Mesaj:
Buna ziua! Acum un an jumatate bunica mea a murit. Pentru mine a fost un soc acest lucru deoarece ea m-a crescut si o iubeam ca pe o mama. A facut un atac cerebral si eu am gasit-o prabusita la pamant. Nu mai putea vorbi bine dar incerca sa imi spuna ceva. Dupa ce a luat-o salvarea nu am mai putut vorbi cu ea deoarece a intrat in coma iar la sase zile a murit. Ultimele cuvinte care i le-am spus au fost: “Stai linistita ca o sa te faci bine!” si ea mi-a spus “Stau!Stau!”. Din pacat nu si-a mai revenit. Inmormantarea a fost socanta pentru mine pentru ca atunci cand i-am vazut corpul am izbucnit in plans si am zis “Asta nu e bunica mea! Ea nu era asa!”. Imaginea era total schimbata si mi se parea de nerecunoscut. Multe amintiri de la inmormantare nu am decat plansul si refuzul sa cred ca ea era acolo. Imi amintesc ca tatal meu mi-a interzis sa mai intru in camera unde era corpul deoarece eram prea socata sa o vad asa. Daca mi-a interzis, m-am trezit noaptea si m-am dus singura in camera unde era ea. Stateam si ma uitam la corpul ei si imi imaginam ca se ridica. Dupa inmormantarea aveam tot felul de vise cu ea. In vise stiam ca ea e moarta dar o vedeam si stiam ca va urma sa o pierd si in vis. Incerca sa vorbeasca cu mine dar nu intelegeam in niciun vis ce voia sa imi spuna.Am visat-o ba ca se ridica din mormant si zicea ca nu am ingropat-o bine sa o mutam mai sus, ba ca i-am ars corpul si multe alte ipostaze. Ma chinuiai de-a dreptul visele deoarece nu o visam bine sa imi dea senzatia ca ea este bine unde este. Inainte de ziua cand am gasit-o cazuta la pamant, o visasem cu o noapte inainte. O visasem ca imi zicea sa ma marit cu prietenul meu mai repede. Prietenul meu venea din strainatate la ora 12 noaptea cu avionul in data de 15 iunie, iar eu in 15 iunie la ora 7 seara am gasit-o pe bunica mea cazuta. Am aflat ulterior ca ii spusese uneia din surorile ei ca asteapta sa vina si el pentru a vorbi cu noi sa ne spuna sa ne casatorim. Nu a mai apucat.
intrebarea mea ar fi: ce se intampla cu mine? De ce o visez mereu rau? De ce ma simt vinovata ca nu am facut mai mult pentru ea? De ce simt ca am ajuns prea tarziu? E normal sa am aceste remuscari si aceste vise?
Va multumesc pentru rabdare.

Ar fi bine sa faceti câteva şedinţe de psihoterapie ,pentru încheierea doliului, deoarece sunteţi într- un doliu prelungit ,având in vedere ca durează de un an si jumătate. Va pot sta la dispoziţie.

Aţi fost lângă bunică in ultimele momente ale vieţii dumneaei. Cu siguranţă bunica a murit împăcată si liniştită că ati fost acolo.

Terapia ajuta, mesajele celor ce nu mai sunt langa noi sunt special trimise pentru fiecare dintre noi. Poate la inceput sunt contradictorii sau confuze, dar cu ajutorul specialistilor poti avea o interpretare reala. Doliul nu are o perioada fixa, fiecare il poarta in suflet atata timp cat are nevoie sa se elibereze de el. Noi, toti terapeutii de aici va suntem aproape !

Doamna Viorica Petrache are dreptate, sunteti intr-un doliu prelungit, cred ca v-ar prinde bine cateva sedinte de psihoterapie. Faptul ca o visati astfel se datoreaza intr-o buna masura faptului ca nu ati reust sa acceptati inca, disparitia sa. Simbolic, inconstientul dvs. va arata acest lucru prin continutul viselor, ca “trebuie sa o pierdeti” adica sa acceptati realitatea si sa va degajati spatiul interior de a va gandi permanent la ea. In cadrul unei terapii ati putea aborda idei ramase nerezolvate, lucruri care nu ati apucat sa vi le spuneti, sentimente de vinovatie daca exista si tot ceea ce simtiti ca va leaga intens de aceasta ideatie.