Mesaj:
Hristos a inviat! Buna ziua,ma numesc Camelia,am 15 ani si jumatate. Stiu ca la varsta mea ar trebui sa fiu mai concentrata pe scoala si viitor dar stiti ca toti adolescentii au momente de ratacire. Parintii mei au divortat in urma cu 6 ani,atunci am fost afectata insa nu m-am exprimat in fata nimănui. Acum ma bucur că s-a intamplat asa pentru că tatal meu era si este foarte dur. Sunt cuminte pentru varsta mea,nu beau,nu am fumat niciodata,nu pierd noptile in cluburi dar nu sunt nici tocilada.Sunt o fata ok.
Insa cea mai mare aniciune a mea este Andrei,prietenul meu cel mai bun. Suntem amandoi in clasa a 9-a,8ani am fost colegi,acum nu mai suntem.
De 4-5 ani suntem cei mai buni prieteni in adevaratul sens al cuvantului,vorbim ore intregi la telefon,ne spunem ABSOLUT ORICE.
Eu,cand am aflat ca nu vom mai fi colegi am facut o mica depresie si am mai ajuns o data la psiholog dar nu am rezolvat nimic. Aveam o mica obsesie pentru el pe care 10% o mai am si acum.
De 1 an jum sunt indragostita de el. Eu,neavand nicio alta relatie anterioara el este prima mea iubire. Din pacate,pot spune ca sunt unul din cazurile nefericite in care iubirea nu este 100% reciproca.
El nu stie,nici nu banuieste. Il tot timpul acesta m-am comportat LA FEL ca inainte cu el,desi sufeream enorm. Acum,satula sa aud mereu de relatiile si de fetele pe care le place,satula sa il ajut mereu cand fiecare cuvant al lui ma raneste as vrea sa evadez atat de mult din chestia asta ,insa o prietenie lunga cu mii de amintiri ma trage mereu inapoi. Nu stiu ce sa mai fac,tin la el enorm,il iubesc si vreau sa-l vad fericit,chiar daca locul lui nu este langa mine. simt ca nu mai pot sa ii fiu prietena si nu stiu ce ar trebui sa fac. Sa continui sa sufar in secret sau sa ma detasez cu totul de el pentru a-l uita? (El are prietena pe care o place mult). Sper ca ma puteti ajuta,as fi recunoscatoare.multumesc..

ce iti pot recomanda este sa fii sincera… in primul rand cu tine, in al doilea rand cu restul oamenilor din jurul tau. Sa adunam multe in noi nu este niciodata sanatos… pt nimeni

Camelia, daca Andrei iti este prieten adevarat, faptul ca tu ii vei spune ca vrei ceva mult nu cred ca va afecta prietenia voastra. Merita sa incerci! Gaseste un moment bun si sugereaza-i ceea ce simti.

Probabil blocajul tau in a-ti exprima sentimentele sa produs in momentul cand parintii tai au divortat..”am fost afectata insa nu m-am exprimat in fata nimanui”..,te-ai obisnuit asa si nu-ti faci nici un bine,tin e cont de ceea ce au spus Domnu Botezat si Alice…Nici una dintre variantele tale nu-i buna..”sa sufar in secret sau sa ma detasez cu totul de el..”..Fi sincera,fi tu ptr.ca asta-i castigul cel mai mare,asta-i responsabilitatea cea mai mare”sa fim ceea ce suntem” ..succes!!!!!!!!!!!

Dragă Camelia, ai obţinut deja cele mai bune sfaturi cu privire la atitudinea ta faţă de Andrei. Adaug şi eu că este nevoie să exersezi comportamentul asertiv. Ce vreau să spun cu asta? Învaţă să-ţi exprimi nevoile, sentimentele, gândurile dar fă-o în aşa fel ăncât să nu răneşti pe celălalt. Învaţă să spui NU când ai nevoie să spui nu, învaţă să spui VREAU, atunci când vrei ceva pentru tine. Învaţă să te aperi în aşa fel încât să nu răneşti pe nimeni dar să nu fii nici tu rănită. Tăcerea ta, după cum spui, te răneşte pe tine şi acesta se numeşte comportament pasiv. Ai grijă de tine, învaţă să faci asta, eşti cea mai în măsură s-o faci. Succes!

Buna Camelia. Adevarat a Inviat! Draga mea, e prima data cand ti se intampla asta, dar te asigur ca sunt sanse mari sa ti se mai intample daca vei folosi acelasi tipar relational si pe viitor. Iti propun un exercitiu de imaginatie: sa privesti relatia voastra din exterior, sa te privesti pe tine ca si cum te-ai vedea in oglinda, si sa analizezi exact ceea ce vezi in modul in care relationati. Vei avea surprize mari, iti garantez. Daca ai nevoie de ghidare, trimite-mi mesaj si te voi ajuta cu placere. Numai bine!