Mesaj:
Imi vreau parintii inapoi.
Buna. Ma numesc Ana, si imi vreau parintii inapoi.
Vara asta a fost inceputul tuturor necazurilor pentru mine. Mama a fost diagnosticata in urma cu multi ani cu virusul hepatic B. Virus cu care a trait in corp o mare parte din viata si despre care nu s-a informat, pentru ca, ei bine, nici despre hepatita nu se stia foarte multe. Tot ce i-a spus medicul de atunci a fost ca la fiecare analiza facuta va avea antigenul prezent. Nu ca va fi si activ. Si astfel, vara trecuta dupa ce a ajuns la spital din cauza unei infectii alimentare, a descoperit nu numai ca are virusul B activ in corp, ci si o radacina a acestuia, denumita "D".
Si asa mi-au inceput problemele. A urmat o trauma imensa pentru mine si parintii mei. Eram in soc. Eu personal am slabit aproape 6 kg in nici doua luni. Eram preocupata doar sa am grija de ea, sa facem drumuri la Bucuresti pentru analize, sa ma ocup de dosarul ei pentru tratament(interferon) si sa sustin si intreaga casa. Locuim la tara si asta presupune ceva mai multe responsabilitati. Iar in timp ce tatal meu se afla la serviciu si mama nu se ridica din pat, eu ma ingrijeam de tot ceea ce presupune intretinerea unei case.
Intre timp, relatia ce o aveam de la 14 ani(acum am 21) incepuse sa se raceasca in urma cu mult timp. Acela a fost un alt factor de stres pentru mine, fiindca el nu voia sa contribuie activ la relatie, si de fiecare data cand incercam sa discut cu el despre faptul ca ne indepartam, imi spunea ca sunt prea rasfatata de parintii mei, si ca sufar de nevoie de atentie. Am luat lucrurile ca atare, si am incercat sa aduc subiectul in discutie cat mai rar, pana cand, la un moment dat, cand am fost stresata si in plina desfasurare cu boala mamei, am decis sa renunt la relatie, fiindca el a ales sa nu imi fie de nici un ajutor in aceasta perioada. Si ne raciseram deja prea tare pentru ca eu sa imi mai doresc sa duc aceasta relatie pentru amandoi, asa cum imi ceruse el mie cu luni in urma.
Stirea i-a socat se pare pe ai mei, si nu au putut sub nici un chip sa inteleaga ca eu nu mai eram fericita alaturi de el. Mi-au adus tot felul de acuzatii, si au dat de inteles ca nu ar avea nimic impotriva sa plec de acasa, si ca acum nu sunt decat o dezamagire pentru ei. A urmat o perioada neagra pentru mine, cu certuri zilnice, acuzatii, si vorbe grele. Nu le-am vorbit urat niciodata, desi cuvintele stateau sa iasa. Am preferat sa plang in fiecare noapte inainte de somn ca sa ma linistesc si m-am afundat in scris. Lucru pe care fostul meu prieten il gasea o pierdere de timp, si care intre timp si-a dat seama de fapt cat de mult ma iubeste si ca ma vrea inapoi, cu pretul de a o suna pe mama zilnic si de a i se plange in telefon despre cat de grea este pentru el aceasta perioada. L-am rugat sa nu o mai sune fiindca nu facea decat sa o indeparteze pe mama de mine si sa strice si delicata relatie care o mai aveam cu ea. Relatie care odata stralucea.
Si am ales sa ma impac cu el,dupa indelungate rugaminti si promisiuni ca totul va fi diferit de data asta. Si evident, nu a fost.
Iar acum, cand m-am despartit din nou de el, si simt in sufletul meu ca am facut un lucru bun pentru propriul meu bine interior, mama ma trateaza cu rautate, se rasteste tot timpul la mine, si nu ma lasa sa ma apropii de ea, iar tata ma trateaza cu indiferenta. Iar pana vara trecuta eram lumina ochilor lor. Si ii vreau inapoi. Stiu ca mama sufera de efectele adverse ale tratamentului cu interferon, dar nu mai pot face fata de una singura acestei situatii. Si imi vreau parintii inapoi, fiindca nu am pe nimeni altcineva.