Mesaj:
Am 26 de ani ,sotul 27,casatoriti de 4 ani si suntem imrepuna de 8 ani,avem un copil de 4 ani.Relatia noastra a fost de la inceput complicata , el fiind gelos si posesiv.Cand aveam 21 de ani ,am aflat ca flirteaza cu o colega la munca, si am trecut peste pt ca il iubeam si el a renuntat la acel loc de munca.A ramas fara un loc de munca si relatia se complica pt am aflat ca sunt gravida si el tot nu lucra,eram fericiti,ne doream un copil,nu ne gandeam ca avea sa ne fie si mai greu. A plecat in strainatate la parintii mei(care il criticau mereu) sa isi caute de munca ,fara succes,s.a intors a avut grija de mine si de copil .A inceput munca in romania, eram toti 3 ,am crezut ca suntem fericiti.Banii nu ne ajungeau,si am incercat eu sa imi gasesc in strainatate si mi.am gasit,am locuit cu parintii mei, certuri ,lipsa de sex din cauza greutatiilor si a oboselii,el tot pleca in romania si tot revenea ,spera sa facem ceva . Ne.am intors in romania am lucrat amandoi ,ne.am intors pt binele familiei sa fie si el linistit si impacat ca are un loc de munca ,ca suntem imrepuna si fara parinti pe cap. Iar nu ne ajungeau banii, m.am intors in italia toti 3 ,si eu am decis ca e timpul sa faca ceva pt noi,ca raman iar fara loc de munca si avem un copil de crescut, a plecat pe tir de 2 luni,a venit la noi in concediu,si atunci m-am lovit de niste spini mari si grosi ,de un perete mare si negru si nu mai pot sa ies din spini.Am aflat ca avea pe cineva de 3 ani de zile.Mi.a zis ca nu a fost ceva serios cu ea,ca nu vedea un viitor cu ea,ci cu mine.O cunosc pe ea,este atat de frumoasa.Copilul meu are 4 ani acum,ce inseamna ca am trait o minciuna timp de 3 ani de zile? Imi spune ca regreta,ca a gresit,dar oare el nu stia ca va pierde totul?! Normal ca stia,si totusi a continuat.Ma gandesc la copilul meu ca nu va creste intr.o familie sanatoasa , parinti divortati ,si va avea probleme pshiologice cand va fi mare.Fiecare femeie vrea sa se simta speciala.Imi spune sa il iert, dar ce sa iert ? cand a facuto cu constiinta ,stia ca ne va pierde .Imi spune ca eu l.am impins ,ca vorbeam urat cu el,ca eram mereu obosita ,ca nu ii dadeam sex,e adevarat ,dar de unde atata dorinta de sex dupa atatea greutati,crize de gelozii,oricum sex avea si de la ea,defiecare data cand se intorcea in romania.Ma simt atat de vinovata , trebuia sa imi zica ca nu mai vrea sa fie cu mine,cand a intalnito pe ea,ce este atat de greu? nu era mai usor ? decat sa aflu eu acum dupa 3 ani? Nu pot respira,si tremur ca un om batran din tot corpul.Mi-e frica sa mai fiu cu el,mi-e frica sa ma despart de el.Imi spune ca ma iubeste,dar poate e confuz si el.Nu stiu ce sa fac,am incercat sa ma impac cu el,dar nu ma pot opri din gandit ,defiecare data cand ii vad chipul amantei imi zic,cum a putut sa stea atatia ani cu mine,daca nu m-a iubit?

Ati putea apela la terapia de cuplu pentru a normaliza situatia. Impreuna cu un terapeut puteti sa gasiti raspunsul la intrebarile care va framanta si de asemenea va puteti ordona si clarifica prioritatile (atat dvs. cat si sotul).

Este foarte complicat si greu de dat sfaturi in acesta situatie. Iti va fi foarte greu ani de zile…. Tu decizi ce vrei sa faci cu viata ta, ce este bine si ce este rau, tu stii ce ati trait impreuna in toti acesti ani! Oricum toti barbatii slabi, cand nu pot face fata situatiei in care sunt, decurg la aventuri de acest gen (si le sta in gena…..instinctul animalic de a insela). Pune in balanta toate lucrurile bune si cele mai putin bune facute impreuna si daca balanta inclina mai mult spre lucrurile bune, eu zic sa-i mai dai o sansa…..dar, doar una. Succes!

Acorda ultima sansa dak il iubesti

Deci: la 21 de ani flirtat, tu l-ai iertat, si in semn de recunostinta, si-a luat amanta, pe care o tine de 4 ani. Mie mi se pare totul foarte clar. Scrii ca “eu l.am impins ,ca vorbeam urat cu el,ca eram mereu obosita ,ca nu ii dadeam sex”. Inseamna ca tot ce trebuie sa faci, ca sa-l pastrezi, e sa-i garantezi ca te vei purta mereu frumos, sa-i vorbesti mereu frumos, sa fii mereu odihnita si sa ii dai sex. Hmm… Si el, ce-ti garanteaza?

fugi,.. cat mai repede cu atat mai bine………………………!!!!!!!!!!!!!!!!!

Dupa parerea mea d.na Carmen a punctat cel mai bine si obiectiv situatia….acum va trebui sa-ti gasesti resursele interioare si sa iei cea mai buna hotarare pt.fiul tau si pt.tine…Sunt sigura ca vei gasi solutia cea mai buna gandindu-te la binele si linistea copilului tau…BAFTA

Dacă vă gândiți să rămâneți împreună doar din cauza copilului, nu îi va face bine pe termen lung. Inconștient va percepe problemele dintre voi și se va simți vinovat, sau o povară pt dvs. Dacă dvs sunteți fericită, veți avea un copil fericit. Important este să înțeleagă că problemele dintre voi nu sunt din cauza lui și că amândoi îl iubiți indiferent de ce se întâmplă.

Pai tot gelozia si posesivitatea tremura in tine. Gandurile sunt doar umbre, nori in capul tau. Daca te agati de ele si desfaci firul in patru suferi. Dupa ce termini de suferit, vezi ce ramane. Oricum intrebarea nu e daca celalat te-a iubit ci daca tu l-ai iubit.

nu este obligatoriu ca, copilul, sa aiba probleme psihologice daca parintii divorteaza cand acesta este mic.