Terapeuți și terapii din România
Login
Întreabă psihologul online
Susținem
RECOMANDĂM
Masti de protectie Dr Fashion
Mastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.
Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Am 31 de ani si un copil de 1 an, iar parintii mei nu sunt de acord cu tatal copilului meu.
|
|
Mesaj:
Buna ziua,Am 31 de ani si un copil de 1 an si 2 luni. In luna Septembrie am incercat sa ma impac cu tatal copilului. Nu a functionat, poate ca in fapt nici nu i am acordat vreo sansa. Ma simteam panicata, poate si din cauza faptului ca ai mei nu sunt nu au fost si nu vor fi de acord, eu probabil netaindu mi codonul ombilical. Copilul in acea perioada de 3 zile a fost agitat, plangea, nu prea manca. Sa fi fost din cauza faptului ca eu nu agream respectiva casa sau starea mea psihica?!? Adica din perioada sarcinii. Sau poate toate grijile mele le am proiectat asupra copilului? Si parerea ce o aveam atunci vis a vis de tatal copilului sa fi contribuit? Caci inca de la nastere am simtit ca nu face bine, ca doar eu fac bine… Culmea, roata fiind rotunda, acum ai mei simt ca isi iau mai mult de cat in serios rolul de bunici… Simt ca parca imi este sarit rolul de mama. Intrebarea mea este… Cum anume pot proceda pentru acomodarea mai buna a copilului? Acum am de gand sa ma impac cu tatal copilului. cauza principala find ca ai mei nu sunt de acord sa il lase sa isi vada copilul cata vreme stau la ei. E drept ca inca de dinainte de a naste am fost supusa procedurii “picatura chinezeasca” din partea lor… Traiesc cu impresia permanenta ca ceea ce fac nu e bine, ca ce fac ei e mult mai bine, plus ca mi se spune ca atata vreme cat e cu ei copilul nu plange, cum apar eu plange si multe alte exemple de subtilitati asemeni, si asta pe un fond de vechi probleme de incredere in mine. Cum anume sa fac sa se reacomodeze unul cu celalalt? Tatal copilului are toata deschiderea… S a mutat din casa alor lui… Deci nu ar mai fi acelasi mediu. Desi cred ca problema de baza este acomodarea mea. Si faptul ca trebuie sa tai cordonul de ai mei. La inceput ei nu au fost de acord sa fac copilul, vrand cu orice chip sa avortez, lucru ce nu l am facut. Asta pentru ca deja trecusem prin “experienta” nefasta a avortului, la vremea aceea spunandu mi ca nu e loc de copil, adica primul nepot. Inca de atunci simt ca parca am impietrit emotional. In alta ordine de idei… Daca as fi stat singura cu copilul nu i as fi interzis sa il vada. Ai mei deja exagereaza cu comportamentul hiperprotectiv. Tot timpul imi dau sfaturi ce si cu msa fac cu copilul, ca aia nu e bine… Ca… Parca nu joc eu rolul de mama ci mi l fura ei. Asta simt. In linii mari. |
||
|
|
|||
|
|
Nu mai trebuie sa stai cu parintii pentru a putea gasi linistea pentru copil si pentru tine. Fa un efort si muta-te singura in chirie. Poate la inceput te vei speria de gandul ca iti va fi dificil, insa nu este deloc greu sa fi independent. Parintii vor intelege, in timp, ca asa este cel mai bine si va rog sprijini oricum si de la distanta. Daca simti sa te impaci cu tatal fa-o pentru ca doresti cu adevarat asta, nu pentru a avea copilul un tata. Daca nu veti reusi sa mai formati un cuplu, faceti in asa fel incat sa aveti o relatie normala intre parinti, si sa deveniti buni prieteni. Comunicati foarte foarte mult si lucrurile vor deveni mai mult decat armonioase. Multa bafta si noroc.
|
||
|
|
|||
|
|
eu cred ca ai gandit foarte ok si ca ai dreptate. Aparent exista o legatura (din orice motiv) foarte puternica intre tine si parintii tai (care sunt si cam manipulatori). Ce ai putea sa faci este il iei pe tatal copilului de mana si sa mergeti la un terapeut de cuplu care sa va ajute sa incepeti o relatie cat mai echilibrata, mai ales in ceea ce il priveste pe copil, asta neinsemnand neaparat ca trebuie sa fiti un cuplu (daca nu se poate – nu se poate). Succes!
|
||
|
|
|||
|
|
in primul rand, felicitari pt curajul de a ne impartasi istoria ta, dar si pt curajul care transpare din viata ta. surprinzi si denumesti foarte bine multe aspecte, iar singurul mod in care iti poti ajuta copilul si tatal copilului, este sa te ajuti pe tine insati. ofer consiliere online gratuita la adresa: consilierepsihologicaonline@yahoo.com
|
||
|
|
|||
|
|
Din cele scrise de dvs. inteleg ca tatal copilului doreste sa fiti o familie. Ce va opreste este lagatura stransa cu parintii dvs. O varianta este -asa cum au indicat si alti colegi- sa mergeti la terapie de cuplu.
|
||
|
|
|||
|
|
Apreciez hotararea si determinarea care te-a calauzit atunci cand ai dorit sa pastrezi copilul si in felul acesta sa-ti unesti destinele de tatal copilului tau cu care acum formezi o familie (nu reiese daca sunteti casatoriti sau nu!). Cert este ca asa cum ai fost determintata sa faci copilul, asa trebuie sa-i acorzi sansa sa fiti o familie pentru el. Ma gandesc ca lucrurile sunt mult mai complicate decat ai reusit sa ne relatezi si in cazul acesta, daca esti hotarata sa faci ceva pentru tine si pentru copil, poate ar trebui sa mergeti intr-o consiliere tu si “sotul” tau ca lamuriti situatiile in care va aflati.
|
||
S-ar putea să te intereseze și:
Sotul meu este de o alta origine si nu stau in Romania. A avut o relatie cu o fata pe care o aveam in casa, ma bate in fata copiilor, in momentul de fata am coastele rupte. Mi-a zis sa plec fara copii, ca sunt ai lui.
1 raspunsuri
Sunt impreuna cu sotia mea de 15 ani. A fost si este prima si singura iubire din viata mea, insa recent mi-a spus ca vrea sa ne despartim, fiindca nu este fericita cu mine si nici nu se mai vede alaturi de mine. Simt cum ma cuprinde disperarea ca nu o voi mai avea langa mine.
5 raspunsuri
Am 16 ani, iar la varsta de 3 ani m-au adoptat niste parinti noi. Din pacate, nici viata mea de acum nu este roz, deoarece parintii mei actuali se cearta enorm.
3 raspunsuri
Mesaj anonim de pe terapeuti. ro/sfatul-terapeutului/: Buna. Parintii mei au avut doua fete… eu fiind mezina si diferența de doi ani între mine si sora mea.
Sunt mama de un an si o luna. Tatal copilului isi manifesta dorinta de a ajuta, dar nu l-am lasat eu sau ai mei, care nu sunt de acord cu el… nu lucreaza, are probleme cu pacanelele.
3 raspunsuri
Continuand navigarea pe acest site sunteti de acord cu Termenii si Conditiile utilizarii.
