Am 20 de ani si nu mai suport interactiunile cu oamenii. Empatia nu e punctul meu forte. Cica exagerez cu unele glume insa e foarte placut sa ii aduc pe unii oameni intr-o stare in care pierd controlul. Intentionam sa ma sinucid acum 1 an. Pana atunci vreau sa pot incerca tot ce e “interzis”, sa mai traiesc pana la 30-40, dupa care sa mor intr-un accident rutier avand +200 km/h, fiindca nimic nu e mai placut decat acel rush de adrenalina.
Mesaj anonim de pe https://www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul/:
Varsta: 20
Sex: Masculin
Familie: Am crescut in mare parte singur, Mama fiind mereu plecata la servici. Parintii sunt divortati de cand aveam 1-3 ani si nu mentin legatura cu asa numitul tata.
Am avut o relatie la distanta de 3,5 ani… motivul despartirii poate e absurd, dar in ultima perioada aveam o depresie destul de acuta si deja nu mai suportam interactiunea cu partenera plus devenea destul de plictisitoare intreaga relatie. De atunci au fost doar cateva relatii scurte fara sentimente.
Istoric afectiune: Am mentionat deja ca am sufuerit de depresie(acu 1 an), dar nu e primul caz de genul. Am mai avut ceva similar la 17-18 ani, insa atunci nu intentionam sa ma sinucid sau ceva similar + ca eram in relatie si prietena ma sustinea mereu. Am urmat cateva sedinte la psihologul scolar in acea vreme si mi-a sugerat sa ma exteriorizez mai des. Ar fi totul ok cu asta, desi nu imi place sa ma exteriorizez as putea sa o fac atunci cand nu mai rezist.
Problema e ca nu mai suport interactiunile cu oamenii. Sunt momente cand sunt practic dezgustat de unii oameni. Dar mentint o atitudine linistita si aparent un comportament prietenos fata de cei inconjuratori. Nu am o problema in a interactiona cu oamenii si a-mi crea relatii noi, mai ales cand stiu ca am de profitat din aceste realtii noi(fie ca ar fi la serviciu sau doar o “relatie amoroasa”). E dificil sa mentin aceste relatii pentru foarte mult timp in cat pierd acea conexiune cu ei cand vine vorba de sentimente/emotii. Empatia nu e punctul meu forte si mi-e foarte dificil sa mentin o relatie deoarece nu pot intelege starea emotionala a unei persoane decat incercand sa deduc logic. Aceleasi lucruri le-au observat si cativa prieteni si mi-au confirmat si ei chestia asta. Am si pierdut cativa prieteni din cauza asta. Ca cica nu exagerez cu unele glume si ca nu-mi pasa de starea lor suflteasca si ca nu ii pot intelege. Insa nu regret. A fost chiar placut sa ii vad in starea aia. E foarte placut sa ii aduc pe unii oameni intr-o stare in care pierd controlul doar ca sa imi intoarca toate glumele rautacioase, desi nimeni nu le mai acorda atentie dupa ce sunt umiliti . Pana la urma asa e construita societatea in care traim. Exista niste reguli, moraluri tampite dar pe care lumea le urmareste, in mare parte se rezuma la efectul turmei. Cel mai placut e atunci cand poti juca rolul ciobanului fara ca ceilalti sa constientizez. Mai ales cand ii faci si pe cei care respecta regulile sa inceapa sa treaca peste princiipile lor si sa fie judecati de catre ceilalti dupa aceleasi principii impuse de ei.
Nu stiu ce sa fac… intentionam sa ma sinucid acum 1 an, dar am zis ca voi mai avea timp. Pana atunci vreau sa pot incerca tot ce e “interziz” (NU am probleme cu legea), oricum as vrea sa mai traiesc pana la 30-40 de ani dupa care sa mor intr-un accident rutier avand +200 km/h, fiindca nimic nu e mai placut decat acel rush de adrenalina. Poate pana atunci ajung sa ma si imbogatesc, am deja niste idei bune. Dupa nu o sa-mi pese absolut de nimic. Insa chiar si acum viata e extrem de plictisitoare fie pace fie razboi.
Secretul este să te uiți din mai multe unghiuri la ce îți oferă lume asta pământească, s-ar putea să fii surprins.
Dar înainte de toate deciziile, ai avea nevoie de un pic de dezvoltare personală ca să umpli golurile alea (știi tu), cele de la începuturile tale ca ființă. And then, rock n roll….