Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Sunt terapeut ABA intr-o casa cu doua fetite gemene autiste. O rog constant mama sa respecte programul pentru ca altfel intarzii in alta parte, dar pana nu a avut loc o discutie mai serioasa nu m-a luat in considerare, iar acum s-a suparat pe mine si imi cauta nod in papura desi lucrez foarte bine.
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:
Sunt terapeut ABA intr-o casa cu doua fetite gemene autiste.Lucrez de un an si un pic cu una dintre fetite.De doua luni rog constant mama sa respecte programul cu pauze de 15 minute intre sesiuni pentru ca altfel intarzii in alta parte.Pana nu am anuntat supervizorul , pana nu a avut loc o ,,discutie" mai serioasa , nimeni nu m-a luat in considerare…Acum s-au suparat pe mine , imi cauta nod in papura in orice fac desi de la supervizori (ABA si logopedie ) primesc mereu laude.Am empatizat mereu cu problema dumnealor, recunosc , sunt un om cu f mult bun -simt si cumva stiu unde am gresit…dar, chiar nu stiu cum sa-i mai abordez…Cu copilul lucrez extraordinar, tatal mi-a spus ca este multumit , dar mama ii comunica altceva decat ceea ce discut cu dumneaei si apoi nu recunoaste niciodata nimic !Neaga toate jignirile sau toate presiunile pe care le pune pe terapeuti !Sotul , ,,normal" isi crede sotia…Cum sa-i spun domnului ca nu-si cunoaste sotia?Ca minte sistematic desi a |
|||
|
|||
Ar trebui sa porti o discutie cu ambii parinti in acelasi timp, initial trebuia sa faci un contract cadru pentru tot ceea ce vei face in timpul terapiei si totul sa fie discutat in prealabil…macar stii ce vei face cu alti clienti pe viitor…succes!
|
|||
|
|||
O solutie ar fi si sa ai o discutie referitor la presiunea din partea reprezentantului legal/conventional, cu cineva de la Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului din raza teritoriala a domiciliului copilului. Intreaba acolo cu cine poti discuta o astfel de problema. Cu siguranta vei avea parte de o indrumare. Interesul copilului este prejudiciat datorita acestei presiuni pe care o simti. Poti avea o discutie neoficiala, dar si oficiala, daca zici ca acest reprezentant legal sau conventional (mama) a pierdut mai multi specialisti din cauza comportamentului ei. Poate ca si mama ar avea nevoie de consiliere psihologica si suport ca sa fie indrumata cum sa se raporteze la copiii ei, la afectiunea lor, dar si la specialistii care lucreaza cu ei. Poate ca mama nu stie ca un specialist ABA e aur curat pentru un copil cu o afectiune din spectrul autist. Abordeaza prima dat problema cu ambii parinti, asa cum a sugerat si colega mai sus. Slujba ta e in pericol, dar si interesul copilului. Nu stiu cum ar reactiona copilul daca ar schimba specialistul; se stie ca ei au nevoie de o rutina si ca e aproape imposibila adaptarea subita la lucruri noi, persoane noi. Asa ceva ar da peste cap cu 50% toata munca si toate progresele pe care le-ati inregistrat, ca echipa, pana acum. Si mama ar trebui constientizata cu acest fapt, care reprezinta chiar un pericol pentru copilul ei. Succes! Felicitari pentru devotamentul pentru profesie si curajul de a cere sfaturi de la colegi!!!
|
|||
|
|||
Eu zic sa vorbesti cu coordonatoarea si sa stabiliti impreuna, ca echipa, cum sa abordati problema. Cred ca ar trebui clarificate, ulterior, intro sedinta de coordonare. Deasemenea, detaseaza-te de ceea ce nu tine de tine si alege sa nu iti asumi partea lor de iresponsabilitate. Pune-le consecinte de genul: daca mai intarziati – platiti inca o sedinta – sau cele 15 minute – care intro luna – inseamna ceva. Daca nu transmit intre ei un feedback real despre copil, poti sa le faci o fisa zilnica de feedback in care doar sa bifezi zilnic si sa treci doua observatii scurte. Eu asa as proceda intro situatie similara.
|
|||
|
|||
Subscriu la tot ce s-a spus mai sus. Ca sugestie, eu as aborda psihodinamic problema cu mama de tipul "ce se întâmpla (nespus) in relația terapeutica?"
Ce semnificație a avut pentru ea faptul ca ați avut acea discuție, si mai ales ce beneficii are de pe urma acestui comportament? Spui ca "știi ce ai greșit" desi ești lăudata de supervizori. Oare chiar ai greșit sau comportamentul doamnei te face sistematic sa te simți vinovata? Sugerez o discuție deschisă, cu lucrurile spuse si analizate intr-o maniera constructiva. La urma-urmei, nu sunteți acolo intr-o relație concurențiala ci aveți un scop comun: binele copilului. Si revin cu ideea necesității prelucrării situației in supervizare, nu numai din perspectiva tehnicilor si metodelor folosite, ci si din perspectiva transferului tău personal (alianța cu tatăl, ambivalenta fata de mama, sentimentul de neputința, implicarea ta emoțională in aceasta situație, etc) Asta poate ajuta mult in gasirea celei mai bune variante in acest caz. Succes! |
|||
|
|||
Multumesc din suflet ! M-ati determinat sa vad lucrurile si dintr-o alta perspectiva !
|