Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Nu pot iubi pe cineva decat daca imi face rau. Toate relatiile sfarsesc la fel: incepand de la apatie si lipsa de interes fata de persoana respectiva, pana la dependenta fata de ea.

  247 vizite

Actualizat: 26 iunie 2014 | 4 raspunsuri
Terapeuti RO 7:31am Jun 26
Mesaj:
Buna ziua. Ma numesc C., am 21 de ani, sunt studenta. De cateva zile simt ca viata mi s-a intors pe dos. Am realizat ca nu pot iubi pe cineva decat daca imi face rau. Am realizat asta recent, cand am intalnit un om care ar fi in stare sa faca orice pentru mine. Ma sufoca gandul ca nu pot sa am o relatie sanatoasa cu cineva. Toate sfarsesc la fel: incapand de la apatie si lipsa de interes fata de persoana respectiva, pana la dependenta fata de ea. E tare ciudat. Ma simt ciudat, ca simt ca nu exista nimeni pe potriva mea oricum nu ar fi. Sunt constienta ca am de rezolvat cateva conflicte, dar de ce nu pot sa las pe nimeni sa se apropie de mine? de ce ranesc desi stiu cum e sa fii ranit? Nimeni nu poate sa ma inteleaga. M-am obisnuit ca mereu sa cersesc afectiune, iubirea mea fiid asociata doar cu suferinta… si de acuma simt ca nu pot fi fericita, ca mereu ceva lipseste, ceva nu e, ceva care ar completa. Nu stiu ce sa mai zic. Sunt destul de confuza. parca nimic nu-si are ro
stul. parca nu ma mai bucura nimic realizand acest lucru. Vreau sa precizez ca am crescut fara tata de la varsta de 10 ani. Uneori ma gandesc ca poate acolo isi are radacina tristetea mea, curajul de a lupta singura si de a iubi pe cineva de la distanta… e dureros sa te stii inconjurat de multi oameni, dar sa te simti singura…Uneori ma simt un paradox…
Cum ar trebui sa incep sa lucrez la mine? care sa fie atitudinea mea fata de oamenii care ma iubesc? Precizez ca in adolescenta am mers la un psiholog… dar… parca toate se rotesc in jurul meu si nimic nu dispare de fapt.
Va multumesc anticipat.
Laura Cristina Dragotoniu 8:25am Jun 26
Deja ai început să lucrezi cu tine. Felicitări! Este într-adevăr un drum anevoios, dar merită parcurs. Cea mai bună cale ar fi cu un psihoterapeut alături. Succes!
Agnes Zsivoinovits 9:54am Jun 26
buna ziua
Aceste probleme nu se pot rezolva doar prin mesaje, e.mail uri.Este nevoie de contact personal cu psihologul si analizate relatiile de dinainte si de familie.
La Arad Cabinet de psihologie Zsivoinovits Agnes
Tel.0744 396215
Simona Aron 8:01pm Jun 26
posibil să fie un tipar comportamental achiziţionat din copilărie… care a fost relaţia ta cu părinţii? cum era relaţia părinţilor tăi? cu suportul unui psihoterapeut vei descoperi cauzele problemelor tale şi cum să le depăşeşti… succes!
Gafencu Ruben 8:46pm Jun 26
Daca iti place sa citesti, cea mai buna carte in limba romana despre problema asta eu cred ca este: Robin Norwood – Femei care iubesc prea mult. O poti descarca de pe scribd sau sa o cumperi de aici: http://www.litera.ro/index.php/femei-care-iubesc-prea-mult-robin-norwood.html
Postat în Dragoste | Relatii de cuplu, Psiholog / psihoterapeut online
Etichete: , , , , ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita