Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua, am 26 de ani si sunt intr-un moment greu al vietii. De cand ma stiu am fost un baiat retras si timid si mi-a fost greu sa socializez, chiar si in familie cu rudele. Am stari de anxietate si atacuri de panica atunci cand ma aflu in preajma oamenilor. Problema este ca sufar de aceste stari de mult timp si observ ca pe timp ce trece se agraveaza. Am avut cativa prieteni in generala cu care mai ieseam din cand in cand pentru ca stateau aproape de unde locuiam, dar la fel nu eram eu cel vorbaret. Acesti prieteni ma cam luau peste picior si eu nu stiam sa le raspund. Ei intre timp au inceput sa se drogheze si eu m-am izolat as putea sa spun in fata calculatorului rupand orice legatura cu ei. Am continuat liceul, incepusem sa lipsesc de la ore pentru ca eram mereu anxios si mi-a placut sa stau singur. Ma simteam in siguranta acasa in fata calculatorului. Am terminat liceul intr-un final. In facultate am fost le fel de retras, nu vorbeam neintrebat, dar ma imprietenisem cu cativa colegi. La festivitatea de absolvire atunci cand mi s-a inmanat diploma m-a apucat o panica foarte mare, transpiram abundent si tremuram, doar cand ma gandeam ca intreg amfiteatrul se uita la mine si m-am simtit foarte rau. Mereu m-a complexat felul cum arat, am fost foarte gras. Mi-am pus ambitia sa slabesc acum un an si am reusit. Am crezut ca toate problemele se vor rezolva, dar nu a fost asa. M-am straduit sa imi gasesc un loc de munca stabil, si acest lucru l-am reusit dupa ce am avut ceva de tras. La interviul de angajare m-am simtit groaznic. Erau 5 persoane in sala si am intrat singur, ma inrosisem tot la fata si am fost foarte panicat. O persoana din comisie mi-a transmis ca mi se zbate ochiul drept. I-am spus ca sunt foarte emotionat. Nu m-am dus deloc pregatit pentru interviu. Mi-au pus cateva intrebari si parca aruncam raspunsurile asa fara nici o noima, nu le puteam gandi. Ma gandeam doar la felul cum arat in acele momente si in acest fel se accentua starea de panica.
Am fost admis dupa acest interviu, poate si datorita sinceritatii. O zi pana la aflarea rezultatului am stat foarte incordat si am simtit o presiune in capul pieptului ma gandeam ca voi fi respins. A doua zi cand am aflat rezultat parca nici sa ma bucur nu mai stiam, dar am fost multumit. Am inceput munca si problemele continua sa ma urmareasca. Nu ma pot adapta la locul de munca, sunt mereu retras, nu gasesc subiecte de discutie si toti colegii ma evita. Acum ma gandesc sa renunt si sa ma angajez in alta parte, dar nu stiu nici acolo cum ma voi descurca. Am incercat sa le spun si colegilor despre faptul ca eu sunt mai retras asa, in speranta ca ma vor intelege, dar nu stiu cat au inteles. Sunt mereu pe ganduri si nu stiu ce sa fac si cu cine sa vorbesc. Mai tin legatura cu un coleg din facultate si mai vorbesc din cand in cand cu el asa vag, dar nu i-am spus despre problemele mele. Am inceput sa ies afara la jogging.Ma simt bine pentru un timp, dar gandurile mele imi sunt tot la singuratatea care ma apasa. Am fost la psihiatru si acestia mi-a dat un tratament, iau Anxiar si Serlift. Incerc sa ma motivez, dar parca mereu apare ceva care sa imi strice ziua si sa ma faca sa ma simt si mai rau.

Buna ziua. Pastilele va ofera o rezolvare temporara. Pentru o rezolvare buna si permanenta va recomand sa incercati o terapie.
Cu stima, Psih. Tiberiu Seeberger

Cuvantul IUBIRE pus in fiecare actiune a ta , va schimba modul de a simti si a vedea viata .Afirmatii care te fac sa fi mereu in prezent si sa nu mai gandesti prin pozitia de victimima , ci prin pozitia de invingantor MA IUBESC pentru tot ceea ce sunt, iubire in fiecare pas pe care il pot face, iubire pentru vedere. iubire, pentru persoanele din jur, IUBIRE pt TOT de la dusumeaua sau asfaltul pe care calci pana la apa pe care o bei etc. Cand iti vin ganduri negative , care te fac sa te simti vicima, pune STOP gandului, si spune cuvantul IUBIRE. https://www.youtube.com/watch?v=KpYQ4E8G7WE , https://www.youtube.com/watch?v=fmPUVkY1GNM&t=1518s

descrii simptome specifice anxietatii sociale, la extrema! Acest fapt – anxietatea sociala- ti-a afectat intr-o anumita masura structura de personalitate. Adreseaza-te unui psihoterapeut (ti-as recomanda cognitiv- comportamental) – opinia mea- si te va ajuta! Incet se vor reduce simptomele si te vei adapta cu succes! Curaj se poate!