Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Bine v-am gasit. Ati fost raspunsul meu la cautarea unor raspunsuri.
Traiesc de la varsta de 9-10 ani doar cu mama in urma unui divort. Am fost un elev foarte bun la invatatura si ma mentin asemenea si la facultate. Am invatat singur deoarece mama avea programul de munca 24/48 si era destul de greu sa fie prezenta constant in viata mea si, totusi nu am luat-o pe alte cai. Am o relatie foarte buna cu ea, ne intelegem minunat, dar bineinteles ca nu intelege toate problemele mele.

Am inceput de ceva vreme sa studiez astrologia si bineinteles ca am aflat multe, foarte multe lucruri despre mine si usor, usor a venit si „succesul” dar tot acel succes nu m-a facut deloc fericit.

In paralel cu facultatea mea, m-am inscris si la o alta facultate (profil real) si in urma unui examen picat am renuntat la facultate. Multi mi-au spus „ei, e doar un examen, multi pica toate”…poate e asa, dar pentru mine, cel care lua doar 9 si 10 la examene din facultate, un 4 a fost ceva ce nu puteam sa concep sau sa accept. M-am resemnat si o lunga perioada am refuzat sa mai fac calcule (vorbim de ianuarie 2015 pana acum) iar o discutie de astazi cu mama in care imi spunea ca ar vrea sa revin acolo dupa ce termin aceasta facultate a redeschis acea rana pe care o obligasem sa se inchida, chiar daca nu era tratata.

Simt ca am o problema cu stima de sine, nu mi s-a spus niciodata ca as fi „inteligent” „destept” lucruri care consider ca ar fi normale pentru dezvoltarea stimei in conditiile in care… nu erau minciuni. Stiam totusi ca mama e mandra de mine. Cand am anuntat-o ca am cazut examenul…raspunsul a fost destul de „sec” in sensul ca a spus ce spun multi, e doar un examen. Nu a inteles ca pentru acel PRIM examen dupa alte 2 sesiune cu media peste 9,60 era un capat de lume. Mai mult m-a deranjat nedreptate profesorului care a corectat in 2 minute o lucrare de 7 pagini de matematica, dar asta e alta poveste…care poate intra sub ideea „mult si prost.”

Acum nimic nu ma face fericit si caut aprecieri, confirmari pentru ca…nu am incredere in mine. O persoana cu incredere nu are nevoie sa scrie pentru „Multumesc” ci doar il ajuta. Acum simt ca acel Multumesc este un impuls sa scriu mai departe, sa studiez mai mult.

Nu stiu exact ce imi doresc, poate e vorba de o depresie, dar stiu sigur ca in acest moment a revenit in mintea mea acel gand cu facultatea, dar nu stiu cum as putea repara aceasta lipsa de incredere, deoarece caut in prieteni ajutor, sfat, sursa de impuls…iar prietenii mi-au zis „e ca si cum ai cere sa ti se ofere. cauta tu”

Sunt cam debusolat si nu stiu pe ce drum sa apuc. Cum sa cresc aceasta sima de sine? Cum sa nu mai am nevoie neaparata de confirmarea altora. Cum sa iau decizii pentru mine fara ca altul sa fie de acord cu ele? Cum sa fac sa nu mai am nevoie de acel „hai, treci la treaba”?

Am 20 de ani, nu am avut probleme cu politia si in familia mea nu s-au inregistrat cazuri de afectiuni psihice.

Va multumesc anticipat, mi-ar salva o parte a existentei prin raspunsurile dumneavoastra, deoarece am reusit sa traiesc 20 de ani intre agonie si extaz si poate ca as mai rezista 20-30, dar mi-ar place sa vad si cum e sa fii independet emotional, cu incredere in tine si cu asumarea faptului ca un esesc e o noua sansa.

PS: Teoretic stiu multe, pentru ca am citit, dar cand vine vorba de punere in practica lucrurile merg mai greu.

ce pot sa iti spun este ca relatia cu un psihoterapeut poate fi exact ce iti lipseste in acest moment si te incurajez sa incerci o perioada… priveste-o ca dezvoltare personala… ceva ce iti oferi tie. Se poate, succes!

Pentru ca nu poti da timpul inapoi si nu poti "repara" trecutul astfel incat sa umplii golurile, poti incerca sa compensezi ceea ce lipseste printr-o relatie cu un terapeut. O intalnire cu o persoana calda, hranitoare si sustinatoare te poate ajuta sa te cunosti mai bine, sa iti afli calitatile si defectele, sa produci schimbari acolo unde iti doresti asta etc

Asa cum ti-ai dat si tu seama (PS-ul de la final) nu e de ajuns sa stii multe, trebuie sa inveti prin practica care poate fi foarte diferita de ceea ce crezi ca stii teoretic. Un terapeut ar trebui sa aiba destula experienta ca sa iti dea impulsul de care ai nevoie sa poti trece peste problemele descrise de tine, il poti considera ca un fel de ghid in hatisul vietii tale. Faptul ca ai inceput sa nu mai ai incredere in tine si ai inceput sa fii delasator, indica de fapt probleme mai profunde si mai vechi de care tu probabil nu esti constient pana nu o sa vorbesti cu o persoana de specialitate. Fa-ti o bucurie pentru tine si cauta un psihoterapeut cu care sa poti vorbii de problemele tale, poti incepe cu cel de la facultatea unde esti sau poti cauta unul in orasul tau online. In timp, o sa vezi ca va fi mai bine si lucrurile se vor schimba in bine, atata timp cat urmezi recomandarile terapeutului, trebuie insa sa fi constient ca e un proces de durata la care doar tu poti participa si doar de tine depinde sa fie mai bine.

Inteligenta tehnica, sau acumularea de informatii la scoala nu au nici o relevanta in viata de zi cu zi. Ai nevoie de echilibru, de maturizare, de inteligenta emotionala.

Cred ca problema ta, nu e stima de sine. Atata timp cat ai avut, mereu o relatie buna cu mama, aveai rezultate f. bune la prima facultate, ai facut un curs de astrologie, ba mai mult, ai inceput si a doua facultate, problema nu e legata de stima de sine. Problema este alta…Studiind astrologia, ti-ai facut astrograma si ai descoprit despre tine mai multe decat stiai, in felul acesta ti-ai programat inconstient viitorul. Facultatea de matematica, cu siguranta nu face parte din viitorul tau…este mai mult alegerea mamei( din ce am dedus eu),ti-a spus, ca ar vrea sa revii acolo. Faptul ca ai specificat” profil real”, am inteles deja ca cealalta facultate e uman. Astrologia cu matematica nu sunt compatibile. Atata timp, cat ai ales cursul de astrologie fara nici un impuls, e clar ca ti-ai ascultat vocea interioara. M-ai fi ajutat , daca mentionai ce facultate faci…Nici ca ai ajuns pe aceasta pagina, nu este intamplator. Esti un pic debusolat acum, pentru ca mama te-a retrimis sa faci ceva ce tie nu-ti place, dar spune-i raspicat, ca nu vrei sa faci asta si urmeaza-ti visul, oricare ar fi acela. Cat despre examenele picate, cum iti explici tu, ca la o facultate iei 9-10 si la cealata 4? Nu este sa fie pentru tine, a doua facultate. Cred ca tu ai interpretat gresit ”succesul”, vazut in astrograma si de aici deziluzia. Relaxeaza-te si gandeste-te bine, ce ti-ar place sa faci mereu? Gaseste-ti pasiunea, asculta-ti inima si FII FERICIT! Daca vrei, poti sa-mi raspunzi!