Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Sunt studenta in primul an la Litere si simt ca nu aici imi este locul. Nu stiu daca asta este cauzata de faptul ca atunci cand am ajuns in orasul asta am rupt legatura cu fostul meu prieten, el gasindu-si pe alta. Mereu raman blocata cand intampin un obstacol.

  39 vizite

Actualizat: 19 iunie 2018 | 3 raspunsuri
Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Am 20 de ani si sunt intr-un impas. Sunt studenta in primul an de facultate la litere si simt ca nu aici imi este locul. Ma simt intr-un mediu strain ,intr-un mediu in care nu ma regasesc ,desi toti colegii mei sunt foarte comunicativi si empatizez ,ma integrez. Nu simt ca locul meu este la aceasta facultate. De la inceput am zis ca renunt,ca nu sunt in stare sa duc primul an. Desi am crezut ca asta imi este drumul,nu stiu daca am facut alegerea corecta. Nu stiu daca lucrul asta e datorat faptului ca a fost totul prea brusc si ca atunci cand am ajuns in orasul asta am rupt legatura cu fostul meu prieten,el gasindu-si pe alta. E a doua oara cand mi se intampla asta si nu pot sa nu recunosc ca sunt daramata. Am avut o relatie acum ceva timp care s-a incheiat dupa 4 ani si care m-a afectat foarte mult. Am suferit enorm. Nu stiam cum sa fac fata mai ales ca ma prinsese intr-o perioada agitata din viata mea. Cand mi-a fost mai greu,a disparut. PArintii mei sunt divortati de cand aveam
eu 10 ani. Viata cu tata nu a fost chiar roz. Discutiile mele cu tata s-au transformat intr-un mic razboi acesta subestimandu-ma,spunandu-mi ca nu o sa fiu capabil sa fac x si y ,in capul lui crezand ca ma va ambitiona. Nu pot sa trec peste lucuruile care mi se intampla,mereu raman blocata cand intampin un obstacol. Nu stiu cum sa-mi gasesc drumul,nu stiu care este drumul meu.
Plang des si deja simt cum cedez.

imi pare rau ca ai ajuns sa suferi atat de mult din cauza (probabil) neintelegerilor dintre parintii tai si aparent a lipsei de empatie din partea tatalui tau. Eu iti recomand sa incepi sa vorbesti cu un psihoterapeut in ideea unei dezvoltari personale in care sa te cunosti mai bine si sa te poti ‘inarma’ cu ce ai tu nevoie, nu ce consider cei din jur. Curaj, se poate!
 4
Este firesc să te îndoiești, având în vedere situația în care ai fost. Poți insa sa alegi sa nu te mai lași influențată de părerile celor din jur, chiar dacă simți că ți-ar fi mai bine cu susținerea lor. Încearcă să îți selectezi opiniile celor care sunt echilibrați emoțional și care țin la tine. Ceilalți nici nu pot atlfel, chiar daca poate ar vrea. Terapia este mereu de folos. Îți țin pumnii!
Esti la inceput de drum si ai toata viata inainte. Stiu ca nu ti-a fost usor pana acum dar ai razbit. Uneori parintii nu stiu cum sa ne ajute sa crestem mai frumos si fac greseli. Imi pare rau ca tatal tau vorbea asa cu tine pentru ca si daca tu stii acum ca el avea intentii bune, dorea sa te ambitioneze, tu nu functionai asa. Daca tu ai luat, chiar si in trecut, afirmatiile lui ca pareri despre tine, incerci sa ii arati ca nu e asa. Pui multa presiune pe tine sa nu gresesti si sa reusesti ce iti propui. Poate ca nu este locul tau acolo, sau poate ca e. E dreptul tau si sa te lamuresti, si sa alegi daca faci asta in continuare sau nu. Pentru ca nici tata, nici mama, nici iubitul care a fost sau va veni nu-ti va trai viata. Doar tu vei putea stii ce iti place si ce vrei. Acum inca mai intervin 2 probleme. Daca tu esti orientata in experior, cautand afectiunea, aprobarea si sustinerea celor din jur, exista riscul sa conteze mai mult ce spun/cred/vor ceilalti decat ce vrei tu. Uneori nici nu ne dam seama ca facem asta. Dar daca e asa, e greu sa realizezi ce iti place pt ca ai ales pe alte criterii..si atunci trebuie sa-ti dai timp, sa te asculti si sa vezi. Cealalta problema e ca amesteci un pic lucrurile. Pui poate pierderea iubitului tau pe seama plecarii tale si deci a noii vieti si de ce nu, a facultatii. Crezi cumva ca revenita acasa v-ati impaca? Pentru ca atunci..tin sa iti spun cu tot dragul: chiar daca ai fi la facultatea perfecta pentru tine, dar e mai important sa fii cu el, tot iti vei dori sa renunti. Deci e important sa te linistesti si sa separi lucrurile. Sa vezi ce anume te tine in starea asta, ce merita si ce nu. Cine vrea sa fie cu tine lupta, asteapta, te cauta. E greu sa fii singura intr-un loc nou, departe de tot ce stii, dar poate fi si un bun prilej sa dai drumul trecutului, sa vezi cine esti acum si ce vrei. Curaj si succes!

Postat în Diverse | Alte probleme, Dragoste | Relatii de cuplu, Psiholog / psihoterapeut online, Relatia cu parintii / Familia
Etichete: ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita