Mesaj:
Ce pot face pentru indiferenta sotului?
Suntem casatoriti de vreo 4 ani avem si un copilas pe care il iubim foarte mult, el este lumina ochilor nostri…insa avem probleme in casnicie. As vrea daca se poate sa imi dati cele mai bune sfaturi…Vreau sa imi salvez casnicia
De la inceputul casniciei am trecut prin multe probleme ca fiecare cuplu…si am ajuns la un moment dat sa imi dau seama ca poate eu sunt cea care greseste, poate eu nu sunt femeia pe care si-a dorit-o dntotdeauna si atunci am incercat sa fac tot ce e mai bine, sa incerc sa imi salvez casnicia,,,
Am incercat intotdeauna sa il astept cu mancarea pregatita sa il servesc sa fac tot ce doreste el….dar am ajuns la concluzia ca el e intotdeauna nemultumit, nu apreciaza ceea ce fac. Am incercat sa fac aproape toate lucrurile care trebuiesc facute in casa singura, stiind ca am si un copil mic pe care trebuie sa il ingrijesc si in plus de asta sa am grija si de sotul meu care munceste…iar el tot timpul e nervos si imi adreseaza cuvinte jignitoare, chiar si in glume, uneori ma injura, alteori ma face nebuna, proasta si in multe feluri, de multe ori am fost chiar batuta dar nu am apelat la nimeni nimic,,,pt ca il iubeam prea mult si tot asteptam ca el sa se schimbe cumva in bine si sa imi arate mai multa dragoste….parca barbatiii sunt atat de reci si egoisti si se gandesc numai lor sa le fie bine…Eu intotdeauna m-am gandit la binele nostru si m-am lasat pe mine de-o parte, am lasat multe de la mine ca sa il vad pe el fericit.
As vrea sa spun ca intotdeauna cand vreau sa ne reglam probleme familiare, el spune ca nu are timp, sau ma ia in gluma si rade si glumeste pe seama mea si bineinteles de aici de multe ori iesim cu cearta. Nu mai stiu ce sa mai fac cum sa fac sa ma asculte sa imi dea mai multa atentie,,,
As vrea ca viata mea sa nu se termine aici…eu imi doresc sa continui viata langa el si langa copilasul meu, chiar daca uneori ma bate si se comporta urat…as vrea cumva sa il ajut sa isi schimbe comportamentul.
Intotdeauna am fost sincera cu el, poate ca o singura data i-am ascuns un lucru urat pe care el nici acum nu poate sa mi-l ierte si sa treaca peste.
Sunt disperata de multe ori si in gand imi vine doar divort….dar nu as vrea sa existe asa ceva, as vrea sa rezolv problema cumva, dar nu stiu cum! poate ma puteti ajuta cumva, sunt o mamica disperata care isi doreste fericirea copilului aproape de ambii parinti. M-as bucura daca cineva ar putea sa imi dea cateva sfaturi,,,
Mentionez ca acest fel de viata il duc de vreo 4 ani, aproape!!!

aparent deja ‘ceva’ din interior v-a oferit solutia. In cuplu agresiunea fizica nu are ce cauta… se intampla o data… se va intampla pt totdeauna. Din ce descrieti, se pare ca sotul dvs nu prea isi doreste relatia asta, sau isi doreste o sluga pe care sa o poata injosi tot timpul. Copilul nu are nicio vina dar trebuie sa il protejati si mediul actual nu este sanatos sub nicio forma pt el! Respectati-va si incercati sa luati o decizie cat mai buna pt copil… daca nu pt dvs

Este o relatie toxica in care esti abuzata atat fizic cat si psihic. De multe ori victimele ii cauta tot felul de scuze abuzatorului si in cazul tau, sacrifici propria persoana in numele copilului s.a.m.d. Scuzele pe care le invocapersoanele sa ramane in aceasta capcana sunt dintre cele mai variate, de la cele irationale pana la cele mai rationale( aparent). Este clar ca si stima de sine este foarte scazuta si ar trebui sa pui pret pe propria persoana. Te afli intr-o inchisoare, incerci sa faci un pas sa iesi dar te intorci inapoi. Ceva din tine iti spune ca nu mai poti astfel, nu mai poti trai astfel si totusi continui sa o faci. Sentimentul este atat de apasator si obositor. Uneori incepi chiar sa-ti decorezi inchisoarea, sa o faci mai calduroasa, mai prietenoasa.
I

Ce ii caracterizeaza pe toti dependentii, indiferent care este obiectul dependentei, este sentimentul de a fi cumva pierdut, incomplet, gol, in absenta legaturii cu ceva sau cineva. Acest cineva sau ceva devine centrul existentei persoanei dependente si totul ar fi in regula daca acest cineva sau ceva ar fi un factor generator de echilibru si armonie in viata individului.
Din pacate este exact pe dos. Dependentul ajunge la disperare daca pierde contactul cu acest cineva si este dispus chiar sa-si lezeze integritatea fizica sau psihica pentru a ramane in contact cu acest cineva. Cel mai important este ca o femeie aflata intr-o astfel de situatie sa isi dea seama ca viata in doi alaturi de actualul partener aduce dupa sine mai multe lucruri rele de cat bune, iar cand asta se intampla, primul pas spre vindecare este facut.

O viata am si nu as putea-o trai langa cineva care nu ma respecta. Copilul va creste si s-ar putea sa va reproseze de ce ati acceptat toate astea…

Adriana Ene, numai de pareri si opinii extreme si decisive nu are nevoie acum doamna aflata in dificultate si nu o intereseaza cum nu ai putea trai dumneata.
Stimata doamna si mamica, va sugerez sa va invitati sotul la o cafea in oras, cafea pe care sa o

serviti in cabinetul unui psihoterapeut familial. Si sugerez asta dupa ce am citit atent expunerea d-voastra si care s-a dovedit a fi destul de incarcata cu probleme in cuplu si familie. Gasiti curajul si actionati. Aici veti gasi multe pareri complicate.

Sunt de părere că fiecare om este înzestrat cu mecanisme de adaptare şi dispune cel puţin teoretic de posibilităţile necesare pentru evitarea unor astfel de situaţiii. Mă refer că există deja metode specifice prin care unii oameni reuşesc să îşi consolideze treptat rezistenţa psihică, la fel cum alţii şi-o subminează cu perseverenţă şi se automenţin într-o stare de pasivitate acceptând orice agresiune.

parerea mea este ca i-ai dat totul de la inceput si nu l-ai implicat prea mult in problemele casnice,iar acum crede ca totul i se cuvine si i se pare ca nu prea mai are ce primi si ati intrat intr-o rutina zilnica ce va cam macina pe amandoi.Tot secretul este COMUNICAREA care se pare ca voua va lipseste.Regasiti-va si vedeti cum puteti merge mai departe

Ce lucru urat nu-ti poate ierta? Poate se cramponeaza de acesta pentru ca tu insati nu te poti ierta pentru lucrul respectiv. De aceea iti si asumi rolul de "supusa", il servesti si il pui pe el pe primul plan. Te autopedepsesti, gandindu-te ca asta meriti pentru "lucrul urat". Dar tot tiparul asta in care va aflati voi nu e sanatos pentru nimeni, cu atat mai putin pentru copil. El invata de la voi cum sa-i trateze pe ceilalti si cum accepta sa fie tratat la randul lui. Solutia ar fi sa apelezi/ apelati la un psihoterapeut specializat pe cuplu si familie, impreuna cu care sa lucrezi/ lucrati la descoperirea unor resurse care sa va ajute sa interactionati in mod diferit.

metoda ce a mai buna este insa indiferenta…nu l mai trata doar tu,,inceasca sa fii altfel

eu zic ca atunci cand vine sa fii aranjata …frumos imbracata sa i lasi mancarea e masa si sa iesi la plimbare cu copilul….astfel eu v a sta pe ganduri pentru schimbarea ta….pentru ca ei altfel nu vad …si nu pretuiesc persoana de anga ei

Eu zic să ai o discuție cu el în care să-l întrebi de ce se comportă așa și dacă nu merge e cazul să schimbi ceva.

Dragi colegi sunt uimita de sfaturile profesionale date de dvs. acestei doamne. Dupa cum vad, sunt explicate teorii psihologice profunde ale dependentei, ale cuplului abuzat-abuzator, mecanisme de aparare ceea ce este prea mult. Dupa cum stiti, la aceste concluzii se ajund dupa cateva sedinte de psihoterapie si dupa ce relatia terapeutica este foarte bine cladita, altfel sunt doar vorbe in vand, clientul nu internalizeaza nimic.

La fel stiti ca este important sa vedeti problema din ambele directii pentru a avea o imagine de ansamblu buna.

Intr-un cuplu sunt 2. Fiecare este important sa se ocupe de partea lui de relatie, daca partenerul nu se ocupa de partea lui de relatie imi pun semne mari de intrebare daca el isi doreste acesta relatie. Daca cineva nu isi doreste o relatie ce putem face noi pentru a schimba acest fapt? Mai nimic. In cazul doamnei nu am de unde sa stiu acest lucru doarece nu am si opinia domnului. De aceea va indrum, cu mult drag, catre un terapeut de familie, sunt convinsa ca va poate ajuta.

Felicitari doamna Daniela Monica Guzu pentru esenta lucrurilor, descrisa intr-o maniera mai mult decat comprehensibila.

Multumesc pentru comentariu. Am citit atent cazurile si sfaturile de pe terapeuti .ro si am inteles ca aici oricine poate da sfaturi, nu conteaza daca esti specialist sau nu. Acum se ridica o problema, din punctul meu de vedere. Cei care cer ajutor nu au de unde sa stie care sunt raspunsurile specializate si care nu.

Este bine sa intelegem ca uneori sfaturile nu ajuta, din contra pot face mult rau. Sfaturile sunt date din papucii proprii, din experienta noastra de viata, cred ca pentru un ajutor specializat trebuie privita problema din papucii clientului/pacientului. Cazurile de aici sunt foarte diverse si necesita OPINII DE SPECIALITATE. Unele dintre ele sunt considerate URGENTE PSIHIATRICE si este extrem de periculos sa ne dam cu parerea aici.

Raspuns de la d-na care a pus intrebarea: Buna. incer sa raspund la subiectul cu indiferenta sotului.
Sunt bucuroasa sa vad ca mi-ati citit povestea si am primit cateva sfaturi, inca mai astept…
Credeti-ma ca am incercat de atatea ori sa il scot pe sotul meu undeva, dar foarte rar cand se intampla sa il conving… El e preocupat cu meciurile, tv si pc! astea sunt cele mai imp lucruri pt el. si bineinteles ca sa iasa cu colegii la un fotbal isi face timp, dar pt sotie si copil mai putin, daca are chef. Asta nu o inteleg de ce ma trateaza asa?!
Traiesc langa un om pe care parca nu l*as fi cunoscut niciodata! Oricate as incerca parca nu mai reusesc, mi foarte greu sa mai cred ca pot rezolva ceva in casnicia asta! De cate ori il intreb daca ma iubeste el zice, ca doar vezi, ca in fiecare zi ma duc la lucru pt tine, dar pt mine nu e de ajuns doar sa imi aduca bani in casa ci sa imi arate fapte…ca ma iubeste. Nu agresivitate si indiferente!
Uneori nu imi mai vine sa traiesc, dar pt ca am un copilas, asta e motivul pt care pot sa spun ca mai traiesc!

poate ca este timpul sa incepeti a trai pt dvs si copilul dvs… divorturile se intampla. Doar pt ca ati facut o greseala cand v-ati casatorit, nu este un motiv sa suferiti nici dvs nici copilul… exista parteneri compatibili in lume

Daniela Monica Guzu: ce părere aveţi de ideea că printre specialiştii care se documentează permanent şi încearcă să fie la curent cu ultimele noutăţi în domeniu, sunt şi mult prea mulţi impostori care preferă să fie reduşi la nivelul unor simpli distribuitori de chimicale (comisionul !). De ex. am fost recent la sora bunicii mele şi am văzut că avea margarină în frigider. cine ţi-a spus că poţi să mănânci gunoaie din astea, o arunc acum !! Vaaai cum să arunci mâncarea, am fost prima de la 7 dimineaţa la cabinetul lui Pop de Popa, mi-a zis că pot consuma de 2 ori /săpt. Peste 1 an a făcut infarct i-a crăpat inima in două Las la o parte că nişte fosile preistorice încă mai au drept de liberă practică, dar sunt ăştia tineri care participă voluntar într-o adevărată industrie a morţii. Are we just searchin’ for the genuine fake ??

Orice padure are uscaturile ei si in acelasi timp este important sa nu generalizam. Cautati pe cei mai buni din domeniu.

este evident ca sotul doamnei are amanta sau amante, este un comportament tipic barbatilor care insala.Nu il mai intereseaza sotia si nici de copil nu-i pasa, dar sta in casnicie din comoditate: are o sclava care sa-l slugareasca si sa-i suporte comportamentul execrabil.In intrebarea principala, doamna spune ca ei isi iubesc foarte mult copilul, poate a vrut sa spuna ca dumneaei isi iubeste copilul, nu sotul.Sa nu mai vorbeasca la plural.Singura a spus in comentariul de dupa, ca nu prea se intereseaza de copil si nu-si face timp pt el.Un tata care isi iubeste copilul, INTOTDEAUNA PUNE PE PRIMUL PLAN COPILUL, nu meciurile, berea si iesitul cu prietenii(adica mersul la amanta in traducere libera) DOamna, divortati de nemernicul acesta care isi bate joc de dvs si de copil, meritati sa fiti fericita, dati-va o sansa..cu altcineva(in timp).Meritati sa fiti iubita si respectata. Refuzati sa mai fiti carpa de spalat pe jos a unui gunoi cu chip de om. VA rog sa imi scuzati sinceritatea brutala, dar trebuie sa va deschida cineva ochii.De multe ori o ‘" zgaltaiala"ne trezeste la realitate.

Terapeut masaj, incearca apa rece si gheata pe frunte. Chiar si virtual nu ai dreptul moral, doar libertatea necenzurata, de a oferi sugestii decisive si de a jigni subiectii virtuali. Fa recomandari constructive si corective, daca nu poti…abtine-te!

Raspuns de la d-na care a pus intrebarea:
Multi au adaugat varianta divort, e si aceasta o varianta, dar eu as vrea sa o folosesc ca o varianta de rezerva! Doar in cazul in care nu mai pot face nimic…. Sper cat de curand sa imi conving sotul sa mergem la un terapeut specialist in pbme familiale.
Am trecut prin multe probleme, chiar daca sunt tanara, as putea spune ca nu imi mai doresc sa ma recasatoresc, nu as mai putea avea incredere in barbati!
Pt ca la inceput e totul frumos, apoi totul se schimba radical.
Asta e o pbma a mea…daca ar fi sa divortez clar nu mi-as mai cauta perechea, copilul meu e cel mai important in viata asta decat orice alt lucru. Imi doresc sa il cresc asa cum pot, chiar daca este greu si sa incerc sa imi salvez casnicia, iar daca nu voi reusi, voi divorta…
Pana la divort o sa incerc toate metodele.
Imi este greu pt ca imi doresc pt copilul meu tot ce e mai bun, dar sa creasca langa ambii parinti, sa nu duca lipsa tatalui…
Cateodata ma gandesc daca mai exista asemenea cupluri in situatia mea….si uneori sunt sigura ca daca ar mai exista, multe cupluri in situatia mea poate ar divorta, sau gresesc?
Eu am incercat sa apelez si la politie pt agresiunile fizice, dar la ce ma ajuta? Pt ca amenda pe care cred i-ar da-o, ne-ar face pe amandoi sa suferim inclusiv copilul,…Cred ca ma intelegeti ce vreau sa zic.
In ziua de azi e foarte greu sa traiesti, la salariile din Ro. Asta e realitatea!
Apropo de amanta, sotul meu nu m-a inselat niciodata, atata doar isi petrece timpul cu colegii lui de lucru, si asta e pe buna dreptate, pt ca mie nu imi scapa nici un detaliu sa il intreb tot timpul…cel putin asa cred eu ca nu m-a inselat.
Daca ma insela cu siguranta nu mai avea curaj sa vina la mine,nu? sau gresesc eu?
Problema cea mai mare din casa e ca se bate cu pumnul in piept ca el e seful, el da comanda, eu sa faca cum zice el, iar mie daca nu imi convine asta e treb sa fac ca asa imi zice el, chiar daca trebuie sa rabd!
Am incercat si treaba cu indiferenta, dar parca tot indiferent ramane uneori…parca e prea pasiv, nu are chef de viata, parca nu traieste pe pamant, e ciudat!!!
Sa nu ma credeti ca eu caut barbatul perfect, clar nu exista!
Dar in ziua de azi am observat ca sunt prea putini barbati care mai stiu sa aiba respect fata de o femeie, sau rusine cum era pe vremuri…dar de iubire, nici sa nu mai vorbim!
Daca nu stii sa respecti o femeie, nu stii nici sa o iubesti, asta e concluzia la care am ajuns eu!
Mi-e greu sa ma gandesc ca ar mai exista pe lumea asta barbati care sa iubeasca asa cum imi doresc eu…
Am incredere in mine, dar nu as mai putea iubi, parca mi-am folosit toate puterile mele, asa ma simt…nu cred ca as mai putea incepe o viata noua vreodata, dar daca sotul meu la care tin atat de mult si-ar putea cere iertare si si-ar schimba comportamentul atunci poate ca viata mea ar deveni altfel…atunci cu siguranta totul s-ar schimba radical, asta e ce imi doresc.
Sunt in stare sa spun Da sau Nu, dar agresivitatea sotului se starneste din nou, la orice fel de vorba sau comentariu nu ii convine, asta e lucrul care ma deranjeaza!
Va multumesc tuturor care ati raspuns la "povestea mea" si ca m-ati incurajat! Va multumesc ca m-ati ajutat sa imi descarc oful aici si neplacerile create in fam mea.