In copilarie am trecut printr-un abuz sexual. Am lucrat trauma aceasta cu psihologul, nu imi mai e frica de barbati si totusi, ideea de sex, sunete si chestii de genul asta imi intorc stomacul pe dos. In copilarie am fost martor nedorit al actelor de dragoste dintre parintii mei pentru ca dormeam in acelasi pat, iar ei credeau ca eu dorm.
Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online:
Buna ziua! Sunt fata si am 25 ani. In copilarie am trecut printr-un abuz sexual si am lucrat trauma aceasta impreuna cu psihologul, nu imi mai e frica de barbati si totusi, ideea de sex, sunete si chestii de genul imi intorc stomacul pe dos. Mama e casatorita a doua oara si cand merg in vizita la ea si raman peste noapte, nu pot adormi fara somnifere pentru ca imi e frica sa nu aud patul scartaind sau gemete, pentru ca daca aud ceva de acest fel instant izbucnesc in plans si vomit si imi vine mereu sa tip. Habar nu am de la ce. O sa merg din nou la un psiholog, dar totusi as vrea sa aflu si parerea dumneavoastra de la ce ar putea fi, pentru ca nu imi da pace acest gand. Mentionez ca nu am avut niciodata un iubit si nu mi-am inceput viata sexuala. Nu e frica fata de act, ci anume de faptul ca fac altii, daca conteaza, in copilarie am fost martor nedorit al actelor de dragoste dintre parintii mei pentru ca dormeam in acelasi pat iar ei credeau ca eu dorm. Multumesc pentru atentie si
sper sa ma ajutati pentru ca simt ca innebunesc!