Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Sunt studenta la Medicina la insistentele parintilor mei, eu nu mi-am dorit niciodata sa fiu medic. Toti colegii mei sunt entuziasmati, iar eu sunt pur si simplu trista. Visul meu ar fi sa studiez limbi straine, doar ca mi-as dezamagi parintii cumplit.

  71 vizite

Actualizat: 12 octombrie 2016 | 9 raspunsuri
Terapeuti.ro 7:56am Oct 11
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Va rog din suflet sa ma ajutati cu un sfat! Am 19 ani si vara trecuta am dat admitere la facultatea de medicina. Nu mi.am dorit niciodata sa fiu medic, nu ma vad medic, doar ca la insistentele parintilor mei, si constienta ca in ziua de azi e foarte greu sa gasesc un loc de munca, am ales cea mai sigura varianta: sa dau la medicina. Problema mea este ca ma simt trista. A inceput facultatea si toti colegii mei sunt entuziasmati, iar eu sunt pur si simplu trista. Eu eram un om care facea sport zilnic, manca sanatos, avea ambitia de a se autodepasi in orice secunda, dar de cand cu asta am devenit plata, am impulsul de a sta toata ziua in pat, de manca numai prostii, nu mai am niciun pic de chef de viata, totul mi se pare gri si simt efectiv ca ma tarasc. Nu stiu si nu inteleg daca acesta este un moft sau daca am ales calea gresita, nu inteleg daca doar sunt o prostuta rasfatata sau chiar e un semn ca nu sunt pe drumul cel bun. Visul meu ar fi sa studiez limbi straine la Cluj Napoca, unde este cea mai buna facultate de profil din tara, doar ca stiu ca facand aceasta alegere, renuntand la medicina dupa doar un an, mi.as dezamagi parintii cumplit si poate chiar si pe mine cea din viitor. Dar daca raman, oare nu voi regreta toata viata? Ma simt la o rascruce de drumuri si ma simt un copil groaznic, o pacoste pentru ai mei in momentul acesta, ma simt ca o termita care doar consuma si are mofturi, insa nu inteleg sursa nefericirii mele, daca am o familie minunata, sunt studenta la buget, am practic un loc de munca asigurat in viitor, nu inteleg ce se petrece cu mine.

Ana Ungar 8:02am Oct 11
Eu consider ca indeplinirea viselor profesionale este o parte importanta din linistea, fericirea si implinirea unei persoane. Este normal sa te simti trista cand simti ca te indepartezi de visul tau. De asemenea este important sa traiesti viata ta si nu a parintilor tai. Eu consider ca poti faci si facultatea de limbi straine :) nu este niciodata prea tarziu pentru studii. Din persoanele pe care le cunosc cred ca un procent de 75% fac compromisuri in felul urmator: au un loc de munca pentru a avea un venit care nu este neaparat fericirea suprema, din veniturile respective sustin visele pana cand isi pot sustine existenta in job-ul mult visat.
Psiholog Cristina Cristea 8:12am Oct 11
Se spune sa nu regretam deciziile pe care le-am luat in trecut, fiindca atunci au fost cele mai bune. In rest, subscriu parerii de mai sus, trebuie sa traiesti pentru tine, nu pentru parintii tai. Daca simti ca ii tradezi, gandeste-te ca si ei pot fi egoisti, fortandu-te sa faci o facultate care nu te atrage. Decizia e a ta. Bafta!
Lia Oltean 8:20am Oct 11
Alegerile pe care le facem nu sunt ireversibile, dar ele au întotdeauna consecințe. Înțeleg, din ceea ce ai relatat, ca ai un regret privind legat de alegerea făcută, mai mult pentru a satisface dorința părinților decât nevoile tale. Poate ca ar fi util sa începi un demers terapeutic pentru a investiga ce anume te-a determinat sa sacrifici nevoile tale în favoarea nevoilor altora, fie ele și ale părinților. Mai apoi, vei putea lua o decizie.
Botezat-Antonescu Radu 8:37am Oct 11
mie imi place o reflectare mai veche: daca ar fi sa faci ce vrei sa faci acum si ar trece 10 ani si te-ai uita inapoi, cum te-ai simti? Urmeaza-ti ‘vocea interioara’; daca vrei sa faci limbi straine si te vezi facand lucruri in acest domeniu… de ce nu?! Plus ca sa faci o a doua facultate nu este chiar asa de inaccesibil in ziua de astazi :) . Curaj!
Ana Irina 8:59am Oct 11
Eu zic sa nu renunti totusi la medicina. Gandeste-te ca ai avea un avantaj pana la urma: adica ai putea sa te inscrii la un moment dat si la facultatea de limbi straine (in paralel sau dupa ce termini medicina) si cunoscand si medicina ai putea face traduceri pe domeniul medicina. Un domeniu nu il exclude neaparat pe celalalt. In plus, nu stiu cat de usor se va mai gasi loc de munca dupa terminarea medicinii – multi se inscriu la aceasta facultate in speranta de a gasi loc de munca in strainatate. Si ca medic si ca profesor nu vei avea salariu prea mare… Multe persoane dupace fac o facultate si chiar profeseaza in domeniu o vreme aleg sa se mai inscrie la alta facultate/alte facultati si sa schimbe complet domeniul. Gandeste-te ca poti face si tu asa in viitor :-)
Olimpia Ciocea 12:57pm Oct 11
Din ce ai descris , spui clar ca nu ti-ai dorit asta si nu te vezi medic.Toate aceste stari au aparut ca modalitati sau strategii de a-ti confirma ca nu vrei asta.Discuta si cu parintii tai si spune-le ce simti , asa cum ne-ai spus noua.Intreaba-i ce isi doresc un copil fericit cu ceea ce isi doreste si ce face sau unul trist plin de regrete , frustrari , nemultumiri.Tu traiesti viata ta , incearca sa te gandesti ce-ti doresti,analizeaza-ti oportunitatile,analizezi avantajele si dezavantajele profesiilor luate in calcul, asuma-ti alegerile si urmeaza-ti visele! Succes!
Ştefi Ştef 1:20pm Oct 11
Ti-ai dat seama singura de problema: nu asta iti doresti sa faci. Medicina este o facultate extrem de grea si daca nu iubesti aceasta meserie … nu vei da randament maxim.
Poate ar trebui sa discuti cu ai tai si sa le explici ca tu iti doresti altceva si sa iei atitudine. Sa faci ceea ce iti doresti TU. :) Ei ar trebui sa te sustina indiferent de deciziile tale si sa le accepte (chiar daca sunt sau nu bune).
Ileana Profeanu 7:42pm Oct 11
o sa lucreze parintii in locul tau dupa ce termini facultatea?
Duculescu Ionela 8:35am Oct 12
Cu siguranta cu mancarea iti umplii golul din interior de care tu vorbesti. Fi independenta si incearca sa iei singura decizii pentru tine. Colegii mei ti-au dat mai multe variante pentru o introspectie mai amanuntita. Nu uita ca esti tanara si ai timp sa faci ce iti place. Intodeauna sunt mai multe variante de a rezolva o dilema. Ia fiecare varianta in parte vezi avantajele si dezavantajele si ia o decizie corecta pentru tine… NU PENTRU ALTII! Daca nu stii cum sa faci acest lucru singura cere ajutor la un consilier sau un psihoterapeut. In cateva sedinte sunt convinsa ca se rezolva cu putina indrumare.
Postat în Adolescenti | Preadolescenti, Psiholog / psihoterapeut online, Relatia cu parintii / Familia
Etichete: , , ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita