Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua
Ma numesc Alex si am 28 de ani.Sunt intr-o relatie de aproape 6 ani si casatorit din luna octombrie 2014.Va rog sa ma ajutati in urmatoarea problema:
La inceputul lunii martie am fost la un curs de formare de 5 zile pe Valea Prahovei.Am ajuns acolo duminica dupa-amiaza, ne-am cazat , dupa care am plecat la ploiesti la meciul de fotbal Romania – Insulele Feroe, revenind la hotel noaptea tarziu, astfel am cunoscut grupul abia a doua zi.Dimineata am coborat la micul dejun cu colegul meu, si cand a intrat in sala o femeie, am avut o stare foarte ciudata, pe care nu am mai simtit-o niciodata : am devenit extrem de agitat, inima imi batea galopant, aveam un tremur de emotie, nu mai puteam respira normal…ma simteam de parca o cunosteam si aveam sentimente puternice fata de ea de foarte multa vreme desi acum o vazusem pentru prima data in viata mea.A urmat primul curs, cu prezentari etc.De atunci o urmaream cu privirea fara sa vreau, ascultam fiecare cuvant pe care il rostea,ii urmaream fiecare gest..De multe ori, la discutiile libere zicea numele meu in loc de cel cu care voia sa vorbeasca dar am zis ca e pura gresala.O urmaream si la pranz si la cina, privirea imi fugea numai catre ea, nu am patit in viata mea asa ceva.zilele urmatoare au decurs la fel, am fost sa vizitam diferite obiective din zona, formaseram un grup, printre care si ea bineinteles.In fiecare secunda voiam sa ma apropi de ea si sa ii spun ce trairi ma incearca dar imi era teama de o reactie care sa ma faca de ras in fata celorlalti si cu greu m-am abtinut.Pana in ultima seara, la masa festiva, cand am vazut-o trista si mi-am luat inima in dinti si am invitat-o la dans.In zilele trecute am apucat sa vad ce persoana este si m-a fascinat: soficticata dar foarte simpla in acelasi timp, cu mult umor, extrem de inteligenta, cu un zambet sclipitor si o voce care imi inunda creierul, nu mai auzeam nimic altceva cand vorbea ea…In timpul dansului i-am spus toate aceste lucruri, mi-am asumat orice risc fiind ultima seara, i-am zis ca nu inteleg cum e singura si trista pentru ca din punctul meu de vedere e femeia pe care si-ar dori-o orice barbat, femeia perfecta…s-a emotionat si mi-a multumit…seara a continuat…am invatat-o sa danseze dansuri specifice oltenesti, ea fiind din N-V tarii, cam la 500 km distanta.La final, dupa ce a plecat spre camera, i-am trimis un mesaj cam cu aceleasi lucruri pe care i le-am spus si la dans dar putin mai detaliat…si mi-a raspuns ca nu era nevoie sa o fac sa planga…mi-am cerut scuze daca am deschis vreo rana mai veche, si mi-a spus ca nu are rani, ca e vorba de mine…nu intelegeam…femeia asta perfecta s-a indragostit de mine?Seara a continuat prin cateva mesaje, mi-am cerut scuze ca am intristat-o, am rugat-o sa coboare sa stam de vorba dar a zis ca nu are rost, ca eu sunt insurat si nu are rost.A doua zi aveam deja stabilit ca ea, eu si colegul meu sa urcam cu telecabina la babele dar a batut vantul foarte tare si am hotarat sa mergem la peles si pelisor.Am rugat-o sa merg cu ea in masina sa mai discutam, sa nu ramana asa si mi-a zis “nici nu am putut sa ma uit la tine de dimineata dar sa mai si conduc cu tine in dreapta” si a zis sa conduc eu…pe drum i-am zis ca nu imi vine sa cred ca si ea simtise ceva de cand m-a vazut,ea mai mult tacea si se uita la mine.Ajunsi la peles am vizitat castelul tachinandu-ne din priviri non stop ( nu voiam ca, colegul meu sa banuiasca ceva).Am mers dupa la pelisor unde colegul meu nu a mai venit, ne-a asteptat la masina.Tachinarile au contiunat si acolo pana la un moment dat cand m-a luat si m-a strans tare in brate,cu lacrimi in ochi.Am inceput cu saruturi pe obraz si strangeri in brate din 2 in 2 metrii.Am facut turul castelului cred ca de 4 ori, numai sa stam cat mai mult de mana si sa ne privim…Din castel nu am retinut mare lucru niciunul pentru ca nu exista altceva in afara de noi 2 in momentele acelea.am iesit afara, ne-am plimbat pana am gasit o banca si ne-am asezat pe ea.S-a pus la mine in brate, o tineam strans.I-am povestit tot ce am simtit de la inceput si mi-a zis ca, cu doar o ora inainte sa ii spun eu tot ce i-am spus in seara festiva, spusese si ea despre mine profesoarei de curs nestiind ca si eu simt la fel( si de fapt din cauza asta era trista atunci).Am ramas mut cateva secunde, nu imi venea sa cred.Am continuat sa ne sarutam,atingem si sa vorbim pe banca…parca pluteam, nu vedeam si nu auzeam nimic din jurul nostru, eram numai noi.Pana la urma ne-am ridicat sa ne ducem spre masini…mergeam maxim 2 metri si ne opream sa ne tinem in brate, sa ne sarutam…stiam amandoi ca mai avem putin si o sa ne despartim si asta ne durea enorm desi petrecuseram doar 2 ore maxim impreuna.Am parcurs cei 600 m pana la parcare in cam 1,5 ore.Am ajuns la masini cu lacrimi in ochi amandoi, fiecare s-a urcat in masina lui si ne-am despartit.In momentul ala am crezut ca inebunesc.L-am lasat pe colegul meu sa conduca pt ca eu nu mai eram in stare.Am mai vorbit cu ea pe drum sa vad daca e bine daca a ajuns cu bine dupa care am stabilit sa nu mai vorbim, si am zis ca cu timpu ne va trece.Nu am putut sa nu vorbim, am continuat pe facebook cateva zile in care ne intrebam cum era daca eu nu eram insurat si mi-a spus ca m-ar fi iubit enorm, ca nu a mai trait si simtit asa ceva niciodata cu nimeni desi are 34 de ani.Mi-am pus o mie de intrebari, stim amandoi ca intalnirea noastra nu a fost intamplatoare, au fost si sunt prea puternice trairile.Am tot vorbit si a zis ca poate o sa treaca, eu sunt insurat si nu vrea sa isi cladeasca fericirea pe nefericirea alteia.A plans, si-a facut tot felul de filme in cap cum ar fi fost etc, ca si mine de altfel…dar am hotarat pana la urma sa nu mai vorbim, sa lasam timpul sa decida.Nu credeam in suflete pereche, nici acum nu stiu ce sa cred dar ce am simtit cand am vazut-o si dupa ce am atins-o, a fost ceva ce nu pot explica in cuvinte.Am fost indragostit pana peste cap si nu am simtit asa ceva, nici pe departe.Am mai vazut si 2 filme recomandate de ea cam tot pe tema asta si mi-am zis ca o sa fac sapa
turi, sa caut raspunsuri si daca nu o sa ne treaca si o sa ajung la concluzia ca ea e sufletul meu pereche i-am promis ca nu o sa o las asa, sa traim amandoi cu regrete toata viata.Ea imi tot spunea ca sunt insurat si ca tre sa imi vad de familie dar se vedea ca ar vrea sa fie cu mine din secunda urmatoare ( tocmai imi povestise cate filme si planuri isi facuse ). Din momentul in care ne-am despartit, nu a trecut minut sa nu ma gandesc la ea, sa nu o visez.Nu pot manca normal,nu pot dormi cum trebuie, sunt agitat si familia ma intreaba ce e cu mine, ca sunt schimbat.Eu care eram vesel si glumet tot timpul acum sunt pierdut, tacut, retras.Am incercat sa ma prefac dar se pare ca nu merge.Oriunde ma uit, orice fac sau nu fac, imi vine ea in minte.Sotia, dupa cum spuneam, a observat schimbarile.Imi era foarte drag de ea inainte, o iubeam ( sau cel putin asta stiam atunci), era totul perfect, dar dupa ce s-a intamplat acum, fara sa vreau parca nu mai simt absolut nimic pentru ea, parca s-au sters sentimentele, am o reactie de respingere fata de ea.Oricat ma straduiesc sa ma apropii de ea, parca e cineva in spatele meu care ma trage inapoi. Am facut dragoste si o vedeam numai pe EA, ii rosteam numele in gand non-stop.Ca orice femeie, sotia vede ca e din ce in ce mai rau si a inceput sa imi puna intrebari non-stop: ce e cu tine? ce s-a intamplat la cursuri? ai gasit pe altcineva? ce ai?.A fost la ai ei la masa, si i-au zis si ei ca ceva e in neregula cu alex, i-a zis si matuse-sa, si mai rau s-a aprins..Acum are confirmarea ca nu i s-a parut doar ei ca am ceva.Ma intreaba si eu ii raspund ca nu am nimic, dar ma cunoaste foarte bine si eu nu stiu sa mint deloc, ma tradeaza fata.Si e foarte ingrijorata, se consuma foarte mult, si eu nu stiu ce sa fac…cum am zis, am incercat sa ma prefac dar nu pot…nu imi vine nici sa o mai ating, dar sa o mai iau in brate sau sa o sarut.Ne-am certat de cateva ori deja pe tema asta,plange si eu nu ii pot spune nimic, o mint…ea nu are nici o vina si relatiile devin din ce in ce mai tensionate cu fiecare ora ce trece…nu stiu daca eu sau Anca avem, nu am vrut nici unul sa se intample asa…pur si simplu ceva a explodat in noi cand ne-am vazut…Mi-e un dor nebun de ea, ma doare si fizic cateodata cand ma gandesc la ea, ma trezesc din senin ca imi dau lacrimile,parca as iubi-o desi am petrecut doar cateva ore impreuna…ce oare trebuie sa fac?Mai ales daca gandurile si dorul persista?
Va rog un sfat!

Pt. inceput, citeste ce ai scris. Retine ideea formulata, ca sotia nu are nici o vina, ca e f ingrijorata, se consuma mult. Cu alte cuvinte ca sufera. Raul este deja facut, insa se poate indrepta, dar dureaza, si necesita resurse sufletesti si morale pe care este posibil sa nu poti conta. Privind la rece..practic, pt tine sotia nu mai exista, cei sase ani de relatie s-au sters, toata viata construita impreuna, tot ceea ce a facut sotia nu mai conteaza. Acum a aparut..minunata X, la 34 de ani, deci cu 6 ani mai in varsta, neprihanita si culmea, tocmai ce s-a indragostit imediat, la fel de neasteptat, la cursul de formare, stiind ca esti casatorit… Asa cum stau lucrurile , de ce trebuie sa te prefaci ?? Doar ai scris aici ca nici nu-ti vine sa-ti mai atingi sotia, dar sa o mai si saruti?? Daca asta simti, de ce nu actionezi, ASUMA-TI MAREA INDRAGOSTEALA, si du-te dupa acea femeie despre care nu stii nimic, care nu ti-a dovedit nimic , dar care in acest moment, este mai importanta decat sotia ta..!!! Spune-i adevarul, merita acest lucru, iar tu, asuma-ti responsabilitatea pt ceea ce simti, doresti. Sa minti, nu e o rezolvare ci doar o amanare. Daca ai dubii, discuta cu un specialist, poate n-ar fi rau sa mergi la un duhovnic. Insa, nu-ti mai amagi sotia.

Traiesti niste sentimente pe care nu le poti nega! Vorbeste cu sotia ta, marturiseste-i deschis ceea ce simti si asumati lucrul acesta, parasind-o pentru noua persona. Esti sigur ca cealalta te accepta?. Este dureros sa faci pe cel de langa tine sa sufere neavand nici o vina, dar…casatoria nu este o obligatie ci o optiune! Esti capabil sa te desparti de femeia pe care o cunosti de atatia ani si cu care te-ai casatorit si ti-ai probat sentimentele in timp, pentru o femeie cu care ai petrecut doar cateva ore? Ce vei face cand va trece “pelteau”, sau cand D-ne fereste, ai sa simti aceasi reactie fata de o alta persoana? De unde stii cat te va tine aceste sentimente si daca ele vor fi probate in timp? Daca iti asumi acest risc, atunci nu amana si decide ce este bun pentru tine! Poate ca inainte de a face acest gest, ar trebui sa mergeti la o consiliere psihologica si in prezenta psihologului sa vedeti ce a mers, ce nu, ce nevoi au fost eludate si s-a gasit o bresa prin care ai dorit altceva.

Din cate inteleg aparitia acelei femei a declansat in dvs. niste sentimente atat de puternice incat au estompat sentimentele pentru sotia dvs. De ce anume ati reactionat asa? Cum a fost posibil sa se intample? Iata niste intrebari la care veti gasi raspuns (dupa parerea mea) dupa cateva ore de dezvoltare personala sau terapie. Pentru ca este posibil ca ceva din istoria dvs. de viata sa se fi activat . Succes!

In viata ai sa te tot indragostesti si de fiecare data o sa spui la fel. Esti tanar, cam de aceeasi varsta cu mine, o sa intalnesti multe femei frumoase pt tine, neinteresante pt alti barbati. Pastreaza ti sotia, ea a fost alegerea ta, iubirea cu care ai hotarat sa ti petreci restul vietii. De ce ai facut acest pas daca nu ai fost sigur de sentimentele tale?! Renunta la aceasta atitudine pe care o ai fata de sotia ta, ea merita tot respectul tau. Fii familist!! Probabil daca ajungeai mai departe cu pers respectiva nu mai sufereai atat dupa ea, tu esti fructul interzis pt ea si poate asta face aventura mai interesanta, este adrenalina, ceea ce lipseste acum casniciei tale pt ca nu mai sunteti la inceput. Aventura este aventura, casnicia este casnicie!! Asta ca sa fiu indulgenta cu barbatii. Iesi in oras cu sotia ta, faceti dragoste ca nebunii, rupe orice leg cu pers respectiva. Gandeste te la un copil cu sotia ta, gandeste te cu ar fii fara sotia ta. Cum ar fii sa ti vezi sotia in bratele altuia? Iar acea femeie ca la 35 de ani nu mai este pustoaica, trebuia sa fie maritata si cu copii, are ea ceva… Poate ii place viata, barbatii interzisi. Tu ai ales familia, mergi inainte cu sotia ta

Multe emotii ce au nevoie sa se sedimenteze prin autoanaliza intr-o dezvoltare personala.

Iti recomand sa mergi la un terapeut ca sa iti clarifici sentimentele atat pentru sotie cat si pentru aceasta noua femeie din viata ta. Ai nevoie sa intelegi de ce a fost posibil sa te indragostesti nebuneste de o alta femeie avand o relatie frumoasa cu sotia ta. Ce a lipsit casniciei tale? Care au fost motivele adevarate pentru care te-ai casatorit? Si cat este fantezie ,cat este dragoste adevarata in aceasta noua poveste? Toate acestea si multe altele le poti lamuri cu ajutorul unui specialist. Succes !