui psihoterapeut iti va usura reabilitarea imaginii tale, atat in fata ta, cat si in fata prietenelor. Si nu doar atat, ci vei invata si cum sa pui limite partenerilor viitori, cum sa comunici cu ceilalti, cum sa ierti, etc. Iti doresc minte limpede.