Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Prietenul meu are aproape 26 de ani si inca nu si-a gasit un serviciu stabil. De la o vreme am devenit cam obsedata de faptul ca el nu face nimic, asteapta sa ii cada din cer. Eu imi doresc un viitor cu el, dar nu asa. Am nevoie de un barbat care sa motiveze, nu sa ma traga in jos.
Mesaj:
Bunã ziua! Sunt fatã, am 22 de ani si o relație de 1an jumãtate. Prietenul meu are aproape 26 de ani si inca nu si-a gasit un serviciu stabil, desi a mai lucrat pe timpul verii. A terminat o facultate dar nu e destul de bine pregatitt. A mers la interviuri si nu a primit niciun job. De la o vreme am devenit cam obsedata de faptul ca el nu face nimic, asteapta sa ii cada din cer. Ii sunt alaturi, il sustin, dar mi se pare ca relatia noastra nu se indreapta spre nicaieri. Cand iesim in oras imi platesc eu cafeaua sau ce consum, cand ma duc la el imi iau pachetel la mine. Am impresia ca pt el e foarte comod asa, sa nu faca nimis atata timp cat eu accept. Am avut o discutie zilele trecute in care i-am spus (de nervi) “arata-mi proasta care sa se culce cu tine si apoi sa-si plateasca cafeaua singura” fapt care l-a facut sa plateasca si sa se uite la mine cu o privire nu tocmai frumoasa. I-am explicat ca e vorba mai mult de gestul in sine decat de bani. Nu incerc sa-l schimb. Eu doar imi doresc un viitor cu el, dar nu asa. Am nevoie de un barbat care sa motiveze, nu sa ma traga in jos. Are sens sa ii mai spun sa faca ceva cu viata lui? Cum sa procedez? Sunt studenta la doua facultati si abia fac fațã. Mulțumesc! Trebuie sa mai precizez ca inca locuieste cu parintii. Eu fiind studenta locuiesc in camin. |
|||
|
|||
Daca ai dragoste, vei avea si rabdare si mai ales e recomandabil sa ai tact; poti sa-i amintesti din cind in cind ca e necesar sa si muncim, daca dorim sa realizam ceva in viata; ca de relaxat, oricine se poate relaxa, dar asta nu ne aduce nici abundenta si nici libertatea de miscare. Ideal e sa faci (in ceea ce priveste relatia asta, dar si la modul general in viata), asa cum iti spune inima/sufletul/intuitia, si nu cum iti dicteaza ego-ul/mintea. Daca nu e dragoste reciproca, probabil ca e mai bine sa-si vada fiecare de viata lui, asa cum considera. Dumnezeu sa te lumineze!
|
|||
|
|||
Draga mea, in orice situatie de viata, detaliile sint cele care fac diferenta. Spui despre prietenul tau ca “inca nu si-a gasit serviciu” – formulare din care eu inteleg ca a cautat. (Abia daca spuneai “nu are serviciu”, as fi putut presupune ca nu vrea neaparat.) Se poate intimpla ca un om sa-si caute de lucru si ani de zile si sa nu-si gaseasca – asa stau lucrurile in unele cazuri! Una e sa mergi la facultate/facultati, si cu totul altceva sa vezi unde anume are societatea loc, pentru absolventul care esti In gasirea jobului, intervin adesea o seama de mentalitati blocante (“am o facultate, deci nu pot accepta orice”), convingeri limitative legate de situatia economica sau de propriul sine (“nu sint suficient de bine pregatit”, “nu am suficienta experienta” etc) – care se cer inlaturate si inlocuite cu unele poztive/constructive, ca sa poata crea cu totul alta realitate!… Ca sa nu mai spun ca se poate intimpla ca lucurile sa ramina in mod special stadiul acesta, ca sa te determine pe tine sa-ti cauti adevarata jumatate in alta parte Daca motivatia ar fi aceasta din urma, el si-ar gasi job doar dupa ce voi v-ati desparti (pentru ca asa aseaza viata lucrurile, pur si simplu, atunci cind isi propune sa duca oamenii pe drumuri diferite, mai propice devenirii lor…)
|
|||
|
|||
intrebarea mea are fi: tu ce nevoi ai (defapt?) si cum ti le satisfaci? Esti atenta la ele? La ale lui esti? Unde este drumul batut impreuna? Incercati sa discutati despre nevoia aceasta a ta de a nu plati cafeaua tot timpul, de a nu iti face pachetel cand mergi la el, etc. Incearca sa faci o discutie in asa fel incat si el sa spune care este motivul (real) al esecurilor lui (poate sunt autosabotari din comoditate) si incearca sa iei o decizie atunci cand ai majoritatea (daca toate) informatiei. Succes!
|
|||
|
|||
Iti inteleg frustrarea si dorinta de a-l scoate din din starea de ‘contemplare’ in care a cazut dupa ce a avut probabil unele esecuri in gasirea unui loc de munca. Pe de alta parte poti sa intelegi privirea lui la remarca ta despre platitul cafelei, daca vei incerca sa te pui mai bine ‘in pielea lui’. Inteleg, iti este greu sa fii la doua facultati si apoi tot tu sa fii aceea care sa empatizezi cu el si sa-l sprijini ‘sa miste ceva’. Daca insa il iubesti si doresti sa fii cu el in continuare il vei ajuta sa progreseze daca purtati discutii constructive legate de alternativele de actiune disponibile. Actiunile sunt deosebit de importante dar si abilitatea de a ‘te pune in pielea lui’, de a empatiza . Poti sa citesti aici un articol despre cum emotiile noastre pot sa influenteze abilitatea de a empatiza. http://psihoterapiefamilie.ro/blog/stim-sa-ne-punem-in-pielea-altuia/
|
|||
|
|||
Vezi in interiorul tau daca il mai vrei. Nu te minti. Vezi ce iti place la el si ce nu. Alegerea este a TA. Tu decizi daca ramai cu el sau nu. Nu pune in carca nimanui faptul ca tu il mai suporti. Alegerea iti apartine……si daca nu-l mai vrei de ce sa te simti vinovata?…Tu traiesti pentru tine nu in locul lui. Nimic nu este intamplator, toate astea pot fi o lectie de viata.
|
|||
|
|||
Asta din genul “self coaching”, nu? Mare e gradina Domnului.. Avem serios de lucru la educatia tinerei generatii.
|
|||
|
|||
Buna. Intrebarea mea catre tine este: cine esti tu? Cu alte cuvinte, ce rol joci tu in viata lui? Gaseste-ti identitatea si vei gasi raspunsul la dilema ta. Daca nu te mai confunzi cu persoana care devii in preajma lui, reevalueaza-ti optiunile. Vorbeste cu cineva apropiat sau cu un terapeut si intelege resorturile interioare care au produs aceasta criza, pentru a analiza alternativele si a-ti gandi strategia. Numai bine!
|
Copyright © 2011 - 2024 Terapeuti.ro | Toate drepturile rezervate.