Mesaj:
Buna ziua,am 14 ani si cred ca sunt bipolar,acum sunt bine peste cinci minute ma apuca o stare de nervozitate,acum sunt fericit apoi am o stare de anxietate.Sunt mai mereu nervos,adica…Nu stiu sigur cum pot sa explic.Am citit pe internet despre bipolaritate si cum nu vreau ca nimeni sa stie despre asta,m-am gandit sa caut pe internet.Acum doua- trei luni am aflat ca sunt adoptat,de atunci m-am inchis in mine,chiar daca prietenii tot incearca sa ma scoata din casa caut tot felul de motive doar pentru a ii refuza.O parte din mine vrea sa fie la fel cum era inainte,adica dragut cu ceilalti,ascultator,o persoana care isi arata iubire dar am impresia ca cealalta parte e mai puternica si ma face sa ma inchid mai mult in mine,sa vreau sa traiesc intr-un univers paralel unde sa fiu singur,fara prieteni,fara familie,fara nimic.De altfel tot atunci am inceput sa ma tai, de acum o luna am invatat sa imi controlez starea de autodistrugere,dar acum din nou simt nevoia sa o fac.Cand mi-am auzit parintii vorbind despre mine si despre faptul ca sunt adoptat parca totul s-a prabusit,ei inca nu stiu ca eu am aflat,nu vreau sa stie insa nu am nici o idee de ce nu vreau asta.Simt ca in orice zi sunt gata sa explodez,parintii mei mereu ma intreaba de ce reactionez asa,de ce ma enervez si imi schimb dispozitia atat de rapid.De asemenea am probleme cu mancatul,nu am pofta,de fiecare data cand simt gustul mancarii simt ca imi vine sa vomit si totusi nu am probleme de genul adica nu sunt slab si nici nu am slabit.Am zile in care vreau sa fiu mai bun dar imediat dupa ce trece putin timp,vreau sa fiu din nou tipul ala de adolescent rebel,nesimtit,care vrea doar singuratate,care se preface ca nu ii pasa de nimic,dar de cele mai multe ori se preface.Imi iubesc parintii fie ca sunt sau nu biologici.Si pana la urma imi dau seama ca asta fac eu,indepartez persoanele care ma iubesc,doar pentru a nu le rai,cred.
Sunt confuz si nu am nici cea mai mica idee de ceea ce mi se intampla.
Multumesc anticipat pentru raspuns.

Ceea ce ti se petrece acum nu este tulburare bipolara, este altceva si eu iti sugerez sa apelezi la psihoterapie. Este un conflict interior care se cere rezolvat si pentru asta eu iti sugerez sa mergi in psihoterapie. Exista o tendinta in tine spre distrugere si autodistrugere si un terapeut te poate ajuta sa faci pace cu aceasta parte din interiorul tau. Te felicit ca ai avut puterea si capacitatea de a vorbi despre aceasta parte din intimitatea ta. Esti un adolescent curajos!

E bine sa nu pui singur niciodata diagnostice,dar e bine sa te informezi si daca doresti sa afli mai multe te poti adresa unui specialist.Adolescenta poate fi uneori o perioada dificila in viata unei persoane,cu multe schimbari si noi experiente.Ar trebui sa discuti deschis cu parintii tai despre ce ai aflat si tot ce te framanta acum si impreuna sa mergeti la un psihoterapeut,care o sa va ajute sa treceti prin aceasta perioada si sa clarificati multe probleme.La terapie vei afla multe despre tine,uni
versul tau interior,viata ta,vei gasi impreuna cu psihoterapeutul raspunsuri la multe intrebari.Ai facut un prim pas si ai cerut ajutor.Te felicit si-ti doresc toate cele bune.

Eticheta de bipolar nu te ajuta. Ai nevoie de un ghid care sa te indrume sa te reintorci la starea de echilibru. Prin vestea pe care ai primit-o lumea pe care o stiai s-a schimbat radical si acum esti in perioada de reacomodare asa ca este firesc sa balansezi cand sus cand joc din punct de vedere emotional. Daca vei apela la un psihoterapeut perioada va fi mult mai scurta si mai usoara decat daca alegi sa te chinui singur. In al doilea caz, de unul singur, in loc sa ajungi la echilibru poti sa te dezechilibrezi si mai mult. Datorita faptului ca cei din jurul tau nu inteleg ce se intampla cu tine pot interpreta evenimentele gresit sau ei pot sa faca lucruri pe care tu sa le interpretezi gresit datorita starii tale.Un prim pas este sa vorbesti cu parintii tai, sa le spui ca stii. Presupun ca se chinuie de ceva vreme cu intrebarea "cum sa ii spunem adevarul? e oare pregatit?" . Majoritatea parintilor care infiaza au aceasta dilema, si anume cand este pregatit copilul lor sa afle adevarul. Si impreuna cu ei vei gasi calea cea mai buna de a integra acest fapt in viata ta. Ai incredere in intuitia ta, care te-a dus pana la a cere aici ajutor, si vei reusi sa te descoperi si sa iesi din starea de confuzie. Spor in demersul tau si astept sa ne impartasesti ca s-a rezolvat sanatos conflictul tau interior