Mesaj:
Buna ziua! Va scriu pentru ca sunt de parere ca viata mea a ajuns intr-un punct destul de delicat din care cel putin acum nu vad cale de iesire. Tatal meu este un alcoolic de cand ma stiu ,iar acum betiile lui tot mai repetate m-au adus in stadiul in care nu imi pot controla reactiile. Astfel,am ajuns sa imi urasc propriul tata si sa imi doresc sa imi iau viata pentru ca nu mai suport rusinea betiilor lui si nici scandalul permanent de acasa. De asemenea, m-am inchis in mine,nu am incredere sa povestesc nimanui cosmarul de acasa si sincer am obosit sa imi pun o masca de fericire de fiecare data cand ies din casa .
Sunt constienta ca e posibil sa nu fi fost coerenta in afirmatiile mele,insa sper ca m-am facut inteleasa si ca voi primi un sfat pentru problema mea .

eu am inteles perfect ce ati vrut sa spuneti. Consider ca ati punctat foarte bine ce este nevoie sa faceti: sa incepeti sa povestit despre ce tratiti (cui puteti), sa nu va mai puneti masca de fericire de fiecare data cand iesiti din casa. Daca va luati viata, ar fi pacat, mai ales atunci cand exista solutii la problema dvs. Tatal dvs este o persoana bolnava care are nevoie de ajutor profesionist. Incercati sa va consultati cu un avocat si cu politia pt a vedea ce optiuni legale aveti in aceasta situatie si puteti reveni aici pe grup cu mai multe intrebari. Succes!

Exista solutii pe care le puteti descoperi impreuna cu un terapeut.

Dragă domnişoară, ruşinea este normală atunci când NOI alegem să trăim în dezonoare şi ruşine. Ceea ce face tata este doar viaţa lui, alegerea lui, ar trebui să-i fie lui ruşine şi în nici un caz ţie. Şi asta ţine de alegerea ta: poţi să mergi cu fruntea sus, pentru că nu vei fi niciodată responsabilă de faptele altuia, ci doar de ale tale. Cât priveşte masca, nu ştiu dacă este necesar să o porţi: fii tu, aşa cum eşti! Caută o persoană care să te înţeleagă şi cu care să poţi discuta despre simţămintele tale. Dacă poţi, caută un specialist. Am lucrat cu persoane alcoolice şi familiile lor, ştiu prin ce trec copiii unui alcoolic. Şi nu uita, tatăl tău NU POATE ALTFEL! Dacă reuşeşti să înţelegi asta vei fi mai puţin supărată pe el, vei acumula mai puţine frustrări şi mai puţină ruşine, pentru că nu putem decât să simţim compasiune faţă de persoanele bolnave. Iar tatăl tău este un om bolnav!

Cum pentru unii pacienti cu dependenta de alcool, oprirea in totalitate si abstinenta de la consumul de alcool nu reprezinta un obiectiv terapeutic acceptabil sau realizabil cu usurinta incepand de anul trecut a fost aprobat si un tratament care scade dorinta de a consuma alcool si in consecinta ajuta pacientii cu dependenta de alcool cel putin sa reduca consumul. In studiile clinice ce au dus la aprobarea produsului, dupa sase luni de tratament consumul de alcool a fost redus cu aproximativ 60%. In cazul in care tatal tau ajunge sa fie diagnosticat ca fiind dependent de alcool medicul poate sa-i prescrie acest produs, (care insa nu este compensat deocamdata). Daca da rezultate …precum va doresc…as sugera sa le intariti cu ajutorul psihoterapiei, deoarece recaderile raman o problema daca nu se actioneaza concomitent si la nivel psihic. Ai putea eventual sa-l sprijini si tu (sau eventual mama ta) in acest drum catre insanatosire, participand impreuna la aceste sesiuni de psihoterapie. In cazul in care doresti sa te indrum catre un medic psihiatru care ii poate pune diagnosticul tatalui tau (si eventual sa-i prescrie produsul daca e nevoie) poti sa ma contactezi si direct pe emailul wings.romania@gmail.com. Dr Rares Ignat – psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata de cuplu si familie

Buna ziua. Ati omis un amanunt important: varsta Dvs. Daca sunteti inca dependenta legal de parinti, vedeti situatia asa cum este: fiecare este raspunzator de ceea ce face, si ar trebui sa fie la toate nivelele (moral, fizic, legal). Nu va asumati greselile lui si rusinea pe care dansul ar trebui sa o simta. Acesta este un tipar comportamental pe care trebuie sa-l eliminati o data pentru totdeauna. Daca ati trecut de varsta majoratului, nu inteleg reticenta Dvs. de a va rupe de o asemenea viata, decat in situatia in care va asumati rolul de protector pentru altcineva din familie. Si in acest caz, revin cu ideea ca nu puteti sa traiti viata altcuiva, sa va asumati greselile sau alegerile lor. Eliberati-va emotional si vedeti-va de viata Dvs., care nu are nicio legatura cu unul sau cu altul: viata Dvs. reprezinta alegerile Dvs. Eu cred cu tarie ca meritati o viata mai buna. Dumneavoastra ce ziceti? Numai bine!

Tatal tau are viata lui iar tu o ai pe a ta. Ce face el cu viata lui il priveste strict si nu pote fi ajutat daca nu vrea sa fie ajutat. Rusinea este tot a lui, nu are de-a face cu tine. Este adevarat,sa convietuiesti cu cineva in astfel de conditii este f greu si dureros, trist… Care ar fi motivele pt care ai renunta la VIATA TA din cauza VICIULUI LUI? Crezi ca ceva s-ar schimba sau ai face un lucru bun cu asta? Viata noastra este cel mai frumos cadou pe care-l primim in aceasta lume, ea poate fi exact asa cum ne dorim noi, fiecare dintre noi. Trebuie doar sa vrem, sa ne dorim cu adevarat, sa ne propunem si sa muncim ca sa putem avea o viata normala, frumoasa, fericita. Nimeni si nimic nu te poate opri sa faci ceea ce doresti cu viata ta si sa ajungi acolo unde iti doresti. Avem in viata hopuri, obstacole, bariere, e firesc, dar avem si capacitatea de a le depasi, nu e cazul sa ramanem la pamant daca ne-am impiedicat si am cazut, sau daca altii ne-au faultat si ne-au doborat… Poti face tot ceea ce-ti doresti cu viata ta, esti libera sa te rupi de acest cosmar din viata ta, sa mergi inainte asa cum it doresti pe drumul pe care ti-l alegi. Rusinea, repet, nu este a ta, nu ai de ce sa te prefaci si sa te ascunzi, cere ajutor si vorbeste, exista oameni cate te pot intelege si te pot ajuta. Nu-i obligatoriu sa porti o masca, nu ai de ce. Esti un om trist si nefericit, nu nega asta, accepta si lasa sa iasa toate astea afara, ca sa te poti vindeca. Nu ai precizat varsta, dar chiar si daca inca esti minora, fa astfel incat sa-ti focalizezi atentia si sa-ti consumi energia pe ceea ce ai tu de facut, atat cat se poate. Daca nu reusesti sa te muti de acasa, incearca sa eviti pe cat posibil ceea ce-ti face atat de mult rau si sa intri cat mai putin in contact cu tatal tau. Faptul ca il urasti, din nou nu-ti aduce nimic bun, doar te face sa-ti umpli fiinta de venin si sa te imbolnavesti. Ura este unul dintre cele mai periculoase sentimente care provoaca in om cele mai mari daune. Este dificil, in astfel de cazuri, sa nu urasti, mai ales la o anumita varsta. Cauta sa-ti gasesti in tine forta din interior sa poti sa ierti, este greu dar merita, iertarea aduce pace, liniste, echilibru in fiinta umana. Iarta in tine, in sinea ta, el nu trebuie sa stie ca l-ai iertat si vei avea puterea de a te detasa de tot si de a merge inainte senina, pe drumul tau. Ca sa ai un viitor frumos si bun, iarta-ti trecutul si impaca-te cu el. Parintii ne sunt dati dar restul e la latitudinea noastra, avem liberul arbitru, putem alege in fiece moment, tot ceea ce ne dorim.Apeleaza la un specialist, te poate ajuta. Succes!